De pe coperta din spate: Poezia lui Victor Fală e animată de două stări pofticioase: de cultură și de natură. La întrebarea personajului său „ce citești” (și nu „de ce citești?”) șoptesc din subsidiar vocile poeților dragi: Teodor Dună, Emil Brumaru, Eugen Cioclea, Emilian Galaicu-Păun, Șerban Foarță. Tânărul poet provoacă la jocuri de creativitate și inteligență, conturându-i-se, în jocul accentelor, sunetelor și a imaginilor, propria sensibilitate artistică. Aceasta anunță un poet ludic și erotic deopotrivă, „devorând” – cu o senzualitate agresivă, de animal fantastic urmuzian – cărți și femei (marine). Fluxul poeziei sale e viu, intens, cu sevele sănătoase. „dar găsește și tu o\ cale, găsește-ți o voce,\ un ritm, mi-ai zis și\ m-ai părăsit”. Și calea și vocea și ritmul lui Victor Fală sunt – deja – o certitudine. — Nina Corcinschi
Unele poezii le-am recitit de câteva ori, după fiecare lectură mai înțelegeam ceva nou și asta pentru că stilul de a scrie a lui Victor nu e deloc simplu sau așa cum îți imaginezi că poate fi scrisă o poezie.
Poeziile lui Victor explorează diverse teme legate de trăirile interioare, natura umană și observațiile asupra lumii înconjurătoare. Poeziile sunt caracterizate printr-un stil vibrant și intens, reflectând adesea conflicte emoționale, momente de introspecție și revelații personale.
Victor Fală utilizează un limbaj bogat și imagini puternice pentru a crea o atmosferă de zvâcnet, de forță interioară și de energie. Temele regăsite în carte includ dragostea, suferința, speranța și căutarea sensului în viață.
Mi-a plăcut să citesc aceste poezii. Mi-a plăcut și cum Victor s-a jucat cu imaginația mea.
Am avut un sentiment destul de curios citind ultima pagină din carte, e prima dată când citesc o carte scrisă de un poet pe care-l cunosc personal, mi-a plăcut să savurez fiecare cuvânt, fiecare emoție, să-l (re)descopăr diferit, într-un mod interesant și necunoscut pentru mine.
Zvâc e un adevărat exercițiu de imaginație, de agonie și extaz, de tandrețe și mângâiere pentru suflet, de erotism autentic, simbolic, poetic!
Recunoscătoare pentru oamenii pe care-i cunosc și cu care din când în când am ocazia sa beau o cafea, sa stau la povesti, să-i cunosc și recunosc, de felul lor de a fi, adevărați, calzi, talentați și buni la suflet, nebuni de buni la scris !
te dezbracă până la nervii cei mai sensibili, te seduce cu harnica mâna lui, te zvâcnește alb și frumos la o răscruce de străzi fălite
pe Odessa am pășit mai întâi sfios, am văzut imaginile unui mediu vibrant și intens, m-au hurducăit cu ușurătatea vocii lor, m-am strecurat apoi mai aprig printre versurile pofticioase de creație și erotism, am văzut-o pe ea, plină de fală
pe Golebiowska m-am dus departe, l-am văzut înstrăinat și totuși intim, chipul lui era poezie într-o mulțime de nume străine
pe Coca am fost neastâmpărată și m-am jucat cu cuvinte maniacale, și cu toate acestea, cred că ți-ai găsit vocea, așa alb și frumos
citind, m-am simțit mai vulnerabilă și mai goală, mai femeie și mai tânără, mai avidă și mai adevărată
vreau-vreau-vreau-vreau mai multă poezie de la domnia sa, viermele hapsân
Mare mi-a fost mirarea să găsesc această carte în micuțul Librarius din Căușeni. Dar această colecție de poezii are un acel vino-ncoa irezistibil, dacă până și librăreasa îl citește în pauză pe nimeni altul decât pământeanul nostru.
Scrisă cu multă efervescență, poezia lui Victor Fală te poartă prin amintiri fie din Odessa/Căușeni/Carahasani, fie din Polonia, sau din cămine studențești din Chișinău.
Peste tot acest iureș de senzații, imagini în aparență banale, dar care stârnesc emoții latente, predomină eul liric al unui aristocrat copleșit de propria stare existențială. Este figura acelui student care face artă dintr-un cartier de imigranți din Polonia, care își acoperă coperțile de filosofie străină cu numele lui Dabila pentru a camufla o altă filosofie, care persiflează moravurile unor figuri ecleziastice, și despre care se pot descoperi multe lucruri cu fiecare recitire.
Lectura lui Zvâc te lasă cu o senzație de nesaț, de foame după poezie, locuri, imagini. Este acea foame care nu se poate trata decât cu o altă cărțulie de poezie subsemnată de același autor.
I am still reading. I do not know where his writing will end.
In addition to his thoughts on sexuality, love, and his phenomenological perspective on daily trivialities, reading "Zvâc" means being a witness to a mind sensitive to the beauty and delicacy of the moment in which this person lives. His thoughts on the relationship between human thought and reality are truly and significantly beneficial for a world that always seems on the edge of indignation and fanaticism. Victor is modest, free from pompousness, from imprudent statements. His work is like the whisper of the wind through the pine trees atop the mountain.
Is this boy a naive exile in the shadow of his sad eyes, whose words (sometimes unknown to me) explore our peculiar behavior, or a fresh genius reflecting our extravagant passions, our senseless cruelty within the pages of a book?