Cu o atmosferă pregnant herbertiană, având câte ceva şi din Darth Vader, Dr Moreau şi Vrăjitorul din Oz, Babel rămâne totuşi o operă profund originală, deoarece influenţele sunt filtrate prin viziunea proprie a marelui scriitor şi, totodată, completate cu noţiuni şi concepte complet noi, ceea ce aduce lecturii, pe lângă plăcerea de a te cufunda într-un univers oarecum familiar, şi surpriza descoperirilor şi a neaşteptatului. Trei reprezentanţi a trei civilizaţii diferite – pământeanul Ralt, care tocmai şi-a pierdut iubita, asasinul marţian Idomar, reprezentant al Nobilei Ghilde şi forţat să îşi ucidă mentorul, şi venusiana Or-alda, Harfă a Marii Doamne şi trădătoare prin iubire a legilor lumii ei – acceptă o călătorie pe Babel, planeta interzisă, atraşi de ideea reparării propriilor greşeli, deoarece acolo “totul este posibil”. Însă, ajunşi la faţa locului, visele le sunt totodată împlinite şi de nenumărate ori spulberate ca într-o fatidică “Zi a Cârtiţei”, ceea ce îl duce pe asasinul Idomar la presupunerea că planeta nu e de fapt altceva decât un imens penitenciar, şi că torţionarul lor, îngrozitorul şi atotputernicul Scat Mor, colecţionează “epave” umane supunându-le pedepsei în scop de amuzament. Dacă Idomar are sau nu dreptate, descoperim pe măsură ce intriga evoluează exploziv, cei trei eroi luptând disperaţi pentru propriile speranţe şi propria sănătate mintală… Ceea ce trebuie scos în evidenţă la Babel, pe lângă valoarea intrinsecă a lecturii, este frumuseţea cu care Colin tratează anumite valori umane, în special prietenia. Ralt, Idomar şi Or-alda, cunoscându-se în drum spre Babel, încheie totuşi imediat şi cu inima deschisă un pact prietenesc, pe care nici unul dintre ei nu se va gândi măcar o clipă să îl încalce, cu toate că nici unul nu ştie nimic despre amicii săi şi în ciuda încercărilor cumplite la care îi supune pe toţi dezaxatul şi genialul Scat Mor… (by Oliviu Crâznic)
Este considerat a fi cel mai important scriitor român de literatură științifico-fantastică și fantezie. A debutat cu un volum de Basme, în 1953, care a obținut Premiul de Stat.
Winner of the ESFS Awards in 1980 for his novel "Babel" and the ESFS award "Lifelong Literary Achievement" in 1989.
Am citit acest roman în adolescență și l-am recitit de curând. Din păcate, ca și atunci, nici acum nu mi-a făcut o impresie prea bună. Miza este subțirică, stilul greoi și căutat pretențios, deși chiar nu era necesar. Spun asta și pentru că în câteva pasaje, cum ar fi cel în care este descrisă reîntâlnirea dintre Ralt și Arla în Babilon (chiar metropola antică), stilul este cursiv și plăcut. Personajele secundare au profunzimea necesară, iar Ralt este mai viu ca oricând. În rest, personajele și tramele sunt doar niște umbre lipsite de atractivitate. Cu toate acestea recomand acest roman. Pentru idei, pentru stilul folosit și, de ce nu, pentru că face parte din istoria literaturii sf de la noi.
Really interesting and imaginative. I especially loved how the backstories were written. It's often intentionally confusing, but it's worth that bit of mental work. I don't want to spoil were this goes, but theres a core theme that I really liked the exploration of that will probably always be relevant. The characters were compelling, in large part due to their introductions, and the world seems like there is so much more to explore.
N-am mai citit Colin din copilărie. Dar pentru că "Legendele țării lui Vam" mi-au rămas în minte, mi-am zis că n-am ce pierde. Un SF clasic pentru secolul XX, ușor naiv, dar nu lipsit de miez, cu planete locuite în sistemul solar, cu decoruri alternative și artificiale, cu marțieni și venusieni. Cu spaima morții mai tare decât "dezmățul" tehnologic: "Viața, oricum, e o moarte în suspensie, o moarte amânată".
Apărut pentru prima dată în 1978, premiat în cadrul Eurocon de către European Science Fiction Society cu premiul Europa în 1980, Babel este un roman SF interesant, scris într-un stil poetic, care poate părea oarecum demodat în prezent, dar care mie, personal, mi-a plăcut. Ce este Babel? Cine sunt cei trei invitați a lui Scat Mor și de ce au acceptat să meargă pe planeta interzisă? Babel se arată ca o planetă artificială, mică, ciudat de primitoare, deși vizitatorii sunt privați de anumite lucruri personale încă de la trecerea prin vama astroportului. Este ea o capcană? O închisoare frumos ambalată care își torturează cu ajutorul halucinațiilor și al jocurilor psihologice deținuții? Poate Scat Mor orice? Cine este el? Un vrajitor parcă desprins din Oz, un maestru iluzionist sau doar un calău nebun, un dictator omipotent și omniprezent? Cei trei protagoniști au venit pe Babel pentru aș îndeplini dorințe ascunse: Ralt Moga, tristul poet pământean, pentru că speră să își regăsească dragostea pierdută, Indomar, asasinul marțian pentru aș redescoperi umanitatea, iar Or-alda, o harfă de pe Venus caută puritatea de care nu mai dispune...toți trei sunt epave, sunt sfărâmați de trecut și de acțiunile lor. Dar promisiunea de a câștiga irecuperabilul se adeverește a fi o himeră, iar Mor un iluzionist al durerii. Pe parcursul lecturii aflăm încet ce i-a determinat pe cei trei să calătorească pe Babel, ce greșeli au comis și speră de la „vrăjitor”. Deși autorul are momente în care se pierde în poezia descrierii himerelor lui Babel și pierde un pic din vedere acțiunea, a reușit să mă atragă în lumea planetei înterzise, înțelegând încă o dată de ce a fost și încă este atât de apreciat Colin.
• "Trecutul şi viitorul nu există..." • "Nu suntem decât o succesiune de prezenturi...o infinitate de prezenturi puse cap la cap." • "Trecutul şi viitorul, iată cătuşele în care ne-am ferecat cu bună ştiinţă." • "ar fi putut jura că planeta interzisă nu e decât un pustiu de proporţii, o închipuire." • "...planeta interzisă celor ce nu cred în miracole, n-au nevoie de miracole, cred, cred, Scat Mor poate orice."
Scriitura greoaie, incarcata, confuza si usor alambicata pe alocuri. Sa nu adaug ca exista unele propozitii care vor sa transmita o idee importanta, dar constructia lor m-a amuzat mai degraba.
Intriga mi s-a parut fara miza, neatragatoare, nu mi-a transmis niciun moment ca vreau sa stiu ce se intampla in carte.
Personajele sunt reci, teleghidate, nu transmit emotie, desi unul dintre ele chiar este poet(!).
E prima carte din seria Maestrilor SF Nemira pe care am parcurs-o si nu m-a prins.
Foarte ciudat cum am ratat cartea asta în adolescență, dar nu mi s-a părut deloc cunoscută. Publicată în 1977, a primit multe premii, nu doar in România și totuși n-a îmbătrânit grozav. Scriitura e excesiv poetică și are un aer de desuetudine (gen goblenurile de la bunica) pe care îl mai au cărțile Ursulei K LeGuin; asta dincolo de unele descrieri de tehnologie a secolului XXVI care deja au fost depășite :) Dincolo de asta, ideea cărții este una extrem de ofertantă, un fel de Matrix avant la la letre: un inventator excentric și dependent de adrenalină aflat la vârsta senectuții răpește un asasin marțian, o preoteasă venusiană a unui cult misterios cu puteri paranormale și un român care n-are nimic special doar că e deprimat (nu e banc - chiar despre asta e vorba) și-i face să creadă că sunt trimiși pe o misterioasă planetă Babel în timp ce, de fapt, ei sunt doar cuplați la niște aparate astfel încât răpitorul să se hrănească cu trăirile lor (am zis că Matrix). Nu mai povestesc, trebuie citită dacă pare interesant - e și cu happy end 😉
Doar atât: pentru noi ăștia care am trăit și “înainte” ideea unei case-închisoare în care realitatea se modifică zilnic după bunul plac al maestrului păpușar iar pereții au ochi și urechi sună tare a distopie antitotalitară foarte riscantă pentru 1977. Numa zic
This entire review has been hidden because of spoilers.
Странна и на места доста наивна психологическа фантастика, която чат-пат избива на лошо фентъзи. Става,ама само става, няма никакъв шанс да ми стане любима или дори предпочитана. На трима души, съответно от Земята, Марс и Венера, всеки от които се бори с някаква загуба, е предложен шанса да участва в експеримент на забранената планета Бабел, където явно всичко е възможно, даже мъртвите да се появят отново. Оказва се обаче, че митичния господар на Бабел има интересни планове за тях. Много, много недооформено повествование, което в 130 страници неуспешно се опитва да ти набута 7 вековна галактическа история, развитие на няколко цивилизации и поне две нови религии, докато върви психологически тормоз на главните герои, които ту влизат, ту излизат от фокус. Класическа грешка на произведение от млад автор, да се пробва да ти набие всичко на едно място. Само мога да съм благодарен, че не е било модерно да се разливат в стотици страници тогава. И все пак беше добре, имаше няколко доста напредничаво описани идеи(макар и самите идеи да са далеч от оригиналност) и не знам дали е продължил да пише след това господин Колин, но бих прочел нещо по-късно от него, за да видя до къде е стигнал.
Cartea e scrisă prost în mai multe feluri, e o prostie care ține de incompetență, că nu știe să scrie, mai e o prostie care ține de naivitatea pe care ai întâlni-o la un debutant, o prostie legată de cultură, că omul clar nu știa pe ce lume trăiește și cum se scrie pe planetă, măcar pe domeniul ăsta (SF). Și, sub toate astea, e și o poveste subțirică. I-am dat 2/5 că sunt obișnuit cumva cu stilul ăsta ciudat și că au fost vreo două trei elemente de univers interesante.