„Așa cum a demonstrat prin întreaga sa operă, Mihail Sadoveanu se relevă, și în acest roman, un rapsod al timpului de odinioară, reconstituind o epocă îndepărtată nu prin rigoarea documentului, ci prin evocarea atmosferei ei specifice, îmbinînd liricul cu epicul, într-o tonalitate de baladă și legendă.“ (Teodor Vârgolici)
Mihail Sadoveanu was a Romanian novelist, short story writer, journalist and political figure, who twice served as acting head of state for the communist republic (1947–1948 and 1958). He is the most prolific novelist in Romanian literature and one of the most accomplished. All his major work, however, was written before the political changes in Romania following World War II. Although Sadoveanu remained a productive author after the war, like many other writers in communist countries, he had to adjust his aesthetic to meet the demands of the communist regime, and he wrote little of artistic value between 1945 and his death in 1961.
Sadoveanu was born on 5 November 1880 in Pascani, a small town in Moldavia, to Alexandru and Profira (Ursachi) Sadoveanu.
In Anii de Ucenicie (Years of Apprenticeship, 1944) Sadoveanu recalled his special affection for his mother, who was a gifted storyteller. Her death in 1895, when she was only thirty-four, deeply disturbed Sadoveanu. In 1900, after graduating from high school, he decided to study law in Bucharest, but he soon lost enthusiasm and started missing classes. Instead, he spent most of his time writing novels and plays.
In 1901 Sadoveanu went to live in Falticeni and married Ecaterina Bâlu. Eventually the father of eleven children (including writers Profira Sadoveanu and Paul-Mihu Sadoveanu), Sadoveanu enjoyed a stable and quiet family life that was no doubt a positive influence on his writing.
Conform rețetei consacrate, realitatea este descrisă prin ochii unor personaje, multe dintre ele fictive, păstrând, în același timp, filonul istoric. Ceva mai alert decât Frații Jderi și, ca urmare, mai ușor de citit și de savurat...
“Uitarea este leac al multor dureri pe pământ; dar nu toate sufletele oamenilor sunt ca apele care se tulbură, fac crețuri și se zbuciumă în furtună, iar apoi s-alină și-ntind un luciu curat, ca și cum în veci nimic nu le-ar fi răscolit. Uneori durerile aprige lasă pe urma lor o drojdie de otravă: sunt suflete care cu greu se lămuresc. Așa era sufletul lui Tudor Șoimaru.”
Mi-a plăcut foarte mult acest roman istoric. Mihail Sadoveanu a folosit un limbaj pe care l-am găsit aproape de sufletul meu și parcă înrădăcinat undeva în genele mele românești. Obișnuit în deznodământ fericit și neobișnuit în acțiunile care se întâmplă pe parcurs. Ce timpuri au trăit strămoșii noștri, de au lăsat și transmis durerea lor, dar și fericirea luptelor învinse prin genele noastre până astăzi...
Am parcurs greu cartea până m am obișnuit cu “graiul vremii”. Multe accesări ale dex-ului, multe căutări pe Google. Dar cartea a fost frumoasă. O poveste despre chemarea sângelui, despre dragoste și dreptate.
Tudor din neamul Soimarestilor se întoarce pe meleagurile natale după o viață trăită printre străini. Găsește averea familiei cotropită de boierul Orheianu, iar tatăl lui îl strigă din mormânt să i facă dreptate. Se îndrăgostește de fata Orheianului care îl respinge și, întors acasă, “dragostea lui părea o rătăcire” și lua hotărârea “să ridice din paragină livida lui Ionașcu” pentru ca, acum, “durerea tuturora începea să fie și durerea lui”.
Acestă carte am citito pentru şcoală. La început nu mi-a prea plăcut, însa pe parcurs am început să înţeleg mai bine ceea ce se întămplă şi pot spune că este o carte chiar bună.
It's a wonderful book in which the action is happening at the beginning of XVII century when Stephen Tamsa wants to rule in Moldova. It's also about love and revenge and how the peasants were treated by the rich in those times.
Cumplit dar adevarat... asta a fost dintotdeauna destinul tarii noastre, sa fie cutreierat de straini. Ce tine de M. Sadoveanu, povestirea lui e realizata foarte bine intr-un mod usor, placut, si captivant. Am ramas satisfacut de aceasta citire.
Confruntându-se cu gândul că, lipsind 20 ani din satul său, tatăl său a fost ucis cu cruzime de un boier pe nume Stroe Orheianu, Tudor Șoimaru se confruntă cu un conflict interior și se află între două focuri: să răzbune moartea tatălui și să o piardă pe Magda care e iubirea vieții sale și fiica ucigașului sau să ierte crima și să nu menționeze faptul ăsta Magdei.
Am citit-o pentru scoala.Nu m-a impresionat mult,dar nici nu am urat-o.Cand am inceput-o nu o intelegeam si voiam sa o termin mai repede,dar spre sfirsit a inceput sa imi placa putin.
''Eu n-am înțeles niciodată, răspunse încet tatarul, îndârjirile voastre pentru pământ, certurile şi sângele vărsat pentru un colțişor de grădină, când lumea [...] e aşa de mare... ''
Historical story of country love, woman love and duty for arms with the embellishment of wonderful nature of Romanian country.Good happy end as is keep with love.