ghinga

by Dan Coman

Genres: Poetry, Romanian Literature

100 pages, Paperback

First published January 1, 2005

About the author

S-a născut și a copilărit în localitatea Gersa din județul Bistrița-Năsăud. A debutat în revista „Minerva” în 1993. Studii de filosofie la Cluj (absolvite în 1999). Prezent în volumul colectiv Camera (Euphorion, Sibiu, 1995), alături de poeții Marin Mălaicu-Hondrari și Florin Partene.

A publicat poezie în majoritatea revistelor literare importante din România. Pentru prima sa carte, Anul cârtiței galbene, a primit Premiul Național de Poezie „Mihai Eminescu” pentru debut și Premiul pentru debut al Uniunii Scriitorilor din România.

În 2007, a susținut o lectură din poemele sale, traduse în limba franceză de Linda Maria Baros, la Paris, iar în 2009 a participat la un atelier de poezie și traduceri în Suedia (Insula Gotland).

În 2010 beneficiază de o bursă pentru literatură acordată de Akademie Schloss Solitude (juror Mircea Cărtărescu). Este coautorul antologiei Compania poeților tineri în 100 de titluri alese de Dan Coman și Petru Romoșan (Editura Compania, 2011).

Reviews

[Romeo Leapciuc · Rating 4 out of 5]

Notițe pentru mine însumi:

"şi nu trece bine ora aceasta şi soarele devine greu şi ţeapăn ca un cap de viţel mort şi aşa greu şi ţeapăn şi aproape mugind izbeşte podelele."

"îmi măsor înălţimea. mă cîntăresc trecîndu-mă dintr-o mînă într-alta. sînt bine."

[Dalia · Rating 3 out of 5]

Cine/Ce este ghinga? Aș zice o prezență constantă, apăsătoare, cu care nu poți... dar nu poți nici fără. Să fie muza, celebritatea, destinul, umbra, alter ego sau doar o joacă de-a cuvintele? Simple presupuneri. Oricum dincolo de cuvinte rămâne doar emoția și poezia.
Poemele preferate din volum sunt primul și ultimul.

[Lavinia Băra · Rating 3 out of 5]

A avut și 𝐺ℎ𝑖𝑛𝑔𝑎 ceva special, astfel că am umplut de notițe ultima pagină albă din carte. Lectura m-a scos din normalitate și m-a tăvălit într-o lume haotică, dar esențială și irezistibilă.

Chiar dacă s-a scris demult, volumul
r ă m â n e.

[Alexandru Madian · Rating 3 out of 5]

tulbur peste măsură. nu cunosc pe nimeni care să-mi reziste.
sînt un bărbat cum nu vă puteți imagina.
ca să nu plesnesc de spaimă mă izbesc de o mie de ori
de peretele camerei.
însă nu vă arăt. nu arăt nimic nimănui.
sînt un bărbat teribil. sînt un bărbat cum nu vă puteți
imagina.
bat ca descreieratul din inimă și mai ceva ca un descreierat
rezist acestui rîs înăbușit.
începe delirul și odată cu el bucată cu bucată trupul meu
cade în mine și mă umple de groază.
nu rămîne nimic în afara respirației năucitoare: inspir.
expir. expir. expir.
forța mea mă încîntă într-atît încît fac spume.
la zeci la sute de kilometri în jur nimic altceva
decît spumele acestea gata să pulverizeze pămîntul.
într-adevăr: tulbur peste măsură. nu cunosc pe nimeni
care să-mi reziste.
însă nu vă arăt. nu arăt nimic nimănui.
(p. 5)

sînt imposibil de urnit. fără nimic înlăuntrul meu însă
imposibil de urnit
cu forța unui singur om. ca o mobilă imensă de sufragerie.
ca orice lucru pentru care el însuși nu înseamnă nimic.
dar vorbesc. vorbesc pînă ce îmi plesnește pielea obrajilor.
nu încetez niciodată.
toată forța mea se strînge ca un arc în fundul gurii
și lovește fără milă sunet de sunet. frază de frază.
nu obosesc pentru că nu înțeleg nimic din ceea ce spun.
și nu obosesc pe nimeni pentru că nu mai e nimeni.
așa m-am născut. direct din pămînt direct imposibil
de urnit
direct cu vorbele afară din mine. exact așa.
ca orice alt lucru pentru care el însuși nu înseamnă nimic.
(p. 89)

[miRunA · Rating 5 out of 5]

Prezența cotropitoare și constantă pe care o reprezintă ghinga este, de fapt, unul dintre motivele din cauza căruia geniul scriitorului se diferențiază de restul, de cei din jur, de cei “vii”.
Versurile întunecate pătrund în interiorul ființei umane, făcând o introspecție detaliată a bestialității, instinctelor și coșmarurilor care stau la temelia firii omului.
Un volum de aproximativ 100 de pagini, cu un vers liber și poezii care au legătură între ele, având o temă centrală urmărită de fiecare text liric în parte, a reușit să nu plictisească cititorul, captivându-l și hipnotizându-l prin intermediul ațelor strânse, haotice și tensionate care au fost țesute prin tot volumul.
Probabil unul dintre cele mai bune volume de poezie pe care le-am citit până acum. Mișto rău

[Ioana Cătinean · Rating 4 out of 5]

încă respir dar pînă la mine respirația mea se racește și devine de nefolosit.

[Rareș Călugăr · Rating 5 out of 5]

❤️