Nora Iuga, poeta, prozatoare si traducatoare, membra a Uniunii Scriitorilor din Romania. Autoare a mai multor volume de poezie – Vina nu e a mea (1968), Captivitatea cercului (1970), Scrisori neexpediate (1978), Opinii despre durere (1980; Premiul Uniunii Scriitorilor din Romania), Inima ca un pumn de boxeur (editia I, 1982; editia a II-a, 2000), Piata cerului (1986), Cintece (1989) – si de proza – Sapunul lui Leopold Bloom (editia I, 1993; editia a II-a, Polirom, 2007; Premiul Uniunii Scriitorilor din Romania), Sexagenara si tinarul (editia I, 2000; editia a II-a, Polirom, 2004; Premiul Uniunii Scriitorilor din Romania), Fasanenstraße 23 – O vara la Berlin (2001), Lebada cu doua intrari (2004), Hai sa furam pepeni (Polirom, 2009), Berlinul meu e un monolog (Cartea Romaneasca, 2010) –, precum si a poemului-roman Fetita cu o mie de riduri (2005; Premiul revistei Cuvintul). In 2007, a primit Premiul Friedrich-Gundolf, oferit de Deutsche Akademie fur Sprache und Dichtung, o recompensa care se acorda tuturor celor care contribuie la raspindirea culturii germane in lume. A tradus din August Strindberg, E.T.A. Hoffman, Nietzsche, Knut Hamsun, Barbara Bronnen, Elfriede Jelinek, Herta Muller, Ernst Junger, Oskar Pastior, Gunter Grass, Aglaja Veteranyi.
1. Mire palid și plăpând Să-l iubesc numai în gând Să mi-l culc pe sânul stâng Să-mi pierd mugurele-n crâng Să-mi-l culc pe sânul drept Și să nu mă mai deștept Gura lui pe gura mea E ca floarea de lalea (p.14) #dragoste #iubire
2. Și-am văzut pe sub obloane Tălpile lui dumnezeu Cu trei dâre pe icoane Ș-una-n ochiul unui zmeu (p.17) #Dumnezeu
3. Lasă mama c-om mai fi Florile dalbe Și din nou vom răsări Florile dalbe Ca argintul prea curat Nici femeie nici bărbat Pe un colț de țară vechi Cât o șoaptă în ureche Ce e viu să n-o cunoască Ce e mort să n-o rostească (p.19) #moarte
4. Lăutari cu dinții mari Te-au urcat pe armăsari Și ți-au pus în palma grea Inima de acadea. (p.23)
5. ce tragic film rula pe cerul gurii (p.31)
6. ne jucăm de-a eu și tu (p.39) #identitate
7. eram nebuni eram eretici eram studenți în paradis (p.46) #timp
8. iată marginile sfărâmicioase ale cuvintelor (p.56) #limbaj #sens
9. iată-mă singură întinsă peste umbra mea (p.71) #singurătate
10. cineva împrăștie semințe de memorie între ieri și mâine un câmp alb pe care apar macii. (p.79) #timp
This entire review has been hidden because of spoilers.
O carte de poezii ce îmbătrânește. Mi se pare că pe măsură ce parcurgi mai multe pagini, îmbătrânești în același timp cu ea. Cu ea poeta, cu ea arta, cu ea versurile. Să-ți pensionezi poezia mi se pare o idee așa de tristă dar cumva poetic?
Mă face să vreau să citesc mai multă poezie românească.