„Capacitatea narativă excepţională a lui Agârbiceanu o probează mai cu seamă marile lui povestiri: Popa Man, Pascalierul, Faraonii, Jandarmul... Aventura, humorul, pitorescul îşi găsesc locul propice dezvoltării, într-o literatură ce se complace în a fi ea însăşi, nu fără impulsuri romantice care provin din experienţa sensibilă a lui Walter Scott ca şi a lui Prosper Merimee. Totul se desfăşoară aici vital, dramatic, "frumos", veridic şi incitant, calitatea narativa a acestor povestiri situându-le pe culmile genului nuvelistic autohton. Mai fin decât Slavici, pe care l-a continuat, mai poet decât Rebreanu, pe care l-a premers, în divorţ permanent cu criticii contemporani, Agârbiceanu a scris fără să obosească, mânat de o fantezie epică unică în cadrul literelor române." (Ion Negoiţescu)
Ion Agârbiceanu (September 12, 1882 – May 28, 1963) was an Austro-Hungarian-born Romanian writer, journalist, politician, theologian and Greek-Catholic priest. A native of Transylvania, he graduated from Budapest University, following which he was ordained. He was initially assigned to a parish in the Apuseni Mountains, which form the backdrop to much of his fiction. Before 1910, Agârbiceanu had achieved literary fame in both Transylvania and the Kingdom of Romania, his work disputed between the rival schools of Sămănătorul and Poporanism.
Committed to social and cultural activism in Transylvania, Agârbiceanu spent the 1910s officiating near Sibiu, with a break during World War I that eventually took him deep into Ukraine. He moved to Cluj in 1919, and would live there for much of the remainder of his life. After the war, he involved himself in both the political and cultural life of Greater Romania, being voted into the Romanian Academy, and assuming the office of Senate vice president under the National Renaissance Front dictatorship.
Agârbiceanu spent his last decade and a half under a communist regime that outlawed his church, an act in which he refused to cooperate. Much of his work, with its transparent Christian moralizing, proved incompatible with the new ideology, and was banned by communist censors; however, the regime found him useful for its image, and bestowed honors upon him. Agârbiceanu's full contribution has been made available since the 1990s, but he endures as a largely forgotten author, with the possible exception of his Apuseni-based novella, Fefeleaga.
Pentru mine numele lui Ion Agârbiceanu se lega strict de Fefeleaga și File din cartea naturii, cărți pe care le citisem în copilărie. Lucrurile s-au schimbat în momentul în care am văzut tot mai multe recenzii care recomandau "Strigoiul". Deși încă nu am ajuns la aceasta, am găsit pe Voxa acest volum care cuprinde trei nuvele : Păscălierul, Jandarmul și Faraonii. Ce încântare! Am savurat fiecare dintre aceste scrieri. Dacă prima m-a făcut să surâd constant datorită ingeniozitatii așa zisului popă, Jandarmul m-a purtat printr-o poveste de iubire în care straniul se combină cu realitatea. Iar Faraonii, o poveste impresionantă din viața corturarilor. Recomand cu drag acest volum.
O dovadă că, atunci când se pot dezbăra, fie și temporar, de vocația tristeții, scriitorii ardeleni pot produce lucrări dacă nu interesante, măcar tentante pentru marele public. Adică pentru cititorii de rând, printre care, cu nedisimulată modestie, mă număr și eu.