Gonçalo M. Tavares was born in Luanda in 1970 and teaches Theory of Science in Lisbon. Tavares has surprised his readers with the variety of books he has published since 2001. His work is being published in over 30 countries and it has been awarded an impressive amount of national and international literary prizes in a very short time. In 2005 he won the José Saramago Prize for young writers under 35. Jerusalém was also awarded the Prêmio Portugal Telecom de Literatura em Língua Portuguesa 2007 and the LER/Millenium Prize. His novel Aprender a rezar na Era de Técnica has received the prestigious Prize of the Best Foreign Book 2010 in France. This award has so far been given to authors like Salmon Rushdie, Elias Canetti, Robert Musil, Orhan Pamuk, John Updike, Philip Roth, Gabriel García Márquez and Colm Tóibín. Aprender a rezar na Era da Técnica was also shortlisted for the renowned French literary awards Femina Étranger Prize and Médicis Prize and won the Special Price of the Jury of the Grand Prix Littéraire du Web Cultura 2010. In 2011, Tavares received the renowned Grande Prêmio da Associação Portuguesa de Escritores, as well as the prestigious Prémio Literário Fernando Namora 2011. The author was also nominated for the renowned Dutch Europese Literatuurprijs 2013 and was on the Longlist of the Best Translated Book Award Fiction 2013.
Gonçalo M. Tavares nasceu em 1970. Os seus livros deram origem, em diferentes países, a peças de teatro, peças radiofónicas, curtas-metragens e objectos de artes plásticas, vídeos de arte, ópera, performances, projectos de arquitectura, teses académicas, etc. Estão em curso cerca de 160 traduções distribuídas por trinta e dois países. Jerusalém foi o romance mais escolhido pelos críticos do Público para «Livro da Década». Em Portugal recebeu vários prémios, entre os quais, o Prémio José Saramago (2005) e o Prémio LER/Millennium BCP (2004), com o romance Jerusalém (Caminho); o Grande Prémio de Conto da Associação Portuguesa de Escritores «Camilo Castelo Branco» (2007) com Água, Cão, Cavalo, Cabeça (Caminho). Recebeu, ainda, diversos prémios internacionais.
Un libro a la vez poético, narrativo y filosófico. Un ejercicio literario genial por parte de Tavares, quien se presenta como un gran escritor capaz de llevar al lector a imaginar o reflexionar de modo que no quiera llegarse al final del libro para poder seguir haciéndolo a través de sus palabras. De lo mejor que he leído este año.
"La muerte se toca. Morimos porque tenemos sentido del tacto. Podríamos no tener todos los otros sentidos, pero teniendo tacto somos mortales. (...) Pero fíjate: el pasado no puede ser tocado. Prueba a tocar algo que sucedió ayer o hace seis siglos. El pasado es intocable, es inmortal".
El portugués Gonçalo Tavares es mi escritor favorito de este siglo. Su prosa es inexplicablemente original y atrapante, basta con acercarse a los primeros renglones de cuaquiera de sus escritos para ser absorbido por sus palabras. Enciclopedia puede ser la mejor puerta de entrada a su obra: una serie de inquietantes aforismos sobre la ciencia, el miedo y las relaciones. Todo un visionario del mundo contemporáneo.
L'abstracció és útil a la ciència si deixes, com en el conte infantil, molles de pa per identificar el camí de tornada. Tot i així, de vegades ets tu mateix el que, per distracció o per gana, devores la possibilitat de tornar. I et quedes allà, perdut: en les idees esplèndides.
Ta książka to luźne zapiski Portugalczyka dotyczące mnogości tematów, sam autor dzieli je na cztery grupy. To notatki o nauce, strachu, muzyce i związkach. Rozpoczęłam tę lekturę z wielką ciekawością, licząc na drugiego Pessoę, odkrywcze myśli, inspirujące spojrzenia. Niestety niemal od pierwszych stron się rozczarowałam i nie potrafiłam w sobie wskrzesić nawet krzty zainteresowania. Przemyślenia Tavaresa ani są głębokie, ani odkrywcze, ani nawet poruszające. To luźne spostrzeżenia, nawet niezbyt ze sobą związane.
Merită citită măcar pentru ultima parte Scurte însemnări despre literatura-bloom - manifest dicționar tehnic-literar al bloom books - unul dintre multele feluri (definitive) de a face literatură. Iată câteva exemple:
diagramă - diagrama care sintetizează un text e dovada că textul e inutil. Fiecare frază va trebui să fie o diagramă: concentrația unei explozii și a unei implozii. (pg 208)
energie - nu e vorba de litere, energia unui text e invizibilă și e partea ce mai importantă. Energia unui text va putea fi cuantificată în funcție de consecințele pe care le provoacă asupra cititorilor. Câte versuri iau naștere dintr-un vers? Câte filme, câte tablouri, câte fraze, câte acțiuni? Energia unui text este viitorul acelui text. Ceea ce se va întâmpla în lume ca urmare a existenței lui. (pg. 212)
geografie - (...) Unde? nu este o întrebare la care să răspundă literatura. Ce să facem câtă vreme suntem vii? e o întrebare pe care s-o pună literatura. Personajele cu țări și evenimente sunt fixe din punct de vedere geografic sunt personaje si evenimente grele. Lucrurile ușoare le luăm cu noi, pe cele grele le abandonăm acolo unde se află (nimeni nu le ia cu el). Acțiunea fie se petrece în multiple geografii, fie se petrece într-un loc fără nume pe hartă: literatura. Unde s-a întâmplat asta? S-a întâmplat în literatură. Singura geografie a literaturii e fraza, cuvântul. (pg 215)
impar - orice text literar va trebui să fie impar, adică: împărțit la doi nu dă restul zero. Restul unui text, ceea ce rămâne după ce îl citim, nu va putea fi niciodată zero. Dacă e zero, dacă toate părțile lui sunt distribuite în mod exact, dcă la sfârșit privim textul și avem aceeași senzație pe care o are matematicianul după rezolvarea unei ecuații dificile, atunci am greșit socotelile literare, adică: procesul. Nu am făcut literatură, am făcut un raport. (pg.218)
individualitate- (...) Fiecare frază ori spune, ori tace. Fiecare frază are momentul ei pentru a dovedi dacă merită să existe. Fiecare frază are cincisprezece secunde de existență pentru cititor. În aceste cincisprezece secunde va trebui să demonstreze că merită să existe în următoarele cincisprezece secole. A nu fi individual însamnă a nu fi. (pg.219)
simultan- (...) poveștile individuale sunt o violență asupra limbajului. Limbajul e un organism căruia îi plac unghiurile și traiectoriile brusc laterale. E mai judicioasă povestea unei secunde care travrsează lumea, decât povestea unui bărbat care s-a îndrăgostit de o femeie și apoi a venit un altul și. Limbajul e mai mult lateral decât longitudinal.Nu e imobil, se mișcă imobilizând timpul, ceea ce e diferit. (pg 231)
partea a treia- Scurte însemnări despre legături (Llansol, Molder și Zambrano) a fost atât de obscur (sau bloom) încât n-am înțeles nimic.
Mam nadzieję, że Tavares nie zostanie ogłoszony nowym objawieniem literatury w kategorii "Atlasy..." - jego encyklopedia to typowe zapiski z szafy - mniej lub bardziej przemyślane hasła z luźnym potokiem myśli - i nie, nie są to miniatury albo perły literackie, ale właśnie pisany na kolanie wolny ciąg skojarzeń. Cohelo Atlasów, tylko w okrojonej formie.
Polskie wydanie jest zbiorem mini-książeczek - "Notatek o nauce", "Notatek o strachu", "Notatek o muzyce", "Notatek o związkach" i "Krótkich notatek o literaturze Bloom", wydawanych po portugalsku w latach 2006-2016.