Locul. Evenimentul

by Annie Ernaux, Mădălina Ghiu (translator), Vasile Zincenco (translator)

Locul este romanul pe care Annie Ernaux îl dedică tatălui: muncitor care a fugit întreaga viață de propria condiție, transformându-se în mic cârciumar, fără educație, dar cu opinii ferme, și-a dorit mereu ca propria fiică să ajungă „mai bine decât el". Cu scriitura ca o lamă de cuțit, Annie Ernaux aduce un omagiu lipsit de sentimentalism unui bărbat misterios ce devine, pe parcursul cărții, simbolul unei întregi generații.

În 1963, la vârsta de 23 de ani, naratoarea romanului Evenimentul descoperă că e însărcinată. Într-o Franță în care avortul este ilegal, ea va trebui să-și asume „evenimentul", știind că mai presus de lege se află rușinea pe care o va aduce asupra familiei sale. Folosind arma memoriei, dar și însemnările din jurnal, Annie Ernaux readuce la viață cumplita traumă a avortului clandestin. Evenimentul a fost ecranizat în 2021, în regia lui Audrey Diwan, cu Anamaria Vartolomei în rolul principal.

Sursa principală a cărților mele este jurnalul intim: este un document pe care îl pot analiza cu răceala obiectivității și pe care-l pot citi ca pe un roman. -- Annie Ernaux

Romanul Locul este o capodoperă fără asemănare în literatura contemporană. -- Paris Match

Ernaux spune povestea vieții tatălui ei fără sentimentalism, reușind să descrie limitele alienante ale apartenenței la o clasă socială care nu oferă prea multe șanse. (Library Journal)

În Evenimentul, Ernaux scrie cu o precizie controlată ce se transformă într-o lectură devastatoare. (The Guardian)

Genres: France, French Literature, Short Stories, Roman

176 pages, Hardcover

First published January 1, 1983

About the author

The author of some twenty works of fiction and memoir, Annie Ernaux is considered by many to be France’s most important writer. In 2022, she was awarded the Nobel Prize in Literature. She has also won the Prix Renaudot for A Man's Place and the Marguerite Yourcenar Prize for her body of work. More recently she received the International Strega Prize, the Prix Formentor, the French-American Translation Prize, and the Warwick Prize for Women in Translation for The Years, which was also shortlisted for the Man Booker International Prize in 2019. Her other works include Exteriors, A Girl's Story, A Woman's Story, The Possession, Simple Passion, Happening, I Remain in Darkness, Shame, A Frozen Woman, and A Man's Place.

Reviews

[Ramona Boldizsar · Rating 5 out of 5]

“Evenimentul” mi s-a părut realmente tulburătoare. “Locul” vorbește despre relația cu tatăl - și împăcarea cu moartea acestuia, într-un fel. Mi-a adus un pic aminte și de “Vorbește-mi despre tata” de Kyung-sook Shin, deși n-au legătură. M-a interesat mult distanța dintre cei doi, experiența limitelor și cumva tocmai limitarea posibilității discursului despre legătura tată-fiică, depărtarea survenită din pricina diferenței de clasă. Tatăl provine dintr-o clasă muncitoare de care se rușinează, fiica - autoarea - reușește să iasă din această clasă socială. Mândria tatălui că ea face parte dintr-o clasă socială care îl disprețuiește pe el. O lectură scurtă, directă, care atinge punctele esențiale ale acestei experiențe.

“Evenimentul” este despre trauma avortului clandestin avut de autoare în anii ‘60. Am plâns la câteva pasaje. Nu cosmetizează în niciun fel experiența și nu lasă nimic dezvăluit, sinceritatea asta s-ar putea să deranjeze, s-ar putea să-i aducă critici profunde, neiertătoare. E teribilă, poate și pentru că nu lasă nici furia s-o cuprindă. Și încearcă să relateze exact ce s-a întâmplat. Ceea ce te face pe tine furioasă, te frustrează, te angoasează, îți face pielea de găină. Nu e neapărat ușor de citit, dar o recomand tocmai datorită subiectului, datorită istoriei noastre de avorturi clandestine în comunism și pentru că există acest ongoing debate despre corpurile femeilor și mereu se pune pe locul doi violența împotriva acestor corpuri. Niciodată nu sunt primele luate în calcul, ceea ce e un act traumatizant în sine. Iar Annie Ernaux scrie spectaculos de clar și concis, fără artificii, despre toate aceste lucruri.

[Christian Bistriceanu · Rating 3 out of 5]

Atât prin aceste două povestiri, cât și prin cele cuprinse în "Pasiune simplă. Confesiunea adolescentei", Annie Ernnaux ilustrează rolul terapeutic al scrisului. Ambele povestiri pleacă de la un eveniment traumatic: moartea tatălui, respectiv un avort în timpul studenției, iar pe marginea lor se brodează, sau mai bine spus, se construiește textul.
Fiecare dintre cele două evenimente sunt un motiv de introspecție, de analiză rece, extracorporală nu doar a acelor evenimente, ci și a consecințelor lor, dar și a momentului scrierii și transformării lor în literatura/text.
Cu propoziții scurte, aranjate în blocuri de text, Annie Ernaux face o disecție și asupra timpului, în spatele celor povestite, se poate vedea cu ușurință decorul socio-economic și modul în care acesta se schimbă și mai ales cum se schimbă mentalitatea generațiilor.

[Camelia · Rating 5 out of 5]

5/5

Ma declar fan Annie Ernaux. Modul atat de brusc si de eficient de a descrie, aparent fara a se implica emotional, insa tradand atata emotie, e absolut minunat.

"Locul" a fost o poveste succinta despre viata tatalul sau, dupa moartea sa, si cum a preluat de la el ideea de "membru inferior al societatii", prin prisma realitatii economice dupa al Doilea Razboi Mondial.

Evenimentul", insa, m-a lasat fara glas, Am citit fara sa respir pana la ultima pagina. O reculegere a momentelor traite de la aflarea ca este insarcinata, la zilele traite in disperarea de a gasi pe cineva sa o ajute sa faca avort, la momentele avortului propriu zis, reaminite dupa 30 de ani ca un eveniment marcant in viata ei. Annie Ernaux descrie detaliat fiecare moment ca o datorie pe care o are sa tina vie amintirea unor vremuri in care femeile isi riscau viata pentru propria libertate.

Pare o experienta usor de reprodus in Romania crestina in care medicii invoca credinte spirituale in fata principiilor profesiei.

Citat preferat: "Se poate ca o astfel de poveste să provoace iritare, sau repulsie, sau să fe considerată de prost-gust. A fi trăit un lucru, oricare ar fi el, dă dreptul imprescriptibil de a-l scrie. Nu există adevăruri inferioare. Și dacă nu ajung la capătul relatării acestei experienţe, contribui la umbrirea realității femeilor și mă situez de partea dominației masculine a lumii."

[Ioana · Rating 5 out of 5]

Am dat peste o scriitură intensă, brutală, ce taie în carne vie. Nu am mai citit nimic asemănător, unde scenariile imaginate par a fi rupturi din viața reală, însă fără a se merge pe ruta durerii, ci doar a adevărului spus fără emoția melancoliei. Aburii vulnerabilității se pierd printre crăpăturile unor povești de viață marcate de unu sau mai multe episoade cutremurătoare.
„Pentru că dincolo de toate motivele sociale și psihologice pe care le pot găsi pentru ceea ce am trăit, există unul de care sunt sigură mai presus de toate: totul mi s-a întâmplat pentru a depune mărturie despre asta. Și adevăratul scop al vieții mele este poate doar acesta: ca trupul meu, senzațiile și gândurile mele să devină scris, adică ceva inteligibil și general, existența mea complet dizolvată în mințile și viețile celorlalți.„

https://ciobanuldeazi.home.blog/2024/...

[Oana Ungureanu · Rating 4 out of 5]

4 steluțe mai mult pentru Locul. O poveste delicată despre o dragoste mutuală, implicită între tată și fiică. S-a terminat cam brusc, totuși.

[Iulia Sidor · Rating 4 out of 5]

"Am terminat de exprimat în cuvinte ceea ce mi se pare o experiență umană totală, a vieții și a morții, a timpului, a moralității și a interdicției, a legii, o experiență trăită de la un capăt la altul prin trup."

[M]

Ce mult m-a emoționat Ernaux! Cum poate, în atât de puține cuvinte, spune memoria tatălui, munca și tabieturile lui, rușinea? O voce clară, o scriitură limpede și dureroasă, care-ți rămâne, răscolindu-se, în stomac.

La fel, și Evenimentul. Cu greu am citit, simțindu-i în corp durerea, frica procedurii avortului în acei ani în care atât de greu se putea accesa.

-

„Lăsat la vatră, n-a mai vrut să se întoarcă în cultură. Așa a numit el întotdeauna lucratul pământului, celălalt sens al culturii, cel spiritual, îi era inutil.” /25

„Mamei i-a fost întotdeauna rușine de dragoste. N-aveau unul pentru celălalt gesturi tandre, nu se mângâiau.” /27

„În fiecare după-amiază se ducea la grădină, întotdeauna curată – să ai o grădină murdară, cu legume prost îngrijite, denota o neglijență de prost-gust, ca și cum nu te-ai îngriji sau ai bea.” /50

„Mi-ar fi fost rușine să-i reproșez că nu mă poate trimite undeva în vacanță, eram însă sigură că e legitim să vreau să-l fac să-și schimbe manierele. Poate că ar fi preferat să aibă o altă fată.” /61

-

„Și adevăratul scop al vieții mele este poate doar acesta: ca trupul meu, senzațiile și gândurile mele să devină scris, adică ceva inteligibil și general, existența mea complet dizolvată în mințile și viețile celorlalți.” /164

[Monica Ciolan · Rating 5 out of 5]

Cu fiecare carte citita cunosc mai bine stilul autoarei de a scrie: simplu, abrupt uneori, profund si cu o claritate mai rar intalnita.
Cartea prezinta doua momente importante din viata autoarei: avortul din timpul studentiei si moartea tatalui ei, ambele experiente cu o incarcatura emotionala mare, care pe unii cititori i-ar putea ingrozi, dezgusta, le-ar activa partea critica sau cea bazata pe compasiune.

[Julia Danciu · Rating 4 out of 5]

"Și adevăratul scop al vieții mele este poate doar acesta: ca trupul meu, senzațiile și gândurile mele să devină scris, adică ceva inteligibil și general, existența mea complet dizolvată in mințile și viețile celorlalți."

annie ernaux, the woman that you are ❤️‍🩹❤️‍🩹❤️‍🩹

[Purple Booklover · Rating 5 out of 5]

5/5*****.

[Angela Serban · Rating 4 out of 5]

Timp destul n-avem decât ca sa murim…
https://booknation.ro/recenzie-locul-...

[Dumitrache Cătălina · Rating 4 out of 5]

4,5 ⭐

[Adina · Rating 5 out of 5]

Este genul de carte în care realitatea își face loc intr-un mod artistic.

[Andreea · Rating 4 out of 5]

Am apreciat, în special, “Evenimentul”, o scriitură elegantă care ne revela suferințele unei femei care trăiește într-o societate nepregătită sa accepte un drept absolut natural al femeilor: avortul. Această radiografie a durerii are la bază sinceritate și deschidere din partea autoarei, lucru pe care l-am apreciat îndeosebi. O carte pentru femei care ar trebui citită și de bărbați. Poate, astfel, societate ar deveni mai empatică, iar partea masculină ar renunța la anumite concepții în privința femeilor.