What do you think?
Rate this book
Double Dan
Recommended for Edgar Wallace fans and fans of old-time, classic crime thrillers.
- GenresCrime
175 pages, Kindle Edition
First published January 1, 1932
1 person is currently reading
43 people want to read
About the author
Edgar Wallace
2,105 books260 followersRichard Horatio Edgar Wallace (1875-1932) was a prolific British crime writer, journalist and playwright, who wrote 175 novels, 24 plays, and countless articles in newspapers and journals.
Over 160 films have been made of his novels, more than any other author. In the 1920s, one of Wallace's publishers claimed that a quarter of all books read in England were written by him.
He is most famous today as the co-creator of "King Kong", writing the early screenplay and story for the movie, as well as a short story "King Kong" (1933) credited to him and Draycott Dell. He was known for the J. G. Reeder detective stories, The Four Just Men, the Ringer, and for creating the Green Archer character during his lifetime.
Over 160 films have been made of his novels, more than any other author. In the 1920s, one of Wallace's publishers claimed that a quarter of all books read in England were written by him.
He is most famous today as the co-creator of "King Kong", writing the early screenplay and story for the movie, as well as a short story "King Kong" (1933) credited to him and Draycott Dell. He was known for the J. G. Reeder detective stories, The Four Just Men, the Ringer, and for creating the Green Archer character during his lifetime.
Ratings & Reviews
Friends & Following
Create a free account to discover what your friends think of this book!
Community Reviews
Displaying 1 - 7 of 7 reviews
October 28, 2020
I'm reading Diana of Kara-Kara, which is the original title for this book. It does have some of the typical Edgar Wallace crime elements but the book itself is really amusing. The way that Diana outwits her stuffy cousin, the sudden realization of the Double Dan caper and where it fits into the story, and other elements are making this a real pleasure to read.
Final — the first half of this book is four-star, the second half devolves into a screwball comedy of sorts and so is 3-star. Overall it's enjoyable but I enjoyed the first part more. Also, Double Dan is just part of the book and Diana of Kara-Kara dominates it.
Final — the first half of this book is four-star, the second half devolves into a screwball comedy of sorts and so is 3-star. Overall it's enjoyable but I enjoyed the first part more. Also, Double Dan is just part of the book and Diana of Kara-Kara dominates it.
November 30, 2021
După absolvirea Universităţii Cambridge, Dick Staines avea în faţa sa nenumărate posibilităţi, niciuna însă suficient de ispititoare.
Întorcându-se în camera mobilată pe care o în-chiriase în Gower Street, încă de când sosise la Londra, a scos din buzunar cele pati-u oferte concrete pe care le primise până atunci, cercetându-le atent şi chibzuind asupra fiecăreia în parte. Apoi â luat un formular pe care după ce -a completat cu atenţie, -a dus îndată la poştă. Peste trei zile fu invitat la Scotland Yard şi, iată cum de şase luni, el, Richard Staines, licenţiat universitar, era văzut pa-trulând pe străzile Londrei în uniforma poliţiei metropolitane.
Dar cum se explica rapida lui avansare? Mai în-tâi puţin noroc, după cum mărturisea el însuşi, apoi croşeul de stânga cu care -a făcut k.o. Pe Peter Lan-bradi, tocmai în clipita în care acesta apăsa pe trăgaciul pistolului îndreptat asupra unui ministru, calităţile lui de alergător şi ― cel mai important ― cunoaşterea câtorva limbi europene. Vorbea patru limbi la perfecţie, două bine iar celelalte satisfăcător. Şi iată cum, după patru ani după intrarea lui în poliţie a devenit agent în Departamentul de Investigaţii Criminale (C.I.D.), şi propus pentru avansare.
După această avansare care reprezenta funcţia de detectiv inspector, Staines plecă la Brighton împreună cu lordul Weald, căruia el şi cei mai mulţi dintre cunoscuţi i se adresau familiar cu diminutivul „Tommy”. Fuseseră colegi la Cambridge, apoi membri ai aceluiaşi club şi tot împreună arestaţi cu ocazia unui chef studenţesc.
― Nici nu-mi vine să cred, bătrâne, mârâi Tommy, manevrând cu abilitate Rollsulrapid printre două căruţe. Parc-ar fi fost ieri de când tu şi cu mine eram căraţi pe stradă de un „curcan” ― şi acum, poftim, eşti şi tu „curcan”!
Faţa rotundă îi dădea un aer mai tânăr decât eraşi, cu toate că nu avea statura unui pigmeu, era cu aproape cm mai scund decât cel de lângă el, cu capul gol, bronzat. Înfăţişarea agreabilă ii avantaja pe Dick Staines, deşi el considera că nu-i este de niciun folos. Avea construcţia şi înfăţişarea unui atie-t; ochii cenuşii, zâmbitori, ai omului care găseşte că viaţa-i destul de plăcută. El şi Tommy nu se mai văzuseră de ani de zile. Lordul Weald tocmai se întorsese dintr-o călătorie în Africa de Sud şi se întâlniseră cu totul întâmplător ― ceea ce -a deranjat oarecum pe Dick Staines, care urma să plece pentru două săptămlni în Scoţia, la pescuit, invitat de bogatul adjunct al prefectului poliţiei. Deoarece posibilităţile lui materiale nu erau prea satisfăcătoare, îşi incliiriase apartamentul din Chelsea ― numai pe o’ lună ― un aranjament care părea să fie foarte incomod.
― Ce caut eu două zile la Brighton, numai Dumnezeu ştie!
― Tecari laBrighton, bătrâne, spuse Tommy, pentru că ar fi fost al naibii de nepoliticos să nu accepţi insistenta invitaţie a vechiului tău prieten. Chiartu mi-ai spus că amicul tău comisarul, sau ce o fi fiind el, nu va veni în Scoţia până la sfârşi-tul săptămânii. În afară de aceasta, am o mulţime de lucruri să-ţi povestesc. Am avut nişte aventuri extraordinare ― vânătoare de lei. Şi o sumedenie de peripeţii.
― Cine zici că a vânat ― tu sau leul?
― Făceam cu rândul, răspunse Tommy calm. Uneori eram eu înainte, alteori leii. Şi-apoi, Brigh-tonul era recomandat pentru ficat şi, pe deasupra, este cineva la Brighton ― cea mai drăguţă fată pe care am întâlnit-o vreodată! De când sunt n-am văzut o fată atât de frumoasă, bătrâne..
Întorcându-se în camera mobilată pe care o în-chiriase în Gower Street, încă de când sosise la Londra, a scos din buzunar cele pati-u oferte concrete pe care le primise până atunci, cercetându-le atent şi chibzuind asupra fiecăreia în parte. Apoi â luat un formular pe care după ce -a completat cu atenţie, -a dus îndată la poştă. Peste trei zile fu invitat la Scotland Yard şi, iată cum de şase luni, el, Richard Staines, licenţiat universitar, era văzut pa-trulând pe străzile Londrei în uniforma poliţiei metropolitane.
Dar cum se explica rapida lui avansare? Mai în-tâi puţin noroc, după cum mărturisea el însuşi, apoi croşeul de stânga cu care -a făcut k.o. Pe Peter Lan-bradi, tocmai în clipita în care acesta apăsa pe trăgaciul pistolului îndreptat asupra unui ministru, calităţile lui de alergător şi ― cel mai important ― cunoaşterea câtorva limbi europene. Vorbea patru limbi la perfecţie, două bine iar celelalte satisfăcător. Şi iată cum, după patru ani după intrarea lui în poliţie a devenit agent în Departamentul de Investigaţii Criminale (C.I.D.), şi propus pentru avansare.
După această avansare care reprezenta funcţia de detectiv inspector, Staines plecă la Brighton împreună cu lordul Weald, căruia el şi cei mai mulţi dintre cunoscuţi i se adresau familiar cu diminutivul „Tommy”. Fuseseră colegi la Cambridge, apoi membri ai aceluiaşi club şi tot împreună arestaţi cu ocazia unui chef studenţesc.
― Nici nu-mi vine să cred, bătrâne, mârâi Tommy, manevrând cu abilitate Rollsulrapid printre două căruţe. Parc-ar fi fost ieri de când tu şi cu mine eram căraţi pe stradă de un „curcan” ― şi acum, poftim, eşti şi tu „curcan”!
Faţa rotundă îi dădea un aer mai tânăr decât eraşi, cu toate că nu avea statura unui pigmeu, era cu aproape cm mai scund decât cel de lângă el, cu capul gol, bronzat. Înfăţişarea agreabilă ii avantaja pe Dick Staines, deşi el considera că nu-i este de niciun folos. Avea construcţia şi înfăţişarea unui atie-t; ochii cenuşii, zâmbitori, ai omului care găseşte că viaţa-i destul de plăcută. El şi Tommy nu se mai văzuseră de ani de zile. Lordul Weald tocmai se întorsese dintr-o călătorie în Africa de Sud şi se întâlniseră cu totul întâmplător ― ceea ce -a deranjat oarecum pe Dick Staines, care urma să plece pentru două săptămlni în Scoţia, la pescuit, invitat de bogatul adjunct al prefectului poliţiei. Deoarece posibilităţile lui materiale nu erau prea satisfăcătoare, îşi incliiriase apartamentul din Chelsea ― numai pe o’ lună ― un aranjament care părea să fie foarte incomod.
― Ce caut eu două zile la Brighton, numai Dumnezeu ştie!
― Tecari laBrighton, bătrâne, spuse Tommy, pentru că ar fi fost al naibii de nepoliticos să nu accepţi insistenta invitaţie a vechiului tău prieten. Chiartu mi-ai spus că amicul tău comisarul, sau ce o fi fiind el, nu va veni în Scoţia până la sfârşi-tul săptămânii. În afară de aceasta, am o mulţime de lucruri să-ţi povestesc. Am avut nişte aventuri extraordinare ― vânătoare de lei. Şi o sumedenie de peripeţii.
― Cine zici că a vânat ― tu sau leul?
― Făceam cu rândul, răspunse Tommy calm. Uneori eram eu înainte, alteori leii. Şi-apoi, Brigh-tonul era recomandat pentru ficat şi, pe deasupra, este cineva la Brighton ― cea mai drăguţă fată pe care am întâlnit-o vreodată! De când sunt n-am văzut o fată atât de frumoasă, bătrâne..
June 6, 2020
Une intrigue policière courte et bien ficelée, à l’image du style narratif fluide d’Edgar Wallace. Une histoire qui étale ses fils entre l’Australie et l’Angleterre.
Un puzzle très prenant qu’est cette histoire, assez perçant aussi dans le sens où il tourne autour d’un cambriolage arrangé par le sosie du héros.
Edgar Wallace, c’est avec le sourire et le cœur que je le lis pour une seconde fois.
Une des plumes les plus concises dans la narration inhérente au roman policier que j’ai eu l’occasion de parcourir, celle d’Edgar Wallace que je lis pour la seconde fois après « Le Serpent Jaune ».
Une histoire qui déploie ses bases entre terre des Koalas et Kangourous et l’Albion, au travers de singuliers personnages réunis par les motifs familiaux et d’intérêts pécuniaires.
« Gordon », héros principal de l’intrigue, sera amené à être dans le viseur du malfrat « Double Dan », un as en perfectionnement des sosies, qui bat en brèche ses victimes pour voler de l’argent.
L’arrivée soudaine de la parente lointaine de « Gordon », à savoir « Diane », orpheline, mais bien brillante et intelligente, ne manquant pas de mordant aussi, chamboulera tous les plans diaboliques de « Double Dan » et de sa complice « Héloïse ».
Les chapitres les plus saisissants sont ceux qui relatent les faits déroulés dans la maison de « Gordon », les jours où tous les personnages y sont réunis, dont « Double Dan » également.
L’intrigue pour être moins lourde sur l’esprit du lecteur, peut s’orner de petites disgressions comiques, constatées au niveau des dialogues qui forment le point fort de ce récit, de façon à ce qu’ils accroissent de fil en aiguille l’intérêt pour découvrir si cambriolage il y aura ou si les malfaiteurs seront démasqués, avec un lot de confidences de part et d’autre ne pouvant passer inaperçu.
Le roman policier et le genre littéraire d’intrigue, Ô combien mon esprit ne peut s’en passer !
Ce dont je suis certain, c’est que je ne m’en arrêterai toutefois pas là, comme c’est un des genres littéraires proches à mon cœur. De futurs titres de la même sphère suivront.
« – À mon avis tous les hommes sont toujours plus ou moins fous… Oui, l’homme vient au monde avec un grain de folie… Pendant vingt ans, il a l’occasion de devenir sage, puis il rencontre une femme qui le fait retomber dans l’aliénation mentale…
– Je ne supporterai pas que Mr Double Dan vienne se livrer à ses exploits chez moi, rétorqua farouchement Gordon… Je suis fermement décidé à brouiller son jeu.
– Vous croyez ? demanda-t-elle avec une curiosité polie.
– Croyez-vous que je vais rester les bras croisés tandis qu’une paire de coquins…
– Oh ! Oh ! Oh ! protesta-t-elle. »
Un puzzle très prenant qu’est cette histoire, assez perçant aussi dans le sens où il tourne autour d’un cambriolage arrangé par le sosie du héros.
Edgar Wallace, c’est avec le sourire et le cœur que je le lis pour une seconde fois.
Une des plumes les plus concises dans la narration inhérente au roman policier que j’ai eu l’occasion de parcourir, celle d’Edgar Wallace que je lis pour la seconde fois après « Le Serpent Jaune ».
Une histoire qui déploie ses bases entre terre des Koalas et Kangourous et l’Albion, au travers de singuliers personnages réunis par les motifs familiaux et d’intérêts pécuniaires.
« Gordon », héros principal de l’intrigue, sera amené à être dans le viseur du malfrat « Double Dan », un as en perfectionnement des sosies, qui bat en brèche ses victimes pour voler de l’argent.
L’arrivée soudaine de la parente lointaine de « Gordon », à savoir « Diane », orpheline, mais bien brillante et intelligente, ne manquant pas de mordant aussi, chamboulera tous les plans diaboliques de « Double Dan » et de sa complice « Héloïse ».
Les chapitres les plus saisissants sont ceux qui relatent les faits déroulés dans la maison de « Gordon », les jours où tous les personnages y sont réunis, dont « Double Dan » également.
L’intrigue pour être moins lourde sur l’esprit du lecteur, peut s’orner de petites disgressions comiques, constatées au niveau des dialogues qui forment le point fort de ce récit, de façon à ce qu’ils accroissent de fil en aiguille l’intérêt pour découvrir si cambriolage il y aura ou si les malfaiteurs seront démasqués, avec un lot de confidences de part et d’autre ne pouvant passer inaperçu.
Le roman policier et le genre littéraire d’intrigue, Ô combien mon esprit ne peut s’en passer !
Ce dont je suis certain, c’est que je ne m’en arrêterai toutefois pas là, comme c’est un des genres littéraires proches à mon cœur. De futurs titres de la même sphère suivront.
« – À mon avis tous les hommes sont toujours plus ou moins fous… Oui, l’homme vient au monde avec un grain de folie… Pendant vingt ans, il a l’occasion de devenir sage, puis il rencontre une femme qui le fait retomber dans l’aliénation mentale…
– Je ne supporterai pas que Mr Double Dan vienne se livrer à ses exploits chez moi, rétorqua farouchement Gordon… Je suis fermement décidé à brouiller son jeu.
– Vous croyez ? demanda-t-elle avec une curiosité polie.
– Croyez-vous que je vais rester les bras croisés tandis qu’une paire de coquins…
– Oh ! Oh ! Oh ! protesta-t-elle. »
April 17, 2021
I read this book a long time ago because it was recommended by my brother. I don't regret any second of it and I remember I read it again at least 5 or 6 times after that - that's how much I liked it. If I am not wrong, this was one of the first contacts I had with the police/investigation novels. Even now, this is one of the books I like quite a lot and probably will enjoy reading again in the future!
March 28, 2020
bisher mein Favorit bei seinen Büchern und Geschichten. Allerdings mochte ich das "Ende-Ende" nicht, das war unnötig und unpassend und wieder einmal sexistisch. Der Sexismus macht es mir schwer die Bücher zu genießen. Deshalb ein Stern Abzug.
This entire review has been hidden because of spoilers.
October 30, 2017
Verrückt, verwirrendes Durcheinander im dazu passenden Sprachstil
January 16, 2013
7/10. "Ļaunie cilvēki šajos stāstos visbiežāk bija jauni zēni, kas slepus izēd no cepumiem rozīnes [..]"
Displaying 1 - 7 of 7 reviews