Apel din necunoscut

by Rodica Ojog-Braşoveanu

Spre miezul noptii, la primele semne de viscol, la sectie suna un telefon. Locotenentul Dumitrascu raspunde. O femeie „in varsta si bolnava“, cu glasul sugrumat, cere „Militia…? Ajutor! Salvati-ma, oameni buni… sunt plina de sange… Mor… Oameni buni…“. Convorbirea se incheie. Misterioasa intamplare declanseaza o actiune pe muchie de cutit.

Un deliciu pentru oricare cititor, cartea Rodicai Ojog-Brasoveanu te provoaca sa elucidezi o enigma cu dus si-ntors si-ti deschide apetitul pentru mai mult.

Genres: Romanian Literature, Crime, Detective, Ebooks

303 pages, Paperback

First published January 1, 2007

About the author

Rodica Ojog-Brasoveanu was a Romanian writer of mystery novels. She published 35 novels, most of them mystery, some of them also romantic and historic novels. She is believed to be the "Lady of the Romanian policier".

Her cozy mystery series are aundant with humor and have a quick, light pace.

Some recurring characters:
- Melania Lupu, an elderly lady getting involved in crime solving, with a unique and charming style; the authority figure whose cases she gets involved in is Major Cristescu
- Minerva Tutovan, an authoritarian figure, a severe and extremely smart, unattractive woman; the authority figure whose cases she meddles with is Lieutanant Dobrescu

Romanian version:
Rodica Ojog-Brasoveanu(28 august 1939, Bucuresti – 2 septembrie 2002) a fost o scriitoare de romane politiste din Romania. A urmat primele clase la scoala „Maison de Francais” si si-a continuat studiile la liceul „Domnita Ileana” (astazi Liceul „Eminescu”).
A inceput apoi cursurile Facultatii de Drept din Bucuresti, dar, dupa doi ani, in 1956, a fost exmatriculata pe motive politice. Dupa un an de munca necalificata la fabrica de medicamente Galenica, a reluat studiile de drept, de data aceasta la Iasi. Dupa finalizarea studiilor a inceput sa profeseze avocatura.
In 1969 a debutat cu un scenariu de televiziune, iar primul roman politist, Moartea semneaza indescifrabil, l-a scris la insistenta sotului ei, actorul Cosma Brasoveanu, si l-a publicat in 1971. Dupa sapte ani de practica a renuntat la avocatura si s-a dedicat in intregime scrisului.
Pana in 1999, a publicat 35 de romane, in majoritate politiste, dar si cateva istorice si unul stiintifico-fantastic. Este considerata, in mod unanim, marea doamna a literaturii politiste romanesti.

Reviews

[Andrei Bădică · Rating 4 out of 5]

Începutul a fost extrem de greoi, planurile narative slab prezentate, dar, cum se întâmplă în romanele polițiste, finalul a urcat nota.

" - Știi, Vasile, există oameni care nu au vocația fericirii, iar cu aceștia nu mai e nimic de făcut. Trebuie să-i lași să-și poarte crucea pînă în mormînt și să ai grijă ca drumul să nu ți se încrucișeze cu al lor."

"- Mi se pare fantastic! exclamă poate a zecea oară... Auzim despre crime, citim, știm că există, dar tot avem impresia că țin de cinema sau că se întîmplă pe alte meridiane, în orice caz la mii de kilometri distanță de noi. Cînd se comite însă așa ceva lîngă tine, cu un om pe care l-ai salutat ieri sau azi dimineață, te copleșește o senzație de imposibil. Probabil, rămîne totuși ceva de calitate în natura umană care ne împiedică să ne obișnuim cu ideea de odios."

[Razvan Banciu · Rating 2 out of 5]

Apel ratat, romanul de față concurează cu șanse mari la titlul de cea mai slabă creație a d-nei. Semnalul de alarmă este tras de la bun început, de vreme ce în primele treizeci de pagini tot ceea ce se întâmplă e că o doamnă sună în mod repetat la Miliție, deși nu mai știe nici cum o cheamă, nici unde stă!?! Continuarea este în aceeași notă submediocră: istoria romanțată (în dialect...) a Nataliței, la concurență cu deșertăciunea umană dusă până la derizoriu a personajelor și ceva acțiune.
Găselnița cu sirenele pompierilor este patetică spre penibilă, nu scoli un oraș întreg pentru o doamnă (era să zic babă...) cu viziuni neclare. Apar noi personaje, adăugate parcă cu furca, gen craidonul Calotă, nimicnicia, de fapt chiar schilodenia sufletească proprie "eroilor" d-nei e în floare, cap de listă Vivien, dar nu mi-e rușine nici cu Andrei, Vasile, avocatul cu câinele, sora doamnei Damian și lista poate continua.
Finalul? Aș putea paria că doamna a dat la un moment dat (destul de târziu, de altfel) cu banul și i-a ieșit cineva la zar pe post de vinovat. La fel de bine putea fi micul Dănuț, supărat că n-a primit bani de bomboane...

[Barbulescu Diana · Rating 5 out of 5]

Scriu acest text "la cald", plina de resentimente fata de doua personaje feminine din aceasta carte, care sunt de-a dreptul diabolice. Inca imi clocoteste sangele in vene.
Altminteri, o alta carte a autoarei care nu a dezamagit. Reteta e cam aceeasi, si culmea, inca nu m-am plictisit de ea: o crima, niste locotenenti/maiori etc. ce ancheteaza, personaje pestrite care iti acapareaza atentia si interesul si incepi sa te intrebi cine e faptasul. De data asta, simt ca focusul a fost pe drama personala a fiecaruia, viata de zi cu zi a personajelor, iar crima a ajuns undeva in fundal, pe locul 4-5; nu cred insa ca se va supara cineva de acest aspect.
Din nou, limbajul acelor vremuri (si aici ma refer si la limbajul din Romania interbelica, nu numai din timpul comunismului) si umorul fin al autoarei (mai putin prezent in acest volum fata de altele) nu pot decat sa pluseze valoarea acestui roman.
Motivul pentru care a durat atat sa il citesc este pentru ca apucam sa il citesc numai dimineata, pe drumul spre serviciu.
5 stele

[Cristina Radu · Rating 5 out of 5]

E genul de carte pe care n-o poți lăsa jos din mână. Întâmplător este și prima carte citită de la Rodica. Mi-a luat ceva să mă urnesc și să citesc ceva polițist de la noi, de la români. E fix ceea ce trebuie. Are suspans, descrierile sunt scrise într-un mod amuzant și-ți deschide apetitul pentru cărțile polițiste.

[Mihaela Abrudan · Rating 4 out of 5]

O carte tipic Rodica Ojog Brasoveanu, cu parfum de epoca și intrigă inedită.Ca întotdeauna autoarea reușește să surprindă printr-un final neașteptat și povești de viață care se petrec în epoci diferite,dar oarecum asemănătoare.

[Stela · Rating 3 out of 5]

Cred ca am mai citit cartea asta, dar nu-mi aminteam din ea decît povestea Natalitei, pe care puteam sa jur c-am citit-o în "Cronica de familie" a lui Petru Dumitriu. Ce ti-e si cum memoria asta :)

[Alexandra Osipenco · Rating 5 out of 5]

„Apel din necunoscut” de Rodica Ojog-Brașoveanu

4,5/5

Ce mult îmi place cum scrie autoarea! Ador cărțile și stilul ei!

Imaginați-vă doar: ăntr-o iarnă geroasă, cu ninsoare din abundență, după ce târziu, spre miezul nopții se pornise viscolul brusc și cu înverșunare, la biroul poliției, unde se aflau locotenentul Andrei Dumitrașcu și Traian Ionescu, sună telefonul, iar la celălalt fir este o doamnă în etate care cere ajutor, zicând că eplină de sânge, nu cunoaște nici adresă, nici cum o cheamă nu mai ține minte. Și de aici începe... Însă parcă asta ar fi unica problemă pe care tinerii noștri polițiști o au de rezolvat. Traian cu a lui Sonalge. Și Andrei cu Anca sa pe de o parte și cu ai săi părinți și drama lor pe de altă parte (Vasile Dumitrașcu care își înșeală soția cu Ioana - pictorița și Vivien Dumitrașcu – o femeie egoistă, căreia îi place să pozeze victimă). În alt plan autoarea ne prezintă familia Nataliței și a lui Anton (care își înșelase nevasta).

Faceți cunoștință, pe parcursul lecturii, cu o mulțime de alte personaje, întorsături de situații, încă câteva crime descoperite. Cine este Catinca Varlam și cui i-a făcut rău? Cum reușește Andrei să rezolve situațiile tensionate din viață și de la serviciu care ăl copleșesc toate odată?

Veți gusta din umorul autoarei în care abundă cărțile sale.

Recomand cu încredere!

"Dragostea e frumoasă la orice vârstă."

"Vedeţi, spuse Vladimir Dobrotă pe un ton visător, un oraş înseamnă ceva pentru tine, prin privelişte şi oameni. Mai concret, prieteni şi cunoştinţe. Când peisajul familiar dispare, iar indivizii care au însemnat ceva pentru tine dispar şi ei, oraşul respectiv îţi devine străin."

[Evelina · Rating 2 out of 5]

Nu m-a surprins finalul, iar firul narațiunii mi s-a părut fad. S-au întâmplat multe drame, iar stilul Rodicăi Brașoveanu te ține în priză, dar nu am rămas impresionată de poveste.

“Miroase și aici, în burgul medieval, a sulfină, și roze, și liliac înflorit. Ciorchinii grei, albi, necăjesc ferestrele, dau buzna în casă, o satură cu primăvară…”

[Felicia · Rating 4 out of 5]

Prima mea întâlnire cu Rodica Ojog Brașoveanu !Mi-a plăcut !☺️

[Ioana · Rating 5 out of 5]

O carte pe care nu am putut sa o las din mana ... Nu atat intriga polistista m-a prins, cat impletirea prezent-trecut, povestile de viata ale personajelor, cu frustrarile si framantarile lor, plus imaginea societatii comuniste a anilor 80 intr-un oras din Ardeal care razbate discret, printre randuri (relatarea vizitei rudelor din provincie este absolut savuroasa) ... O carte de 5 stele pentru mine.

[Dana · Rating 4 out of 5]

Delicioasă colecție de caractere, pretext de subtilă observație a vremurilor și a istoriei secolului 20 in Romania (acțiunea se petrece prin 1983, după socotelile mele). Minunat portret al societatii, ca toate cărțile ei. Cumva, micile detalii imi aduc foarte bine aminte de copilăria mea.
Favoritii mei, de departe, familia Damian și Dănuț :)

[Ilovesweets · Rating 3 out of 5]

Cu greu am pus jos cartea...in mod neasteptat m-au tinut cu sufletul la gura si planul narativ prezent si cel trecut. Dar personajele, desi se voiau cu defecte, mi s-au parut prea nerealist conturate. Sau poate doar exagerez eu...

[Ale · Rating 5 out of 5]

Mi-a placut foarte mult. La ultimele 150 de pagini pur si simplu nu am putut sa o abandonez pana cand nu am terminat-o. Nu este neaparat vorba de suspansul aflarii criminalului, cat de maiestria autoarei si modul de a scrie. Dincolo de crime sunt niste povesti de viata impresionante.

[Cornel Diaconu · Rating 3 out of 5]

Crima, imprejurarile si chiar substratul (istoria personajelor direct implicate) au destul interes, dar nu prea mai suport apetenta scriitoarei pentru insertia asta de limbaj arhaic in textele ei; a fost prea mult cel din seria Andronic pentru mine...
Si, iarasi (pentru a cata oara ?) tangenta asta ridicola cu spionajul --- chiar trebuia sa-i inventeze victimei acele pretinse atingeri cu spionajul ?!?! (serios, chiar nu mai avea ce face femeia aia, diabolica asa cum era, decat sa se "bage" spioana la Canaris ? Ba chiar si dubla-spioana, dar asa, in treacat...bleahh)
Plus ca devin enervante micismele/meschinariile de-acum obisnuite printre personajele marca Rodica Ojog-Brasoveanu.

[Hernest Rafael · Rating 5 out of 5]

Extraordinara!

[Cristina · Rating 3 out of 5]

Flashbacks of my personal life.
It also had some humorous moments involving the young boy and his family.
A detective story in a romanian comunist era.
I’m used with english detective stories so this was different and a little weird.

[laurentiu]

0

[Andrei Jebelean · Rating 5 out of 5]

Doamna Rodica Ojog-Brașoveanu nu este considerată degeaba „marea doamnă a literaturii noastre polițiste” respectiv „Agatha Christie a României”. Talentul, profesionismul, devotamentul, măestria, arta și priceperea cu care și-a construit întreaga operă literară se regăsesc în toate romanele dumneaei. Atât romanele polițiste, cu întâmplări extraordinare, misterioase, ilustrând străzile bucureștene de odinioară și alte împrejurimi ale României, cât și romanele istorice, conținând perioade demult apuse, au reușit să formeze opera unei autoare desăvârșite, cu o scriere inedită și niște idei unice.
În ceea ce privește romanul „Apel din necunoscut”, autoarea a reușit să contureze personaje speciale, realiste, distincte unele față de altele, replici originale, inteligente, cu un simț al umorului dezvoltat și un jargon bine definit. Ancheta se desfășoară în mod corespunzător, cu descoperiri lente, piste false, suspecți în care încrederea este limitată, întrebări fără răspunsuri, urmând ca la final totul să se explice în detaliu, clar și amănunțit. Faptul că autoarea a pus accent în același timp atât pe complexitatea vieții personajelor, pe viața personală și relațiile interfamiliale ale propriilor sale personaje, pe trecutul îndepărtat al acestora, pe ancheta minuțioasă parcursă de maior, procuror și locotenenți, pe misterul din spatele crimei și al atacului, pe dialogul bogat și atenția ca fiecare persoană să se exprime, să reacționeze și să se comporte diferit, îmi dovedește că romanele autoarei Rodica Ojog-Brașoveanu merită lecturate din plin.

[Adriana Creanga · Rating 5 out of 5]

Și atunci când credeam că nu mă poate surprinde o poveste de a doamnei Rodica, ei bine clar m-am înșelat.
Povestea începe cu un telefon primit de poliție în care o bătrână cere ajutor, apoi închide.
Peste ceva timp suna iarăși, le spune polițiștilor că moare, dar nu a oferit nici o adresă, nici un nume, nimic.
Ce poate fi făcut în acest caz? O să descoperiți o modalitate hilară dar utilă pentru acest lucru.
Povestea este spusă din perspectiva mai multor participanți, sunt multe cadre pe care abia la final pe pui cap la cap, iar povestea care a reieșit, absolut delicioasă.
Cât de diabolică poate fi o femeie, dar și la câte sacrificii poate fi supusă, această carte le expune în cele mai elaborate detalii.

[Simina · Rating 4 out of 5]

Probabil una dintre cele mai reușite romane ale ei (din câte am citit până acum). Acțiunea este prezentată în mod palpitant, majoritatea firelor narative captează interesul. Fiecare personaj are vocea lui individuală. Cel mai mult mi-a plăcut perspectiva Nataliei Racovinceanu - Rodica Brașoveanu reușește foarte bine să transmită o atmosferă de epocă, dar este la fel de talentată și când vine vorba de o atmosferă mai modernă. Un singur lucru redundant ar fi povestea părinților lui Andrei - puteam și fără ea.

[Sorina · Rating 5 out of 5]

Prima data am citit aceasta carte acum multi ani. Recunosc ca nu mai tineam minte aproape nimic, în afară de rivalitatea dintre cele două bătrâne și apelul ce dă titlul romanului. Nici măcar twist-ul spectaculos de la final, respectiv identitatea criminalului.
Ca de obicei, o descriere foarte realista a caracterelor umane și a societății acelor vremuri.

[Purple Booklover · Rating 5 out of 5]

5/5.

[Mata · Rating 3 out of 5]

Baroasa era îndrăgostită de Natalita asta e singura explicatie. Si de ce poveste dintre Ioana și Vasile e așa tristă, meritau mai mult :((( prea mult Andrei oricum

[Cristina Pana · Rating 4 out of 5]

Captivanta poveste. Mi-a placut si felul in care autoarea a folosit doua stiluri diferite de exprimare, potrivite celor doua perioade de timp ce se impletesc in carte.
<3

[Socrate · Rating 3 out of 5]

Ninsoarea începuse pe la prânz. O ninsoare cuminte, cu fulgi mari zăbovind mult în văzduh, o ninsoare care însufleţea amintiri: vacanţele copilăriei, casa bunicilor, parfumul de sărbătoare din bucătăriile încinse şi prietenoase… Alămăria străluceşte, oalele sunt roşii cu buline albe, gospodina îmbujorată înţeapă cu paiul smuls din mătură cozonacii dolofani…

Târziu, spre miezul nopţii, se pornise viscolul. Brusc şi cu înverşunare.

Locotenentul Andrei Dumitraşcu, la fereastra biroului, îşi trecu arătătorul peste buze cu un gest care-i era caracteristic.

― Aş zice că afară-i o vreme creaţă.

Traian Ionescu, la fel de tânăr şi cu acelaşi număr de stele pe epoleţi, se interesă maşinal:

― Crezi?

Andrei se desprinse de geam şi îşi vârî adânc mâinile în buzunarele pantalonilor. Avea douăzeci şi trei de ani, ochi albaştri cu gene frizate ― „îţi vine să înnebuneşti! obişnuia să afirme vară-sa, o fată hotărâtă, cu certe vocaţii de căpitan de piraţi; un bărbat nu merită asemenea podoabă“ ― bărbia despicată şi mult vino încoa! O anume nelinişte a privirii însă ca şi tremurul buzelor în unele momente mărturiseau observatorului atent mai multe decât înfăţişarea de bărbat care place femeilor, voios şi mereu sigur pe el.

― Cum naiba poţi să-ţi pierzi vremea cu fleacuri din astea?
Traian îşi ridică ochii din revista Rebus şi lăsă pixul să alunece pe sticla biroului.

― Tu ce faci în recreaţii? Îl studiezi pe Kant?

― Cum ai ghicit? Sunt la primul lui comandament major! Scandă: Comportă-te în aşa fel, încât fiecare dintre acţiunile tale să poată deveni o regulă de conduită universal-valabilă.

Traian, scund, oacheş, cu aspect şi temperament tipic meridionale, se strâmbă.

― Să mă scuze papa Kant, dar porunca mi se pare absolut cretină. Imagina probabil o lume în care vieţuitoarele erau trase la xerox. Slavă Domnului, nu toţi au timp să-l conspecteze. Altfel, viaţa ar deveni îngrozitor de monotonă.

Andrei dădu un bobârnac Snagovului de pe birou. O ţigară îşi scoase capul de filtru şi locotenentul îl prinse între buze.

― Am afirmat totdeauna că ignoranţa e mama fericirii.

― Te-aud prima oară enunţând panseul. Oricum, chestia mă lasă rece. Prefer analfabet şi voios ciocârlie decât cult şi nevrozat. Să-mi plouă mereu albastru… Întinse mâna după pix: Ascultă, ce naiba poate să fie chestia asta? „Iniţiale disperate?“ E din trei litere şi…

[Dianna · Rating 3 out of 5]

Asta a fost genul de carte unde un mister se dezvolta in mai multe, o carte groasa, faina, mi-a placut chiar mult.

[Carmen M · Rating 5 out of 5]

❤️ Mi-a placut foarte mult cartea, misterul ei m-a prins si am asteptat sfarsitul sa aflu adevarul :)
Imi place autoarea si cu siguranta pe viitor am sa mai cumpar si alte carti ale sale.