What do you think?
Rate this book
رسائل الشباب إلى الصديقة المختلقة
O amor do Pequeno Príncipe: cartas a uma desconhecida, é um inédito de Antoine Saint-Exupéry. Nele, o famoso autor de O Pequeno Príncipe nos revela uma bela história de amor, contada em cartas assinadas pelo seu personagem mais famoso. O livro traz, ainda, aquarelas inéditas, revelando imagens de um Pequeno Príncipe apaixonado.
136 pages, Unknown Binding
First published January 1, 1953
9 people are currently reading
544 people want to read
About the author
Antoine de Saint-Exupéry
1,483 books8,862 followersPeople best know French writer and aviator Antoine de Saint-Exupéry for his fairy tale
The Little Prince
(1943).
He flew for the first time at the age of 12 years in 1912 at the Ambérieu airfield and then determined to a pilot. Even after moving to a school in Switzerland and spending summer vacations at the château of the family at Saint-Maurice-de-Rémens in east, he kept that ambition. He repeatedly uses the house at Saint-Maurice.
Later, in Paris, he failed the entrance exams for the naval academy and instead enrolled at the prestigious l'Ecole des Beaux-Arts. In 1921, Saint-Exupéry, stationed in Strasbourg, began serving in the military. He learned and forever settled his career path as a pilot. After leaving the service in 1923, Saint-Exupéry worked in several professions but in 1926 went back and signed as a pilot for Aéropostale, a private airline that from Toulouse flew mail to Dakar, Senegal. In 1927, Saint-Exupéry accepted the position of airfield chief for Cape Juby in southern Morocco and began his first book, a memoir, called Southern Mail and published in 1929.
He then moved briefly to Buenos Aires to oversee the establishment of an Argentinean mail service, returned to Paris in 1931, and then published Night Flight , which won instant success and the prestigious Prix Femina. Always daring Saint-Exupéry tried from Paris in 1935 to break the speed record for flying to Saigon. Unfortunately, his plane crashed in the Libyan Desert, and he and his copilot trudged through the sand for three days to find help. In 1938, a second plane crash at that time, as he tried to fly between city of New York and Tierra del Fuego, Argentina, seriously injured him. The crash resulted in a long convalescence in New York.
He published Wind, Sand and Stars , next novel, in 1939. This great success won the grand prize for novel of the academy and the national book award in the United States. Saint-Exupéry flew reconnaissance missions at the beginning of the Second World War but went to New York to ask the United States for help when the Germans occupied his country. He drew on his wartime experiences to publish Flight to Arras and Letter to a Hostage in 1942.
Later in 1943, Saint-Exupéry rejoined his air squadron in northern Africa. From earlier plane crashes, Saint-Exupéry still suffered physically, and people forbade him to fly, but he insisted on a mission. From Borgo, Corsica, on 31 July 1944, he set to overfly occupied region. He never returned.
He flew for the first time at the age of 12 years in 1912 at the Ambérieu airfield and then determined to a pilot. Even after moving to a school in Switzerland and spending summer vacations at the château of the family at Saint-Maurice-de-Rémens in east, he kept that ambition. He repeatedly uses the house at Saint-Maurice.
Later, in Paris, he failed the entrance exams for the naval academy and instead enrolled at the prestigious l'Ecole des Beaux-Arts. In 1921, Saint-Exupéry, stationed in Strasbourg, began serving in the military. He learned and forever settled his career path as a pilot. After leaving the service in 1923, Saint-Exupéry worked in several professions but in 1926 went back and signed as a pilot for Aéropostale, a private airline that from Toulouse flew mail to Dakar, Senegal. In 1927, Saint-Exupéry accepted the position of airfield chief for Cape Juby in southern Morocco and began his first book, a memoir, called Southern Mail and published in 1929.
He then moved briefly to Buenos Aires to oversee the establishment of an Argentinean mail service, returned to Paris in 1931, and then published Night Flight , which won instant success and the prestigious Prix Femina. Always daring Saint-Exupéry tried from Paris in 1935 to break the speed record for flying to Saigon. Unfortunately, his plane crashed in the Libyan Desert, and he and his copilot trudged through the sand for three days to find help. In 1938, a second plane crash at that time, as he tried to fly between city of New York and Tierra del Fuego, Argentina, seriously injured him. The crash resulted in a long convalescence in New York.
He published Wind, Sand and Stars , next novel, in 1939. This great success won the grand prize for novel of the academy and the national book award in the United States. Saint-Exupéry flew reconnaissance missions at the beginning of the Second World War but went to New York to ask the United States for help when the Germans occupied his country. He drew on his wartime experiences to publish Flight to Arras and Letter to a Hostage in 1942.
Later in 1943, Saint-Exupéry rejoined his air squadron in northern Africa. From earlier plane crashes, Saint-Exupéry still suffered physically, and people forbade him to fly, but he insisted on a mission. From Borgo, Corsica, on 31 July 1944, he set to overfly occupied region. He never returned.
Ratings & Reviews
Friends & Following
Create a free account to discover what your friends think of this book!
Community Reviews
Displaying 1 - 30 of 44 reviews
November 18, 2014
وجدت هذا الكتاب الفاتن هنا،
في مكتبة مركز مزايا ، بعد أن استحالت رماداً
كفرنبل-إدلب-سوريا 10-11-2014
December 13, 2020
”Descopăr cu melancolie că egoismul meu nu e atât de mare, deoarece am dăruit cuiva puterea de a mă face să sufăr.
Fetițo, e plăcut lucru să dăruiești această putere. E melancolic să vezi cum cineva se folosește de ea.
Așa sunt basmele. Te trezești într-o dimineață. Spui : Nu era decât un basm...Zâmbești de tine însuți. Da, în fond, nu prea zâmbești. Știi bine că basmele sunt singurul adevăr al vieții.
Așteptarea. Pașii ușori. Apoi ceasurile care curg proaspete ca un pârău printre ierburi, peste pietricele albe. Zâmbetele, cuvintele fără însemnătate care au atâta însemnătate. Asculți muzica inimii: e tare frumos pentru cine știe să audă...
Firește vrei multe lucruri. Vrei să culegi toate roadele și toate florile. Vrei să adulmeci toate pajiștile. Te joci. Oare să fie asta un joc? Nu știi niciodată unde începe jocul și nici unde se sfârșește, dar știi bine că ești iubitor. Și ești fericit.
Nu-mi place clima asta lăuntrică venită să-mi înlocuiască primăvara: un amestec de dezamăgire, de uscăciune și de pizmă. Zac în acest timp gol în care nu mai am nimic la care să visez. Cel mai trist lucru într-o mâhnire e să te întrebi dacă merită osteneala?
Merită oare osteneala să ai această mâhnire pentru cineva care nici măcar nu se gândește să o prevină? Cu siguranță că nu. Atunci nici măcar nu mai ai vreo mâhnire și e încă și mai trist.
Nu mai există astăzi niciun Mic Prinț, și nu va mai exista niciodată.. Micul Prinț a murit. Sau poate a devenit cu totul sceptic. Un Mic Prinț sceptic nu mai e un Mic Prinț.”
Fetițo, e plăcut lucru să dăruiești această putere. E melancolic să vezi cum cineva se folosește de ea.
Așa sunt basmele. Te trezești într-o dimineață. Spui : Nu era decât un basm...Zâmbești de tine însuți. Da, în fond, nu prea zâmbești. Știi bine că basmele sunt singurul adevăr al vieții.
Așteptarea. Pașii ușori. Apoi ceasurile care curg proaspete ca un pârău printre ierburi, peste pietricele albe. Zâmbetele, cuvintele fără însemnătate care au atâta însemnătate. Asculți muzica inimii: e tare frumos pentru cine știe să audă...
Firește vrei multe lucruri. Vrei să culegi toate roadele și toate florile. Vrei să adulmeci toate pajiștile. Te joci. Oare să fie asta un joc? Nu știi niciodată unde începe jocul și nici unde se sfârșește, dar știi bine că ești iubitor. Și ești fericit.
Nu-mi place clima asta lăuntrică venită să-mi înlocuiască primăvara: un amestec de dezamăgire, de uscăciune și de pizmă. Zac în acest timp gol în care nu mai am nimic la care să visez. Cel mai trist lucru într-o mâhnire e să te întrebi dacă merită osteneala?
Merită oare osteneala să ai această mâhnire pentru cineva care nici măcar nu se gândește să o prevină? Cu siguranță că nu. Atunci nici măcar nu mai ai vreo mâhnire și e încă și mai trist.
Nu mai există astăzi niciun Mic Prinț, și nu va mai exista niciodată.. Micul Prinț a murit. Sau poate a devenit cu totul sceptic. Un Mic Prinț sceptic nu mai e un Mic Prinț.”
December 26, 2015
Mi sembra simile a "Che tu sia per me il coltello" di Grossman.
Certi libri basta leggerli una volta.
O almeno non sono proprio dell'umore adatto, da un po' di tempo a questa parte, per fare certe letture.
Certi libri basta leggerli una volta.
O almeno non sono proprio dell'umore adatto, da un po' di tempo a questa parte, per fare certe letture.
January 12, 2013
عدت لتوى، لم أجد شيئا منكِ. لا تكتبى لى لا يوجد ما يستحق العناء. انظرى، لقطع أى امل، لن أعطيك أى عنوان لى هناك. إنى مضحك للغاية. فلا معنى لأن يتسول الإنسان الصداقة. أنا كنت بحاجة أن أكتب لك وانتِ لم تكونى بحاجة لذلك. هذا أمر يحدث.
**************************************
رينيت صديقتى العزيزة أنا لا أفهم شيئا من الحياة
**************************************
وهكذا يكون علىّ أن أكتب لك رسالة لا معنى لها إطلاقا. وكانها نزهة صغيرة فى حديقة. أو أيضا رسالة استيقاظ. عندما نتمطى ولا نكون قد عرفنا بعد لماذا هو ممتع أن نعيش.
**************************************
الليل يستمر ببطء، وببطء أنام، وأحذر من بوحى بأسرارى، ويقلقنى نسيانى لضغائنى: هذا أمر خطير. ربما أكون أيضا مفتوناً بضعفى.
______________________________________
طيب أوى أنطوان، تفتننى الشخصيات الطيبة والعفوية وأشعر تجاهها بمودة
**************************************
رينيت صديقتى العزيزة أنا لا أفهم شيئا من الحياة
**************************************
وهكذا يكون علىّ أن أكتب لك رسالة لا معنى لها إطلاقا. وكانها نزهة صغيرة فى حديقة. أو أيضا رسالة استيقاظ. عندما نتمطى ولا نكون قد عرفنا بعد لماذا هو ممتع أن نعيش.
**************************************
الليل يستمر ببطء، وببطء أنام، وأحذر من بوحى بأسرارى، ويقلقنى نسيانى لضغائنى: هذا أمر خطير. ربما أكون أيضا مفتوناً بضعفى.
______________________________________
طيب أوى أنطوان، تفتننى الشخصيات الطيبة والعفوية وأشعر تجاهها بمودة
October 14, 2018
Queste lettere forse non erano scritte per essere lette da estranei (ma chi, in fondo in fondo non scrive pensando a un lettore?): escono un po' randagie e confuse e all'inizio anche un po' infastidenti (la lunga sparata contro Pirandello eccita un blando sentimento nazionalista). Poi man mano si avverte una grande solitudine e forse anche una grande diperazione esistenziali che solo il volo, talvolta placa. Ma so troppo poco dell'autore per un giudizio sensato.
Sicuramente mi hanno incuriosito tanto da pensare di leggere qualche altra sua storia di volo.
Sicuramente mi hanno incuriosito tanto da pensare di leggere qualche altra sua storia di volo.
August 4, 2018
كنتُ قد بدأت قرأتها منذ مدة ، واليوم حينما تذكرتها أنهيتها في خلال ساعتين . كانت تؤلمني "اكتبي لي رينيت" في كل مرة أقرأها، وقد عدتُ عند انتهائي لأقرأ المقدمة التي كتبتها هي علّي أجد توضيحا لعدم ردودها ، شعرتُ للحظة وكأن الأمر يخصني ، مالذي يجعلها لا ترد على رسائل في قمة الجمال الادبي والعاطفي، لا بأس .
أعتقد أن فكرة إعادة قرآته المقدمة بعد انهاء الرسائل يساعد أكثر في فهم تكوين صورة أشمل للأحداث
أعتقد أن فكرة إعادة قرآته المقدمة بعد انهاء الرسائل يساعد أكثر في فهم تكوين صورة أشمل للأحداث
April 1, 2014
Saint-Exupery's letters are just like the rest of his writing - tender, contemplative, in need of reassurance. He wrote like an angel and his personal correspondence is no exception. The drawings in the edition are amazing as well.
March 8, 2021
١- ليس من المفروض تعلم الكتابة، بل تعلم النظر إلىٰ الأشياء..التعلم يأتي كنتيجة.
٢- عن أي شيء تريدن أن أبحث؟ سأعيش أنا وطفلي..وهذا لوحده إنجاز.
٣- غدًا سأمضي إلىٰ مكان أبعد.. متىٰ سترغبين بالكتابة؟!
٤- أشعر بوحدة شديدة.. يتولد لدي شعور بأني أحدد الجدود البعيدين.
٥- لا أعلم تمامًا لماذا أكتب.. ربما لدي حاجة كبيرة لصداقة أستودعها مع ما يحدث لي من أمور صغيرة.
٦- من عدم الحكمة إعطاء الناس هذا الحق.. الحق في إيلامك!
#مقتطفات من كتاب ( رسائل الشباب إلىٰ الصديقة المختلقة)
للكاتب/ أنطوان دي سانت أكزوبيري.
٢- عن أي شيء تريدن أن أبحث؟ سأعيش أنا وطفلي..وهذا لوحده إنجاز.
٣- غدًا سأمضي إلىٰ مكان أبعد.. متىٰ سترغبين بالكتابة؟!
٤- أشعر بوحدة شديدة.. يتولد لدي شعور بأني أحدد الجدود البعيدين.
٥- لا أعلم تمامًا لماذا أكتب.. ربما لدي حاجة كبيرة لصداقة أستودعها مع ما يحدث لي من أمور صغيرة.
٦- من عدم الحكمة إعطاء الناس هذا الحق.. الحق في إيلامك!
#مقتطفات من كتاب ( رسائل الشباب إلىٰ الصديقة المختلقة)
للكاتب/ أنطوان دي سانت أكزوبيري.
February 14, 2019
2019 está sendo um ano de reencontros com livros que me marcaram ao longo dos anos. Este aqui marca uma fase bem difícil, mas a poesia contida em cada uma das páginas não se ofusca por nenhuma dor que um dia eu já tenha sentido. ♡
November 19, 2019
رينيت لم أعد أحتمل كان عملًا بطوليًا من قِبلي اني كتبت.
:(
:(
November 15, 2020
يجب أن تكتبي إليّ أحياناً حتى لو كان في ذلك بطولة عظيمة. أيها المسكين أنطوان :)
February 16, 2025
Me leí este libro una vez en octubre pero quise para este año releerlo porque aunque sea un libro super cortito y me lo leí en una tarde quería dedicarle más tiempo y leerlo detenidamente. Además,leerlo una vez más hizo que me diese cuenta de mas cosas que la primera vez no me di cuenta de ello. Estas son cartas recolectadas del autor del principito dirigidas a su vieja amiga Renée donde habla de su vida y sus viajes donde el cual su amiga no demuestra el interés deseado por el autor que se verá reflejado en sus cartas. También contiene un prólogo escrito por la mismísima Renée en el que nos explica un poquito más cada carta y su vida. Amé este libro como cualquiera que haya leído de este autor porque empatizo tanto con el que parecemos, queda raro decirlo, almas gemelas de otra época. La forma de escribir del autor y de cómo quiere hacer llegar el mensaje me enamora. Recomiendo que si quieres leer este libro, que hayas leído un poco de su vida para entender mejor este libro.
May 18, 2025
I have never read Le Petit Prince and it’s a shame but I still know the story that might help with understanding the letters. There’s no real story, it’s very easy and quick to read. I actually fell in love with his writing, I had never read something like this before. His words exude such sadness and nostalgia, how could I imagine someone would write this way. It’s poetry in prose.
December 13, 2020
Mucho mejor que El principito, y no entiendo porqué tan pocos lo conocen y lo han leído. Me sentí totalmente identificada con el libro. Habla mucho sobre el interior de este escritor tan conocido por todos. Transmite una tristeza que duele en el alma.
February 13, 2013
بجد حزينة إن الرسائل خلصت...قد إيه جميله :((
النجمه الناقصه علشان الترجمه...أتمنى أقدر قريب أقرأها بالفرنسيه لغته الأصليه
النجمه الناقصه علشان الترجمه...أتمنى أقدر قريب أقرأها بالفرنسيه لغته الأصليه
November 30, 2015
Ammetto di averlo iniziato con un certo carico di pregiudizi... poi mi sono accorta che è davvero noioso e come se non bastasse, si permette di scrivere male di Pirandello. Mah.
December 11, 2018
انطوان صديقي المختلق أيضاً. صديقٌ لا يموت.
February 12, 2016
جميل جدا.. كان قريبا جدا من نفسى..حزنت أنه انتهى!
النجمة الناقصة عشان الترجمة الضعيفة
النجمة الناقصة عشان الترجمة الضعيفة
December 20, 2022
Non è un libro per tutti.
Parla dell'ultimo amore provato da Antoine, lo scrittore, e delle sue lettere scritte alla nuova amata. Lei però non ricambia il suo forte interesse questo è impresso nelle pesanti lettere scritte dalla mano dell'autore, diventando così tossiche da uccidere perfino il piccolo principe.
Antoine inconsapevolmente ci mostra l'antitesi del piccolo principe, un uomo incapace di abbandonare un desiderio portando così la distruzione il piccolo brillante mondo creato. La possessione ritengo che sia più forte in una società patriarcale, dove la forza (o valore che ha acquisito all'interno del gregge) dell'uomo gli permette di pretendere ed esigere il fiore. Chi lo saprà mai, se il piccolo principe non è che uno spiraglio di fuga da questo indottrinamento nel quale Antoine era sicuramente circondato, insisto ricordando che era un aviatore che si era arruolato pertanto nella aeronautica militare francesedurante durante la 2 guerra mondiale. Il piccolo principe è morto e così poco dopo il suo creatore che triste ricorrenza. Se fosse rimasto in vita chissà come avrebbe rianimato il piccolo eroe nascosto tra uno dei i tanti pianeti dell'universo?
Parla dell'ultimo amore provato da Antoine, lo scrittore, e delle sue lettere scritte alla nuova amata. Lei però non ricambia il suo forte interesse questo è impresso nelle pesanti lettere scritte dalla mano dell'autore, diventando così tossiche da uccidere perfino il piccolo principe.
Antoine inconsapevolmente ci mostra l'antitesi del piccolo principe, un uomo incapace di abbandonare un desiderio portando così la distruzione il piccolo brillante mondo creato. La possessione ritengo che sia più forte in una società patriarcale, dove la forza (o valore che ha acquisito all'interno del gregge) dell'uomo gli permette di pretendere ed esigere il fiore. Chi lo saprà mai, se il piccolo principe non è che uno spiraglio di fuga da questo indottrinamento nel quale Antoine era sicuramente circondato, insisto ricordando che era un aviatore che si era arruolato pertanto nella aeronautica militare francesedurante durante la 2 guerra mondiale. Il piccolo principe è morto e così poco dopo il suo creatore che triste ricorrenza. Se fosse rimasto in vita chissà come avrebbe rianimato il piccolo eroe nascosto tra uno dei i tanti pianeti dell'universo?
March 13, 2026
Todos saben por excelencia que Principito y Antoine de Saint-Exupéry son mis dos hiperfijaciones MÁS grandes de toda la vida. Y yo recién hoy descubrí la existencia de este libro y aún tengo que leerme más libros del autor.
Y que me vuelve a mandar a reflexionar POR QUEEEEEE AAAAAAA 😭. SOLO QUERÍA TENER UN MEJOR AMIGO. ESO ES TODO AAAAAA.
¿Como pasamos de una amistad tan conectada a una distancia tan jodida? Y lo peor de todo es que esto sigue pasando en pleno siglo XXI con la tecnología de comunicación en mensajes de texto.
Servicio de cartas, postales y correos por favor vuelvan a ser el conector mainstream de comunicación. Ojalá también escribiera por correo electrónico pero ni siquiera sé si hay gente que hace eso en esta década donde las redes sociales son más prioritarias en este sentido de comunicarnos.
Solo soy una humilde fan de Principito escribiendo esto cuando mañana me darán ganas de terminar un animatic o leer los otros dos libros de cartas que Antoine publicó para hacer un análisis. Simplemente la curiosidad mató al gato y me tienen aquí... Escribiendo una reseña que está mostrando todo lo que me dejó la melancolía eterna de un hombre que solo quería un amigo.
Y que me vuelve a mandar a reflexionar POR QUEEEEEE AAAAAAA 😭. SOLO QUERÍA TENER UN MEJOR AMIGO. ESO ES TODO AAAAAA.
¿Como pasamos de una amistad tan conectada a una distancia tan jodida? Y lo peor de todo es que esto sigue pasando en pleno siglo XXI con la tecnología de comunicación en mensajes de texto.
Servicio de cartas, postales y correos por favor vuelvan a ser el conector mainstream de comunicación. Ojalá también escribiera por correo electrónico pero ni siquiera sé si hay gente que hace eso en esta década donde las redes sociales son más prioritarias en este sentido de comunicarnos.
Solo soy una humilde fan de Principito escribiendo esto cuando mañana me darán ganas de terminar un animatic o leer los otros dos libros de cartas que Antoine publicó para hacer un análisis. Simplemente la curiosidad mató al gato y me tienen aquí... Escribiendo una reseña que está mostrando todo lo que me dejó la melancolía eterna de un hombre que solo quería un amigo.
January 10, 2018
Questo libro è stato un continuo percorso di alti e... linee rette. Ci sono state alcune lettere che ho adorato (In particolare quella spedita da Café-restaurant Lafayette a Dicembre 1926 e quella spedita da Palmarium, Perpingnan a Dicembre 1926), mentre altre... descriverle è difficile. Non le ho trovate brutte, ma non le ho trovate neppure esaltanti. Una di quelle vie di mezzo che ti fanno fare un piccolo sorriso, ma dentro di te senti che manca qualcosa. E' stata un po' la sensazione generale anche dopo aver finito il libro, in realtà. Quello che mi è piaciuto particolarmente è il linguaggio usato in questo libro, il modo di scrivere Antoine (Mi ha riporta un po' indietro al piccolo principe, unico suo libro che avevo letto prima di ora). Inoltre, in alcuni punti, ho sentito un'affinità con l'autore, ho visto alcuni nostri tratti in comune. Nel complesso, non descriverei questo libro come una lettura "essenziale" o indimenticabile, ma è comunque un buon modo di passare qualche ora, evitando, magari, qualche altro libro peggiore.
May 24, 2023
Câteva scrisori emoționante ce ne dezvăluie natura sensibilă și complexă a creatorului Micului Prinț, cât și rolul desenului în exprimarea sentimentelor sale...
Acestă scurtă corespondență este mărturia unei dragoste neîmpărtășite, destinatara căreia a rămas o necunoscută pentru marele scriitor.
✍ „Nu va mai exista nici o scrisoare, nici un apel telefonic, nici un semn de viață. Nu am fost foarte prudent și nu credeam că încetul cu încetul riscam o mică amărăciune. Dar iată că m-am rănit în ghimpi încercând să culeg trandafirul.
Trandafirul spune : Ce însemnătate aveam eu pentru dumneata? Eu stau acum sugându-mi degetul care sângerează, uite așa, un pic, și răspund: Nici una, trandafirule, nici una. Nimic nu are însemnătate în viață. (Nici măcar viața.) Rămas-bun, trandafirule.” 🌹
(Scrisori către o necunoscută / Antoine de Saint-Exupéry; trad de I. Cantuniari. - RAO, 2009)
Acestă scurtă corespondență este mărturia unei dragoste neîmpărtășite, destinatara căreia a rămas o necunoscută pentru marele scriitor.
✍ „Nu va mai exista nici o scrisoare, nici un apel telefonic, nici un semn de viață. Nu am fost foarte prudent și nu credeam că încetul cu încetul riscam o mică amărăciune. Dar iată că m-am rănit în ghimpi încercând să culeg trandafirul.
Trandafirul spune : Ce însemnătate aveam eu pentru dumneata? Eu stau acum sugându-mi degetul care sângerează, uite așa, un pic, și răspund: Nici una, trandafirule, nici una. Nimic nu are însemnătate în viață. (Nici măcar viața.) Rămas-bun, trandafirule.” 🌹
(Scrisori către o necunoscută / Antoine de Saint-Exupéry; trad de I. Cantuniari. - RAO, 2009)
January 29, 2024
"Descubro com melancolia que meu egoísmo não é tão grande assim, pois dei ao outro o poder de me magoar."
Simplesmente assim, que Exupéry define o amor e a melancolia nesse livro curtinho, que reúne cartas, sem remetente, assinadas pelo Príncipe mais queridinho do nosso planeta e do B612. Não resisti quando encontrei este título em uma livraria, escondido entre tantos outros. Uma paixão perdida no tempo, que resgata a uma história de amor do autor durante seu último ano de vida, me resgatou também, da aspereza do dia a dia.
"Os contos de fadas são assim. Uma manhã, a gente acorda e diz: 'Era só um conto de fadas...' E a gente sorri de si mesmo. Mas, no fundo, não estamos sorrindo. Sabemos muito bem que os contos de fadas são a única verdade da vida."
Cartas escritas com doçura.
Simplesmente assim, que Exupéry define o amor e a melancolia nesse livro curtinho, que reúne cartas, sem remetente, assinadas pelo Príncipe mais queridinho do nosso planeta e do B612. Não resisti quando encontrei este título em uma livraria, escondido entre tantos outros. Uma paixão perdida no tempo, que resgata a uma história de amor do autor durante seu último ano de vida, me resgatou também, da aspereza do dia a dia.
"Os contos de fadas são assim. Uma manhã, a gente acorda e diz: 'Era só um conto de fadas...' E a gente sorri de si mesmo. Mas, no fundo, não estamos sorrindo. Sabemos muito bem que os contos de fadas são a única verdade da vida."
Cartas escritas com doçura.
March 26, 2019
Lettere all'amica inventata di saint exupery è un libro curioso, specie nella miserabile edizione che uscì con in giornale, perché per la totale mancanza di notizie sui testi potrebbe passare benissimo per una raccolta di lettere vere. Potrebbe cioè sembrare che si sia inventato di aver inventato quest'amica. In effetti il suo toni è così accorato, e l'ondeggiante indifferenza della destinataria così realistica, così comune, che non si vede differenza con un nulla reale.
November 9, 2021
"لا أعلم لماذا أكتب؛ لدي حاجة كبيرة الى صداقة استودعها ما يحدث لي من أمور صغيرة"
- الكاتب هو "أنطوان دو سانت اكزوبري" مؤلف "الأمير الصغير" كانت قراءة رسائله لصديقته رينيت فرصة للتعرف عليه فأنا شخص يحب التفاصيل، أحببت عبقرية في الوصف رغم بساطة اللغة والرسائل..
- أدب الرسائل لطيف وفيه كم من المشاعر العظيمة وراء كل حرف في كل رسالة.
- الكاتب هو "أنطوان دو سانت اكزوبري" مؤلف "الأمير الصغير" كانت قراءة رسائله لصديقته رينيت فرصة للتعرف عليه فأنا شخص يحب التفاصيل، أحببت عبقرية في الوصف رغم بساطة اللغة والرسائل..
- أدب الرسائل لطيف وفيه كم من المشاعر العظيمة وراء كل حرف في كل رسالة.
This entire review has been hidden because of spoilers.
June 9, 2023
Ho sempre snobbato "Il Piccolo Principe". Avevo deciso di non leggerlo, perchè TUTTI lo hanno letto e TUTTI lo adorano. Ma dopo aver letto questo breve libro, son curioso e voglioso di leggere altro del grandioso Antoine de Saint-Exupéry!
August 29, 2025
Una raccolta che sottolinea ancora una volta la straordinaria sensibilità dell'autore, ma letterariamente non aggiunge nulla di nuovo ed è ben lontana dalla perfezione de "il piccolo principe". voto 6+
Read
August 29, 2019الوقت تجاوز منتصف الليل، هذا يذكرني بأحلامي 🌷
August 11, 2020
Una lettura che vola leggera sulla profondità del suo autore che si fa leggere e amare da dentro. Sono molto grata di questo dono della vita
June 3, 2022
Antoine en su pura esencia
Displaying 1 - 30 of 44 reviews