Primul volum al acestei minunate serii de poveşti este semnat în totalitate Petre Ispirescu. 26 de basme - printre care: "Prâslea cel voinic", "Greuceanu", "Făt-Frumos şi balaurul cu şapte capete", "Zâna Zânelor" - pe care scriitorul ni le-a dăruit spre a ne face cât mai dulce somnul copilăriei... Sau pentru cei deveniţi părinţi să îndulcească somnul copiilor lor. Sau atunci când nu dorm să-i înveţe că în timpul liber pot evada nu numai în lumea desenelor animate, a jocurilor pe computer sau, mai nou, pe telefoanele mobile, ci şi în lumea basmelor. Şi nu orice basme. "Româneşti", un cuvânt care ar trebui să fie învăţat şi cultivat de părinţi ca un alt mod de a le insufla copiilor lor apartenenţa la acest popor. Poate părea puţin deplasat într-o lume în care tot ce e de import e mai bun, chiar şi poveştile. Dar pentru orice există un început, iar poveştile sunt numai bune pentru a pregăti orice copil în marea călătorie a vieţii. Binele şi răul, dreptatea şi nedreptatea, lumina şi întunericul, eroismul, curajul sunt teme pe care le găsim atât în poveşti, cât şi în viaţa reală. Când am deschis acest volum am căutat poveştile copilăriei pe care mi le spunea bunica atunci când nu ştiam să citesc. Nu le-am găsit, dar am găsit altele, o premieră pentru mine. Şi totodată o surpriză extrem de plăcută, care, sper, să facă plăcere şi cititorilor noştri.
Petre Ispirescu was a Romanian editor, folklorist, printer and publicist. He is best known for his work as a gatherer of Romanian folk tales, recounting them with a remarkable talent.
Petre Ispirescu began to publish Romanian folk stories in 1862, at the incentive of N. Filimon. His first collection of six folk tales appears in Taranul Roman and later as a booklet. Subsequently these tales were added to his renowned collection Romanian Fairy Tales, today a bibliographic rarity. He resumes his publishing work in 1872 with the collection Romanian Folk Tales. Riddles and Proverbs with a preface by B.P. Hasdeu, followed by Folk Anecdotes and Folk Tales in 1874 and The Life and Feats of Mihai Viteazu in 1876. He is praised for the deep and invaluable knowledge of the Romanian folk works.
Tinerețe fără bătrânețe și viață fără de moarte✅️ Poți lupta cu totul, numai cu timpul nu. Prâslea cel voinic și merele de aur✅️ Oricine are nevoie de un time-out; chiar și Prâslea, înainte să pornească spre castelul ultimului zmeu spre a o salva pe mezină, are grijă să se ,,desfete o săptămână întreagă cu amândouă fetele [mari]". Mai departe, Tată, iartă-i, căci nu știu ce fac, dar nenorocește-i tu totodată. Fata săracului cea isteață ✅️ O amazoană ,,nici îmbrăcată, nici dezbrăcată, nici călare, nici pe jos, nici pe drum, nici pe lângă drum" care ține pisici la subțiori și le dă drumul ca s-o apere. Clar, face asta fiind atât de înțeleaptă (o olimpiană). Iar, în final, e și atât de lingușătoare, știe mai bine ca oricine să gâdile bărbații... Greuceanu✅️ Și eu, asemeni lui Greuceanu, de-a lungul unei zile mă metamorfozez în mai multe lucruri, cât se poate de diferite prin natura lor: o porumbiță, când mă simt mai dulce; o muscă, atunci când bâzâi și vreau să aflu cât mai mult și un buzdugan atunci când sunt călcat pe coadă...
Ce volume, d'excellente présentation et bon marché, regroupe la meilleure source de contes populaires roumain (cf. sur Wikipédia article "Basm", l'équivalent roumain de "conte") avec plus d'une vingtaine de comptes traditionnels très connus recueillis par Petre Ispirescu et souvent repris dans différentes anthologies : "Jeunesse sans vieillesse et vie sans mort", mon préféré, repris dans Contes roumains de Micaela Slăvescu et sous le titre "Jeunesse sans vieillesse et vie éternelle" dans Contes de Roumanie : La jeune fille qui portait malheur d'Ana Palanciuc ; ou encore "Prâslea cel voinic și merele de aur" repris aussi par Ana Palanciuc sous le titre "Cadet le brave et les pommes d'or" ; "Fata cu pieze rele" devenu "La jeune fille qui portait malheur".
Aproape toate povestile din acest volum imi sunt cunoscute, le citisem cand eram copil intr-un alt format. Totusi volumele sunt destul de greu de citit pentru un copil de pana in 10-12 ani, sunt folosite cuvinte arhaice, iar faptul ca nu contin multe imagine le face neatragatoare pentru copii.
Recomand citirea volumelor de catre un adolescent/adult si apoi expunerea povestilor intr-un format mai scurt si pe intelesul unui copil.
Recunosc, am fost mai mult decât surprins să constat că marea majoritate a basmelor românești sunt strâns legate de două nume: Ion Creangă și Petre Ispirescu, care fie că le-au compus, fie le-au cules, prelucrat și publicat. Moldoveanul Creangă a rămas celebru și prin seria Amintiri din Copilărie (culmea, nu foarte gustată de tineretul de astăzi, că doar n-om compara pupăza cu i-phone-ul și dusul la scaldă cu vizita zilnica la mall), bucureșteanul Ispirescu s-a afirmat ca editor, povestitor și culegător de folclor. Vorbind strict despre volumul de față, el conține basme de notorietate, precum "Prâslea cel voinic", "Greuceanu", "Făt-Frumos şi balaurul cu şapte capete", "Zâna Zânelor", al căror farmec probabil (sau poate posibil...) l-ați descoperit în anii tinereții. Dacă nu, timp mai este...