Doamnă tânără închiriază cameră mobilată, confort, eventual pensiune completă. Loc de ordonanţă. Bulevardul Elisabeta 117, scara E, etajul II, stânga.
Desigur, dând anunţul, doamna Dorina M. s-a gândit şi la posibilitatea unui chiriaş care să ia asupră-şi întreg apartamentul... Cu domnia-sa cu tot. În cazul acesta – vărul putea să mai aştepte... Se prezentară studenţi, ofiţeri – numai grade inferioare, şi funcţionari întârziaţi în paltoane roase sau cu pardesie întoarse şi îmbibate de ciuin şi de benzină. Îi refuză pe toţi. Aştepta măcar un maior... Mai dădu un anunţ. Nu se prezintă nici maiorul, şi nici „Nenea Vasile”... Se vede că omul nu citea „Mica Publicitate” şi nici biletele din fereastra debitelor de tutun. Iar maiori flăcăi nu sunt pe toate străzile. Încă unul şi cel din urmă. Dacă nu izbutea nici de data aceasta să găsească un chiriaş „mai gras” sau să atragă atenţia vărului, se va pleca în faţa fatalităţii şi se va umili...
— Să faci bine şi să te muţi! — Mă mut, cucoană. — De azi în cinşpe să-ţi iei catrafusele! — Mi le iau, cucoană. — Uşor îţi vine! — Fără regrete. — Aşa?… — Aşa. — Să mai găseşti o proastă ca mine… — Bucureştiul e mare… — Să se scoale până-n ziuă şi să-ţi facă ceai… — Mi-oi face singur. — Şi să-ţi cureţe galoşii de noroi… — I-oi mai purta şi murdari. — Şi s-o trimiţi după aspirină – când ţi s-o face de guturai… — M-oi aproviziona din vreme. — Şi să-ţi coasă nasturii – până şi la indispensabili… — I-oi prinde cu ace de siguranţă. — Azi avem în treişpe… — Şi mâine în paişpe… — Domnule, eu nu glumesc! — Nici eu. Cucoana Tinca aruncă o privire furioasă, întoarse spatele ca la comandă şi trecu în odaia dumisale. Şi fiindcă nu putu să trântească uşa din cauza unei velinţe care se îndoise în margine, lovi cu piciorul într-un scaun, scaunul să lovi de măsuţă şi doborî un ghiveci de sticlă în care ţinea o floare artificială ca decor de iarnă. Rost de plâns şi de vărsat focul.
Cine a copilarit in Bucuresti, dar mai ales prin Cotroceni este transportat imediat pe strazile arhicunoscute, iar daca ai avut si calitatea de chirias macar o data in aceasta viata trebuie sa te lasi cuprins de aceasta poveste...Este o capodopera a umorului romanesc