Zobenu vētra (1. daļa)

by George R.R. Martin, Allens Pempers (Translator), Ingus Josts (Translator)

Dziesma par ledu un uguni. Trešā grāmata, pirmā daļa "Tērauds un sniegs". Viens no pieciem pretendentiem uz troni ir gājis bojā, taču kari turpinās. Sabiedrotie apvienojas un šķiras, tikai Džofrejs vēl arvien sēž Dzelzs tronī un turpina valdīt pār septiņām valstībām. "Dziesma par ledu un uguni" ieved neprātīgi pārbagātas fantāzijas pasaulē. Autors, par pamatu ņemot Sarkanās un Baltās rozes karus vēlīno viduslaiku Anglijā, ir radījis pats savu valstību - tik dzīvu, bagātu, valdzinošu un vienlaikus baisu, ka tā apbūrusi visu mūsdienu pasauli.

Genres: Fantasy

544 pages, Hardcover

Published December 11, 2012

About the author

George Raymond Richard "R.R." Martin was born September 20, 1948, in Bayonne, New Jersey. His father was Raymond Collins Martin, a longshoreman, and his mother was Margaret Brady Martin. He has two sisters, Darleen Martin Lapinski and Janet Martin Patten.

Martin attended Mary Jane Donohoe School and Marist High School. He began writing very young, selling monster stories to other neighborhood children for pennies, dramatic readings included. Later he became a comic book fan and collector in high school, and began to write fiction for comic fanzines (amateur fan magazines). Martin's first professional sale was made in 1970 at age 21: The Hero, sold to Galaxy, published in February, 1971 issue. Other sales followed.

In 1970 Martin received a B.S. in Journalism from Northwestern University, Evanston, Illinois, graduating summa cum laude. He went on to complete a M.S. in Journalism in 1971, also from Northwestern.

As a conscientious objector, Martin did alternative service 1972-1974 with VISTA, attached to Cook County Legal Assistance Foundation. He also directed chess tournaments for the Continental Chess Association from 1973-1976, and was a Journalism instructor at Clarke College, Dubuque, Iowa, from 1976-1978. He wrote part-time throughout the 1970s while working as a VISTA Volunteer, chess director, and teacher.

In 1975 he married Gale Burnick. They divorced in 1979, with no children. Martin became a full-time writer in 1979. He was writer-in-residence at Clarke College from 1978-79.

Moving on to Hollywood, Martin signed on as a story editor for Twilight Zone at CBS Television in 1986. In 1987 Martin became an Executive Story Consultant for Beauty and the Beast at CBS. In 1988 he became a Producer for Beauty and the Beast, then in 1989 moved up to Co-Supervising Producer. He was Executive Producer for Doorways, a pilot which he wrote for Columbia Pictures Television, which was filmed during 1992-93.

Martin's present home is Santa Fe, New Mexico. He is a member of Science Fiction & Fantasy Writers of America (he was South-Central Regional Director 1977-1979, and Vice President 1996-1998), and of Writers' Guild of America, West.

http://us.macmillan.com/author/george...

Reviews

[Ieva · Rating 5 out of 5]

Tātad esmu spērusi vēl vienu soli tālāk „ Uguns un ledus” sāgā, un atzīstu, ka ar katru soli tā ievelk sevī arvien dziļāk. Šoreiz būtu gatava lasīt uzreiz tālāk – bet, ak, neraža, jāgaida tajā rindā (un uz visām šīs sāgas grāmatām rinda ir – tas nekas, ka nav iznākušas gluži vakar)...
Vispār jāsaka, ka šī grāmatu sērija tik organiski vienkārši turpinās uz priekšu, ka grūti vērtēt kā atsevišķu grāmatu. Viss, kas teikts par pirmajām 2, atbilst arī šai.

[Socrate · Rating 3 out of 5]

Era o zi cenuşie, cu frig muşcător, şi câinii nu voiau să ia urma. Căţeaua cea mare şi neagră adulmecase o singură dată urmele de urs, se dăduse înapoi şi se întorsese la haită, furişându-se cu coada între picioare. Biciuiţi de vânt, câinii stăteau îngrămădiţi pe malul râului, cu un aer jalnic. Chett simţea şi el muşcătura vântului prin straturile veşmintelor de lână neagră şi piele fiartă. Frigul era prea năprasnic, pentru om şi animal deopotrivă, dar n-aveau de ales. Gura i se crispa şi aproape că-şi putea simţi înroşindu-se de furie furunculele ce-i acopereau obrajii şi gâtul. Ar trebui să fiu la Zid, la adăpost, purtând de grijă afurisiţilor de corbi şi făcând focurile pentru bătrânul Maester Aemon. Jon Snow, bastardul, era cel care-i luase toate astea, el cu amicul său, grăsanul Sam Tarly. Din pricina lor se afla aici, stând să-i îngheţe boaşele în inima pădurii bântuite, cu o haită de câini.

— Şapte draci! Smuci zdravăn de lese, asmuţind câinii. Urma, nenorociţilor. Aia e o urmă de urs! Vreţi niscaiva carne, ori ba? Scotociţi! Însă câinii nu făcură decât să se strângă şi mai mult unul în altul, scheunând. Chett pocni din biciul său scurt deasupra capetelor lor, iar căţeaua neagră îl mârâi. Carnea de câine poate fi la fel de gustoasă ca ursul, o ameninţă el, cu răsuflarea îngheţându-i la fiecare cuvânt.

Lark Sisterman stătea cu braţele încrucişate la piept şi palmele vârâte la subsuori. Purta mănuşi negre de lână, dar se plângea mereu că îi îngheaţă degetele.

— E prea al dracului de frig ca să vânezi, zise el. Să-l ia naiba de urs, nu merită să îngheţăm pentru el.

— Nu ne putem întoarce cu mâna goală, Lark, mormăi Micul Paul prin barba castanie ce îi acoperea aproape toată faţa. Lordului Comandant nu i-ar plăcea una ca asta.

Sub nasul turtit al bărbatului voinic era o pojghiţă de gheaţă, acolo unde îi îngheţaseră mucii. O mână uriaşă, înmănuşată în blană groasă, se strângea cu putere în jurul mânerului unei suliţe.

— La naiba cu Bătrânul Urs, zise Sisterman, un bărbat subţire, cu trăsături ascuţite şi ochi fără astâmpăr. Mormont va fi mort înainte de primii zori, ai uitat? Cui îi pasă ce-i place lui?

Micul Paul clipi din ochii săi înguşti şi negri. Poate că, într-adevăr, uitase, gândi Chett. Era destul de nătărău ca să uite aproape orice.

— De ce trebuie să-l omorâm pe Bătrânul Urs? De ce să nu fugim pur şi simplu şi să-l lăsăm în pace?

— Crezi că el ne va lăsa pe noi în pace? făcu Lark. Ne va urmări până-n pânzele albe. Vrei să fii urmărit, tolomacule?

— Nu, răspunse Micul Paul. Nu vreau. Nu.

— Vasăzică, ai să-l omori? întrebă Lark.

— Da. Bărbatul vânjos înfipse capătul suliţei în malul îngheţat al râului Am să-l omor. Nu trebuie să ne urmărească.

Sisterman îşi scoase mâinile de la subsuori şi se întoarse către Chett:

— Trebuie să-i omorâm pe toţi ofiţerii, zic eu.

[Vika · Rating 4 out of 5]

Tēli bija tik dzīvi un patiesi. Noteikti viena no pasaulēm, kurā es spēju iztēle dzīvot. Katru nodaļu lasīju ar cerību, ka nākošā būs par maniem iemīļotākajiem varoņiem. Un visnotaļ autora vislabākais lēmums - iesaistīt pūķus. 😊
Protams, bija arī tēli, kuri nespēja piesaistīt uzmanību, bet autors nenoliedzami ir spējis radīt spēcigus tēlus ar dazādām personībām un dzīves stāstiem, lai ikviens lasītājs spētu atrast, kam just līdzi.

[Andra · Rating 5 out of 5]

Too many clans, crests and alliances, it becomes tiring to follow. Probably, it is easier to make a movie than to read this story.
However, in this book, the story became more interesting. Some things, which were only guessed in the last 4 books, finally happen.