Un prozator descoperă că tot ceea ce scrie a mai fost scris de alții – și încă mai bine. Se sinucide, dar până și măsura ultimă este ecoul involuntar al unui gest comis de o celebritate. Vizita unui președinte american produce manifestări papuașe în inima unei țări cu aspirații europene. O provincială cu spirit întreprinzător organizează un bordel unde se poate face și sex, dar și hermeneutică. Un staroste din fotbal eșuează în tentativa de pacifizare a galeriilor ațâțate. Comandantul unei unități militare cade în capcana crâncenă a câtorva soldați cu idei trăsnite. Un bărbat intră într-o frizerie și e pe punctul de-a fi mutilat fiindcă femeia care-l tunde e întreruptă din vizionarea telenovelei preferate. O firmă profesionistă de vânzări cultivă o romgleză care provoacă abandonul profesional al unui nou-venit după doar o zi de serviciu. Bine-ați venit îin România pulsatilă și absurdă a ultimilor ani. Faceți cunoștință cu o parte din locuitorii ei și apoi consultați – la alegere – un medic sau un oracol. Dacă mai ajută la ceva.
Radu Paraschivescu was born in 1960 in Bucharest, and grew up in Lugoj (Timiş), where he suffered a severe regime on home made chocolate, sugar candy and Doboş cake; he was accustomed to the idea that life is sweet and must be greedily crunched.
He is a translator and co-author of two reference works in the sports literature (Larousse Encyclopedia of footbal and Athens Olympic Games in Athens: 1896-2004). He translated nearly sixty books of English, American, Canadian and French authors.
He published two novels (Efemeriada şi Balul fantomelor), a volume of stories about Bucharest (Bazar bizar) and one essay about dishonesty in sports (Fanionul roșu - 2005), for which he received the "Ioan Chirilă" National Award for best sports book of the year.
He also wrote: Mi-e rău la cap, mă doare mintea - 2007 Fie-ne tranziţia uşoară - Perle româneşti - 2006 Ghidul nesimţitului - 2006 Dintre sute de clişee - 2009
11 povestiri despre Bucuresti, pline de umor care mi-au starnit rasul, povestiri care par a fi rupte din realitatea neaosa, pur romaneasca si de care ne-am lovit la un moment dat sau despre care macar am auzit pe altii ca le-au intalnit. Inchei cu un citat din carte: "O, tara trista, plina de umor!"
Desi imi plac enorm de mult pilulele lui Radu Paraschivescu din presa, nu reusesc sa rezonez cu proza lui satirica. Impresia generala e ca intinde aceeasi peltea pe o idee care nu are intindere suficienta, iar dexteritatea impresionanta a vocabularului cu care jongleaza nu acopera lipsa de substanta a subiectelor. Chiar si la povestirile in care mentine interesul treaz mai mult de cateva pagini, apare un punct de cadere de la care abia astepti sa se termine. E dezavantajat si de alegerea primei povestiri. Daca ironizeaza discursuri gaunoase si plicticoase, cu toata creativitatea de care da dovada, discursurile nu au cum sa devina interesante. Ne exaspereaza si pe noi, asa cum l-au dus la saturatie si pe protagonist.
Iubesc scriitura lui Radu Paraschivescu. Insa aceasta carte abia am terminat-o. Poate pentru ca e cu povestiri scurte? Poate subiectele nu mi se potrivesc? Foarte greu renunt la o carte. Si cand o fac, rup ceva din mine cand pun o carte inapoi in raft neterminata. Am scos-o din nou din raft, ca s-o termin. Asteptam o limba mai suculenta, mai savuroasa, mai spumoasa, asa cum e Radu Paraschivescu pe care il stiu eu si pe care, in pofida acestei carti, nu incetez sa il iubesc (literar) si sa il apreciez. “Ministerul, (...), Vaticanul militar din inima unei Rome strabatute de Dambovita.”
Pentru anul apariției și asemănarea cu Caragiale cred ca aceste povestiri merita o stea in plus. Sunt subiectiv când vine vorba despre autor, am mai spus-o…