What do you think?
Rate this book
Procesul comunismului prin teatru
Istoria comunismului povestită pentru bolnavii mintal
Richard al III-lea se interzice sau Scene din viaţa lui Meyerhold
Despre senzaţia de elasticitate când păşim peste cadavre
„Piesele reunite în această antologie se doresc a fi un act de reîmprospătare a memoriei, o încercare de a radiografia această formă sofisticată de utopie care a fost comunismul – oroarea travestită în costum umanist. Sigur, mi-ar fi plăcut să fac în aceste piese mai degrabă autopsia comunismului, numai că «bestia» nu a murit încă. Cred că este important să ne amintim prin ce am trecut – şi să le spunem prin ce am trecut şi copiilor noştri, care nu au cunoscut comunismul. Este important să nu uităm, chiar dacă suntem obligaţi să iertăm.“ (Matei VIŞNIEC)
„Procesul comunismului prin teatru propune în primul rând o invitaţie la reflecţie şi poate relansa discuţia despre crimele comunismului, despre eroi şi antieroi. Autorul se teme, asemenea unui personaj din una dintre piesele sale, că memoria se va fărâmiţa şi că oamenii vor începe să uite. De aceea scrie. Din interviurile cu Matei Vişniec reiese că împărtăşeşte convingerea unui alt personaj al său, Meyerhold: «Omenirea a pierdut demult răul direct, sincer şi pur. Astăzi, răul este învăluit în mii de discursuri despre o lume mai bună. Astăzi, răul nu vrea numai să îndobitocească mulţimile, vrea să fie şi adulat de ele [...]. El vrea să locuiască în minţile oamenilor şi să-i domine din interior.»“ (Daniela MAGIARU)
Richard al III-lea se interzice sau Scene din viaţa lui Meyerhold
Despre senzaţia de elasticitate când păşim peste cadavre
„Piesele reunite în această antologie se doresc a fi un act de reîmprospătare a memoriei, o încercare de a radiografia această formă sofisticată de utopie care a fost comunismul – oroarea travestită în costum umanist. Sigur, mi-ar fi plăcut să fac în aceste piese mai degrabă autopsia comunismului, numai că «bestia» nu a murit încă. Cred că este important să ne amintim prin ce am trecut – şi să le spunem prin ce am trecut şi copiilor noştri, care nu au cunoscut comunismul. Este important să nu uităm, chiar dacă suntem obligaţi să iertăm.“ (Matei VIŞNIEC)
„Procesul comunismului prin teatru propune în primul rând o invitaţie la reflecţie şi poate relansa discuţia despre crimele comunismului, despre eroi şi antieroi. Autorul se teme, asemenea unui personaj din una dintre piesele sale, că memoria se va fărâmiţa şi că oamenii vor începe să uite. De aceea scrie. Din interviurile cu Matei Vişniec reiese că împărtăşeşte convingerea unui alt personaj al său, Meyerhold: «Omenirea a pierdut demult răul direct, sincer şi pur. Astăzi, răul este învăluit în mii de discursuri despre o lume mai bună. Astăzi, răul nu vrea numai să îndobitocească mulţimile, vrea să fie şi adulat de ele [...]. El vrea să locuiască în minţile oamenilor şi să-i domine din interior.»“ (Daniela MAGIARU)
248 pages, Paperback
First published January 1, 2012
4 people are currently reading
136 people want to read
About the author
Matei Vişniec
149 books417 followersFrom an early age, Matei Vişniec discovered literature as a space dedicated to freedom. He draws his strengths from Kafka, Dostoevsky, Poe, Lautréamont. He loves the Surrealists, the Dadaists, absurd and grotesque theatre, surrealist poetry, fantastic literature, magical realism, even the realist Anglo-Saxon theatre. He loves everything except Socialist Realism.
Vişniec studied philosophy at Bucharest University and became an active member of the so-called Eighties Generation, who left a clear stamp on the Romanian literature. He believes in cultural resistance, and in literature’s capacity to demolish totalitarianism. Above all, Matei Vişniec believes that theatre and poetry can denounce manipulation through "great ideas", as well as brainwashing through ideology.
Before 1987 Matei Vişniec had made a name for himself in Romania by his clear, lucid, bitter poetry. Starting with 1977, he wrote drama; the plays were much circulated in the literary milieus but were barred from staging. In September 1987, Vişniec left Romania for France, where he was granted political asylum. He started writing in French and began working for Radio France Internationale. At the present time, Vişniec has had many of his works staged in France, and some twenty of his plays written in French are published (Actes Sud-Papier, L'Harmattan, Lansman). His plays have been staged in more than 20 countries. In Romania, after the fall of Communism, Matei Vişniec has become one of the most frequently performed authors.
The work of Matei Vişniec has been represented in London by the performance "The Body of a Woman as a Battlefield in the Bosnian War", staged at the Young Vic Theatre, in November 2000. The play received rave reviews in the British newspapers and magazines, including The Guardian. "The Story of the Panda Bears told by a Saxophonist who has a Girlfriend in Frankfurt" has been performed at the Edinburgh Festival (August 2005). The production is by Rouge28 Theatre, London.
In Unites States, the work of Matei Vişniec has been represented in New York, Chicago, New Jersey and Hollywood.
Vişniec studied philosophy at Bucharest University and became an active member of the so-called Eighties Generation, who left a clear stamp on the Romanian literature. He believes in cultural resistance, and in literature’s capacity to demolish totalitarianism. Above all, Matei Vişniec believes that theatre and poetry can denounce manipulation through "great ideas", as well as brainwashing through ideology.
Before 1987 Matei Vişniec had made a name for himself in Romania by his clear, lucid, bitter poetry. Starting with 1977, he wrote drama; the plays were much circulated in the literary milieus but were barred from staging. In September 1987, Vişniec left Romania for France, where he was granted political asylum. He started writing in French and began working for Radio France Internationale. At the present time, Vişniec has had many of his works staged in France, and some twenty of his plays written in French are published (Actes Sud-Papier, L'Harmattan, Lansman). His plays have been staged in more than 20 countries. In Romania, after the fall of Communism, Matei Vişniec has become one of the most frequently performed authors.
The work of Matei Vişniec has been represented in London by the performance "The Body of a Woman as a Battlefield in the Bosnian War", staged at the Young Vic Theatre, in November 2000. The play received rave reviews in the British newspapers and magazines, including The Guardian. "The Story of the Panda Bears told by a Saxophonist who has a Girlfriend in Frankfurt" has been performed at the Edinburgh Festival (August 2005). The production is by Rouge28 Theatre, London.
In Unites States, the work of Matei Vişniec has been represented in New York, Chicago, New Jersey and Hollywood.
Ratings & Reviews
Friends & Following
Create a free account to discover what your friends think of this book!
Community Reviews
Displaying 1 - 9 of 9 reviews
January 11, 2023
am pus mâna pe colecția asta de piese de teatru din greșeală, dar a fost cea mai bună greșeală făcută vreodată!
avem aici 3 piese de teatru cu protagoniști care se refugiază în literatură sau care elogiază literatura ca armă împotriva propagandei comuniste, avem prunci care nu vor să se nască și care, atunci când se nasc, sunt direct îndoctrinați. avem absurd și suprarealism - iar motivul e că un popor care trăiește imersat în absurd, care nu mai știe să distingă adevărul de minciună, își găsește refugiul în piesele lui Ionesco, de exemplu, sau în personajul Richard al III-lea, un ”rău pur ideologic și ușor de distins”.
m-a sfâșiat colecția asta de piese de teatru și mi se pare un must pentru fiecare dintre noi, ca să nu uităm și să nu iertăm.
”Astăzi răul este învăluit în mii de discursuri despre o lume mai bună. Astăzi, răul nu vrea numai să îndobitocească mulțimile, vrea să fie și adulat de ele. Astăzi, răul nu se mulțumește numai să domine lumea din palatul în care locuiește, el vrea să locuiască chiar în mințile oamenilor și să-i domine din interior”.
m-a rupt, v-o recomand din tot sufletul.
avem aici 3 piese de teatru cu protagoniști care se refugiază în literatură sau care elogiază literatura ca armă împotriva propagandei comuniste, avem prunci care nu vor să se nască și care, atunci când se nasc, sunt direct îndoctrinați. avem absurd și suprarealism - iar motivul e că un popor care trăiește imersat în absurd, care nu mai știe să distingă adevărul de minciună, își găsește refugiul în piesele lui Ionesco, de exemplu, sau în personajul Richard al III-lea, un ”rău pur ideologic și ușor de distins”.
m-a sfâșiat colecția asta de piese de teatru și mi se pare un must pentru fiecare dintre noi, ca să nu uităm și să nu iertăm.
”Astăzi răul este învăluit în mii de discursuri despre o lume mai bună. Astăzi, răul nu vrea numai să îndobitocească mulțimile, vrea să fie și adulat de ele. Astăzi, răul nu se mulțumește numai să domine lumea din palatul în care locuiește, el vrea să locuiască chiar în mințile oamenilor și să-i domine din interior”.
m-a rupt, v-o recomand din tot sufletul.
May 6, 2024
matei visniec vtm
April 17, 2023
Genială. De la primele pagini, până la ultimele. M-aș bucura să vedem aceste piese atât în programa școlară, cât și transpuse pe scena teatrului.
Cu siguranță aceasta carte va rămâne cu mine mult timp.
Prin acțiunea, absurdă, grotească și tragicomică, amintește și te trimite în perioada comunistă, ajutându-te să o înțelegi mai bine (chiar dacă nu ai trăit acele vremuri).
“Meyerhold: Sau poate că omul nu este niciodată liber în interiorul propriului său cap. Poate că omul nu este liber decât în inima sa. Spune, Tania, după părerea ta, când simți că ăștia ți-au intrat deja în cap, oare și inima îți este amenințată?”
Cu siguranță aceasta carte va rămâne cu mine mult timp.
Prin acțiunea, absurdă, grotească și tragicomică, amintește și te trimite în perioada comunistă, ajutându-te să o înțelegi mai bine (chiar dacă nu ai trăit acele vremuri).
“Meyerhold: Sau poate că omul nu este niciodată liber în interiorul propriului său cap. Poate că omul nu este liber decât în inima sa. Spune, Tania, după părerea ta, când simți că ăștia ți-au intrat deja în cap, oare și inima îți este amenințată?”
This entire review has been hidden because of spoilers.
January 20, 2025
N-am cunoscut această perioadă decât din povești, iar aici avem 3 povești care recreează foarte bine atmosfera de atunci. Nu primești cine știe ce informații pe care nu le știai dinainte, dar te face mai degrabă să simți.
November 17, 2015
o fresca extraordinara a rememorarii si repunerii in scena a unei "bestii" adormite, dar nedisparuta pe deplin din societatea cangrenata romaneasca.
February 1, 2021
Un volum splendid, despre literatură și metaliteratură, într-un acut context politic: epoca comunistă. Pe mine m-a interesat în special piesa "Richard al III-lea se interzice" (în principiu, despre frământările unui regizor rus de teatru care încearcă să-l transforme pe Richard al III-lea într-un personaj pozitiv, demonstrând că până și conceptul de Rău poate să fie pur sau contaminat) datorită conexiunilor ingenioase cu Shakespeare, dar scriitura e atât de surprinzătoare încât nu m-am putut abține să nu le citesc și pe celelalte două: "Istoria comunismului povestită pentru bolnavii mintal" (spălare pe creier prin narațiuni brutal de simple, dublate de tulburări erotice staliniste) și "Despre senzația de elasticitate când pășim peste cadavre" (despre rezistența prin cultură, prin poezie și prin teatru absurd, Cântăreața cheală se dovedește aici mai mult decât un personaj in absentia, acesta e un text care va plăcea inevitabil fanilor lui Eugen Ionescu). Tot acest proces intentat de Vișniec comunismului este unul extrem de bine dozat, rafinat chiar, cu puternice accente intertextuale. Este o lectură nutritivă, surprinzătoare și ...mai ales, stilată!
February 11, 2023
Tu reprezinți de fapt ceva ce omenirea a pierdut de mult: răul direct, sincer și pur. Astăzi, răul este învăluit în mii de discursuri despre o lume mai bună. Astăzi, răul nu vrea doar să îndobitocească mulțimile, vrea să fie și adulat de ele. Astăzi, răul nu se mulțumește numai să domine lumea din palatul în care locuiește, el vrea să locuiască în chiar mințile oamenilor și să-i domine din interior. [...] Răul de astăzi ucide pentru a hrăni frica teribilă a celor care nici măcar nu se gândesc să se revolte.
October 1, 2025
Couldn’t bring myself to finish this book
April 5, 2013
So continuing my search for understanding life under the Iron Curtain, I turned to Matei Visniec's Procesul comunismului prin teatru (The trial of Communism through theater). Overall, I was not very impressed with this triplet of plays: despite the important elements covering Communist reality (see following), too much vengeance and violence, and too little analysis and debate.
In Istoria comunismului povestita pentru bolnavii mintali---The history of Communism told to mentally ill, what a brilliant title!---writer Iuri Petrovski creates a simplified history of Communism, one in which Lenin and especially Stalin build almost by themselves the new society; after meeting several of the in-mates, the true believer Iuri has a revelation. Besides the wonderful title and perhaps some of the one-liners ("we know everything", Petrovski hears from all sides), there is little in this play to make it memorable. The dialogues form a dark ritual, the characters are suitably shallow, the story Iuri creates is scatological, etc. There is also little conflict and even less redemption.
I liked Richard al III-lea se interzice ("Richard the third" is forbidden [by the Censorship bureau]) the most of the three plays in this volume. In it, Visniec captures many of the elements of professional life Communism: the Orwellian doublethink (part knowing about something and part claiming the reverse, e.g., knowing that freedom was impossible yet claiming that the Party was the guarantor of freedom, knowing that Ceausescu was acting as a man above all others yet claiming that the Party guaranteed equality); the slow decay of resistance into submission; the endless and baseless suspicion; the absurdity of it all; the theme of the family participation in the enforcement of the Party line (throughout). However, it is again a play marred by violence, blood, mental aberration, hateful dreams, etc.
In Despre senzatia de elasticitate cand pasim peste cadavre---On the feeling of elasticity when stepping over corpses, again a brilliant title!---poet Sergiu Penegaru does one too many mistakes against "the people", when he urinates on the statue of Stalin after drinking heavily. The play that ensues is classic Theatre of the Absurd, of Eugene Ionesco inspiration (the author admits borrowing settings and even lines from The Chairs, The Bald Soprano, and The Rhinoceros, and the Bald Soprano features as a character). Some of the strong points of this play, related to Communism, include the poem in which Sergiu begins a flamboyant appraisal of his patriotism and ends with "kiss your ass, my Party" (Scene 2); the internal police identifying a cultural discussion as a preparation for Allied invasion of Russia (Scene 14); and the prisoner reporting the key points in his last-night dreams (Scene 15). There are also numerous positive elements, from those present in the first and second play. What I did not like in this play, besides its length and large number of characters (none of these two justified), was again the violence, the blood, the psychotic behavior, etc.
To summarize, not a light read, and not much theater to my liking either.
In Istoria comunismului povestita pentru bolnavii mintali---The history of Communism told to mentally ill, what a brilliant title!---writer Iuri Petrovski creates a simplified history of Communism, one in which Lenin and especially Stalin build almost by themselves the new society; after meeting several of the in-mates, the true believer Iuri has a revelation. Besides the wonderful title and perhaps some of the one-liners ("we know everything", Petrovski hears from all sides), there is little in this play to make it memorable. The dialogues form a dark ritual, the characters are suitably shallow, the story Iuri creates is scatological, etc. There is also little conflict and even less redemption.
I liked Richard al III-lea se interzice ("Richard the third" is forbidden [by the Censorship bureau]) the most of the three plays in this volume. In it, Visniec captures many of the elements of professional life Communism: the Orwellian doublethink (part knowing about something and part claiming the reverse, e.g., knowing that freedom was impossible yet claiming that the Party was the guarantor of freedom, knowing that Ceausescu was acting as a man above all others yet claiming that the Party guaranteed equality); the slow decay of resistance into submission; the endless and baseless suspicion; the absurdity of it all; the theme of the family participation in the enforcement of the Party line (throughout). However, it is again a play marred by violence, blood, mental aberration, hateful dreams, etc.
In Despre senzatia de elasticitate cand pasim peste cadavre---On the feeling of elasticity when stepping over corpses, again a brilliant title!---poet Sergiu Penegaru does one too many mistakes against "the people", when he urinates on the statue of Stalin after drinking heavily. The play that ensues is classic Theatre of the Absurd, of Eugene Ionesco inspiration (the author admits borrowing settings and even lines from The Chairs, The Bald Soprano, and The Rhinoceros, and the Bald Soprano features as a character). Some of the strong points of this play, related to Communism, include the poem in which Sergiu begins a flamboyant appraisal of his patriotism and ends with "kiss your ass, my Party" (Scene 2); the internal police identifying a cultural discussion as a preparation for Allied invasion of Russia (Scene 14); and the prisoner reporting the key points in his last-night dreams (Scene 15). There are also numerous positive elements, from those present in the first and second play. What I did not like in this play, besides its length and large number of characters (none of these two justified), was again the violence, the blood, the psychotic behavior, etc.
To summarize, not a light read, and not much theater to my liking either.
Displaying 1 - 9 of 9 reviews