Capodopere în dialog

by Andrei Pleșu

„Neindoielnic, toata lumea stie ce inseamna sa te uiti si sa vezi. Din pacate, lucrurile «stiute de toata lumea» sunt cele la care nimeni nu se mai gandeste… Asa se face ca exercitiul esential al privirii e inteles, de regula, ca o simpla problema de optica. Or «a privi» nu inseamna pur si simplu a te uita si a vedea. Te poti uita la un lucru si ca sa-l uiti, sa-l dezvalui, sa treci indaratul evidentei sale. Cu alte cuvinte, pentru a vedea cu adevarat un lucru e nevoie, uneori, sa inchizi ochii, sa-l percepi ca distinct de «aparitia» lui senzoriala. Abia atunci, in suspensia «metodologica» a nemijlocirii vizuale, faci un pas decisiv spre intelegerea a ceea ce vezi. «A privi» convietuieste, astfel, revelator, cu «a stravedea», a uita de semnalul strict optic, pentru a-i palpa temeiul. Sa adaugam si ca «a privi» poate sa insemne si a te lasa privit, a te lasa «descoperit» in autenticitatea ta.

Spune-mi cum privesti (cum «vezi» lucrurile) ca sa-ti spun cine esti… A privi e, uneori, si a visa, a imagina (o vedenie…) sau a avea revelatia cvasipalpabila a unui adevar.

Candva, Leonardo nu va mai fi pentru noi decat ceea ce fiecare pictor, fiecare artist, devine pana la urma: un nume despre care povestesc cartile, dar pe care muzeele, memoria vizuala a lumii l-au pierdut. Vom spune Leonardo cum spunem Apelles sau Polignot, fara ca vreo imagine sa se mai asocieze in mintea noastra acestor nume. Si vom spune, poate, la fel, «pictura» cu sentimentul ca ne referim la un dat arheologic, la o realitate defuncta, cu acelasi sentiment, probabil, cum vom spune si «Venetia», si jungla Amazoanelor, si pictura etrusca si atatea altele: lucruri minunate, din care nu va mai fi ramas decat nimbul. S-ar putea totusi ca, pana si in asemenea momente, Gioconda sa-i supravietuiasca lui Leonardo ca o emblema a Paradisului pierdut: Paradisul pierdut al picturii...“

Genres: Art, Nonfiction

220 pages, Paperback

Published May 1, 2023

About the author

Andrei Gabriel Pleșu is a Romanian philosopher, essayist, journalist, literary and art critic. He has been intermittently involved in politics assuming the roles of Minister of Culture (1989-91), Minister of Foreign Affairs (1997-99) and presidential counsellor for external affairs (2004-05).

He studied art history at the University of Bucharest and graduated with his bachelor's in 1971. Between 1971 and 1989 he had various jobs like researcher at the Institute of Art History, an institution of Romanian Academy, faculty lecturer in University of Bucharest and consultant for Romanian Artists Union.

After the Romanian Revolution of 1989 that overturned the Communist regime, he was one of the founders of "New Europe College" an institute of advanced studies, and of the cultural magazine "Dilema" (now "Dilema Veche"). He worked as a professor at the Academy of Fine Arts in Bucharest and is now a professor at the University of Bucharest, where he teaches art history and philosophy of religion. He also became involved in politics, serving in various official functions.

Pleşu's early works revolved around art history and theory, but, in time, his essays, published in cultural magazines and elsewhere, became oriented towards cultural anthropology and philosophy. His exuberant writing style gained him recognition as one of the leading Romanian essayists of his age.

Source: Wikipedia.

Reviews

[Dary · Rating 4 out of 5]

Limbaj greoi, sintaxă stufoasă şi un studiu introductiv mai confuz decât util. Nu l-aş recomanda pe Pleşu unui cititor care se întâlneşte cu pictura pentru prima dată, însă pentru un iubitor amator, Capodopere în dialog prezintă o provocare care merită. M-a ținut captivă câteva ore şi nu am putut s-o las din mână. Dacă doreşti o introducere în lumea artei, poate alege altceva, dar dacă eşti curios de o comparație între cum Dürer şi da Vinci schițează cai, cum sunt pictate mâinile prin Luvru, ce rol au ochii în diverse opere moderne şi cum arată un proverb în ulei, merită o şansă.

[Roxana]

O carte care promite multe, dar ofera putin. Din nou marketingul si interesele de publicare ridica valoarea unei carti care cu greu isi mai gaseste un auditoriu. Inteleg ca nu poti multumi pe toata lumea si ca fiecare carte se adreseaza unui anumit public, asa cum spune autorul in cuvantul premergator, dar atunci cui se adreseaza aceasta carte cu texte din anii '70-'80?
Limbajul este greoi, cu fraze alambicate, pline de metafore si referinte, din care cu greu intelegi ceva. O fi fost publicul initial mai educat, mai citit, mai erudit in ale artei, caz in care textele sunt pline de inteles pt ei insa pt un public din 2023, neinitiat in 'ale artei' ele nu zic mare lucru.
In final intrebarea care se pune nu este " ce a vrut sa zica autorul" ci " ce a vrut sa faca autorul" cu cartea asta.

[Andrei Vajna · Rating 3 out of 5]

O colecție de scurte opinii despre câteva opere de artă, de obicei concentrându-se asupra unui anume aspect. Adesea se merge pe contrastul dintre doi artiști de facturi diferite. Idei interesante, dar nimic extraordinar. Uneori stilul e prea pretențios, dar lectura e una relativ ușoară. Cred că ajută o minimă inițiere în istoria artei.

[Citesc · Rating 1 out of 5]

La pagina 17, capitolul "Emisiuni radiofonice de 'inițiere', înregistrate, probabil, la sfârșitul anilor '70 sau începutul anilor '80" AP scrie: "Așa am ajuns, astăzi, să nu ne mai putem imagina nici măcar o lume fără televizoare, fără material plastic, fără internet și fără telefon." Sigur nu auzise nimeni în anii 70-80 de internet; ceva nu se leagă!