What do you think?
Rate this book
Claudius Bombarnac * Keraban Încăpăţânatul
Două cărţi în una.
319 pages, Hardcover
Published January 1, 1989
2 people are currently reading
30 people want to read
About the author
Jules Verne
6,426 books12k followersNovels of French writer Jules Gabriel Verne, considered the founder of modern science fiction, include
Journey to the Center of the Earth
(1864) and
Around the World in Eighty Days
(1873).
This author who pioneered the genre. People best know him for Twenty Thousand Leagues Under the Sea (1870).
Verne wrote about space, air, and underwater travel before people invented navigable aircraft and practical submarines and devised any means of spacecraft. He ranks behind Dame Agatha Mary Clarissa Christie as the second most translated author of all time. People made his prominent films. People often refer to Verne alongside Herbert George Wells as the "father of science fiction."
https://en.wikipedia.org/wiki/Jules_V...
This author who pioneered the genre. People best know him for Twenty Thousand Leagues Under the Sea (1870).
Verne wrote about space, air, and underwater travel before people invented navigable aircraft and practical submarines and devised any means of spacecraft. He ranks behind Dame Agatha Mary Clarissa Christie as the second most translated author of all time. People made his prominent films. People often refer to Verne alongside Herbert George Wells as the "father of science fiction."
https://en.wikipedia.org/wiki/Jules_V...
Ratings & Reviews
Friends & Following
Create a free account to discover what your friends think of this book!
Community Reviews
Displaying 1 - 2 of 2 reviews
November 27, 2015
M-am delectat iarna asta cu aceasta carte cu doua povestiri de ale lu' Jules Verne. Claudius Bombarnac face o calatorie de la Tiflis (Tbilisi) in Georgia pana la Beijing. Sunt si romani in povestea asta fabuloasa prin Asia Centrala. Keraban Incapatanatul nu vrea sa plateasca taxa de trecere peste Bosfor si asa face un ocol in jurul Marii Negre, trecand si prin Romania noastra. Foarte faine si relaxante povestirile.
May 12, 2021
Claudius Bombarnac, reporter Secolul XX, Transcaucazia, Tiflis. Astfel suna adresa destinatarului depeşei pe care am găsit-o la 13 mai, când am ajuns la Tiflis.
Iată textul acesteia:
A se suspenda orice proiect la data de 15 curent, Claudius Bombarnac se va afla în portul Uzun-Ada[2], litoral est al Mării Caspice. Acolo va lua tren direct Marele Transasiatic între graniţa Europei şi capitala Chinei. Va trebui să transmită impresii sub formă de cronică, să intervieveze personaje de vază întâlnite pe parcurs, să semnaleze cele mai mici incidente prin scrisori sau telegrame, după nevoie, pentru un reportaj.
Secolul XX se bizuie pe zelul, activitatea, îndemânarea corespondentului său, căruia îi deschide cont nelimitat.
Tocmai sosisem în dimineaţa aceea la Tiflis, având intenţia să stau trei săptămâni, ca apoi să vizitez ţinuturile Georgiei în beneficiul ziarului şi, speram, şi al cititorilor lui.
Iată surprizele, întâmplările neaşteptate ale existenţei unui reporter ambulant!
În vremea aceea, trenurile ruseşti erau legale de linia georgiană Poti-Ti-flis-Baku. După un lung şi interesant drum prin provinciile Rusiei meridionale, trecusem Munţii Caucaz şi aveam de gând să mă odihnesc în capitala Transcaucaziei… Şi uite că imperioasa administraţie a Secolului XX nu-mi acorda decât o jumătate de zi de oprire în acest oraş! Numai ce debarcasem şi eram silit s-o iau din nou din loc fără măcar să am timp să-mi desfac valiza. Ce vreţi? Trebuie să răspunzi mulţumitor exigenţelor reportajului, cerinţelor atât de moderne ale interviului. Şi cât studiasem pentru a mă pregăti de călătorie, cât de bine eram aprovizionat cu documente geografice şi etnologice privitoare la regiunea transcaucaziană…
Daţi-vă osteneala să învăţaţi că acea căciulă de blană în formă de turban pe care şi-o pun în cap şi cazacii se cheamă „papekha”, că haina încreţită la brâu unde se agaţă cartuşiera, unii o numesc „TeerKeska” iar alţii „beşmet”. Fiţi în măsură să afirmaţi că georgianul şi armeanul poartă o tocă semănând cu o căpăţână de zahăr, că neguţătorii se îmbracă în „tulupă”, un fel de cojoc din piele de oaie, iar parsii şi Kurdzii cu o haină miţoasă, care prin apretul ei este impermeabilă.
Iată textul acesteia:
A se suspenda orice proiect la data de 15 curent, Claudius Bombarnac se va afla în portul Uzun-Ada[2], litoral est al Mării Caspice. Acolo va lua tren direct Marele Transasiatic între graniţa Europei şi capitala Chinei. Va trebui să transmită impresii sub formă de cronică, să intervieveze personaje de vază întâlnite pe parcurs, să semnaleze cele mai mici incidente prin scrisori sau telegrame, după nevoie, pentru un reportaj.
Secolul XX se bizuie pe zelul, activitatea, îndemânarea corespondentului său, căruia îi deschide cont nelimitat.
Tocmai sosisem în dimineaţa aceea la Tiflis, având intenţia să stau trei săptămâni, ca apoi să vizitez ţinuturile Georgiei în beneficiul ziarului şi, speram, şi al cititorilor lui.
Iată surprizele, întâmplările neaşteptate ale existenţei unui reporter ambulant!
În vremea aceea, trenurile ruseşti erau legale de linia georgiană Poti-Ti-flis-Baku. După un lung şi interesant drum prin provinciile Rusiei meridionale, trecusem Munţii Caucaz şi aveam de gând să mă odihnesc în capitala Transcaucaziei… Şi uite că imperioasa administraţie a Secolului XX nu-mi acorda decât o jumătate de zi de oprire în acest oraş! Numai ce debarcasem şi eram silit s-o iau din nou din loc fără măcar să am timp să-mi desfac valiza. Ce vreţi? Trebuie să răspunzi mulţumitor exigenţelor reportajului, cerinţelor atât de moderne ale interviului. Şi cât studiasem pentru a mă pregăti de călătorie, cât de bine eram aprovizionat cu documente geografice şi etnologice privitoare la regiunea transcaucaziană…
Daţi-vă osteneala să învăţaţi că acea căciulă de blană în formă de turban pe care şi-o pun în cap şi cazacii se cheamă „papekha”, că haina încreţită la brâu unde se agaţă cartuşiera, unii o numesc „TeerKeska” iar alţii „beşmet”. Fiţi în măsură să afirmaţi că georgianul şi armeanul poartă o tocă semănând cu o căpăţână de zahăr, că neguţătorii se îmbracă în „tulupă”, un fel de cojoc din piele de oaie, iar parsii şi Kurdzii cu o haină miţoasă, care prin apretul ei este impermeabilă.
Displaying 1 - 2 of 2 reviews