O carte bine documentată care pune cap la cap informații extrem de diverse, din domenii diferite (arheologie, istorie, literatură, analize ADN chiar), pentru a contura o imagine a lumii în jurul anului 1.000.
Argumentul autoarei este că în jurul secolelor X-XI, lumea era deja globalizată, cu rute comerciale bine definite. Europenii, la finalul secolului al XV-lea, cu supremația lor tehnologică, au profitat pur și simplu de rutele deja existente. Pentru a ilustra acest argument, Hansen se apleacă asupra contactelor dintre diferite populații și civilizații. Începe cu scandinavii care au ajuns în Islanda, Groenlanda și pe coasta de Est a Americii de Nord. Există dovezi că au existau foarte mici populații de scandinavi care s-au stabilit pentru o scurtă perioadă de timp pe coasta americană și că au intrat în contact cu nativii. Acest lucru nu întărește foarte mult argumentul autoarei că putem vorbi de o lume globalizată și că, datorită acestor contacte, mărfurile și mesajele călătoreau pe întreg globul.
Chiar dacă începe argumentația într-un mod care mi s-a părut slab (deși interesant), argumentul ei devine tot mai puternic pe măsură ce se mută spre alte zone. De exemplu, în Mesoamerica (America Centrală și parte din ceea ce azi numim SUA), există dovezi solide despre rute comerciale și contacte prelungite din considerente economice. Contacte care s-au îndreptat și înspre Sud, deși foarte puțin, călătorind mai ales tehnologia de prelucrare a metalelor (dinspre munții Anzi spre America Centrală), nu și mărfurile finite.
Apoi, autoarea se mută spre estul Europei, unde, din nou, scandinavii s-au stabilit pe un vast teritoriu, comercializând sclavi. Aici intră în discuție și religiile mari ale timpului, contactele comerciale fiind organizate prin/datorită religiilor comune, iar convertirea la o religie a unei populații se făcea foarte calculat, din considerente economice și militare.
Un alt capitol își îndreaptă atenția spre Africa, care, în ciuda distanțelor enorme, avea rute comerciale bine stabilite pentru a aproviziona lumea islamică din jurul Bagdadului și Europa de Sud (mai puțin) cu sclavi și aur și pentru importul de sare, printre altele. Ulterior, la sosirea portughezilor pe mare, în Africa de Vest, câteva secole mai târziu, se tranzacționau aceleași produse. Sursa aurului era un secret bine păzit. În decurs de câteva secole, milioane de sclavi din Africa și multe tone de aur african au ajuns în Orientul Mijlociu, principala piață de desfacere.
Zona Orientului Mijlociu și a Asiei Centrale era una foarte activă dpdv comercial. Arabii au stabilit rute comerciale în toate direcțiile, pe mare și pe uscat. Existau schimburi cu africanii, cu est-europenii, cu popoarele asiatice, cu chinezii, până în Asia de Sud Est.
Asia de Sud Est era o sursă bogată de materiale care nu se găseau în altă parte. De aici nu mai erau cumpărați sclavi, ci produse aromatice, lemn aromat sau cu proprietăți medicinale, mirodenii; se vindeau produse din ceramică. Asia de Sud Est continentală și arhipelagul indonezian erau și atunci, ca și acum, în mijlocul unor căi maritime importante și esențiale, care uneau China de India, Orientul Mijlociu și Africa. Comerțul era înfloritor. Mai ales cu China, care era o putere maritimă și care își lua mare parte din venit prin taxe vamale.
La sfârșit, după ce Hansen își argumentează poziția că în jurul anului 1.000 lumea era foarte bine interconectată (deși foarte foarte puțin cu Americile), apar niște întrebări. Cum se face că având un avantaj atât de mare pe mare, cu rute comerciale stabilite de secole, unele imperii nu au reușit să obțină supremația, iar europenii, după descoperirile din secolul al XV-lea, au reușit să se impună, să controleze rutele comerciale și să-și construiască imperii coloniale? De ce China, de exemplu, nu a avut parte de o revoluție industrială înainte de cea din Anglia?
Autoarea nu ne oferă răspunsuri. Poate din cauza că China nu avea nevoie de o revoluție industrială, beneficiind de suficientă forță de muncă locală și de prea puțină piață de desfacere în interiorul țării. Poate din cauza că pe la anul 1.000 diferența de tehnologie de luptă nu era atât de mare, ca atunci când europenii au venit cu corăbii de luptă și arme de foc, putând să cucerească ușor popoare mai puțin dezvoltate tehnologic. Poate pentru că puterile comerciale ale anului 1.000 nu aveau nevoie de mai mult. Poate chinezii nu au mers înspre Vest, prin Pacific, spre Americi, pentru că mitologia le spunea că în Vest se termină oceanul și toți care se aventurează pier. Rămânem, totuși, cu concluzia că lumea din preajma anului 1.000 era globalizată (deși nu complet) și că contactele dintre populații îndepărtate, prin comercianți, erau foarte dese și reciproc avantajoase. Deși puțini călătoreau, ei nu erau izolați... călătoreau ideile, produsele și sclavii lor.
3,4/5