Ceea ce propunea filozofia critică sau critica raţiunii era o reformă radicală a metafizicii. Mai întâi, printr-un examen critic al pretenţiilor raţiunii teoretice sau speculative, înfăptuit printr-o dublă delimitare. Prin delimitare faţă de pretenţiile tradiţionale ale metafizicii de a reprezenta o cunoaştere a unei lumi a esenţelor suprasensibile, situată dincolo de lumea accesibilă simţurilor noastre, adică o cunoaştere a necondiţionatului şi a absolutului. Totodată, prin delimitarea faţă de scepticismul care contestă posibilitatea metafizicii ca ştiinţă. În al doilea rând, reforma metafizicii propusă de Kant are la bază distincţia sa dintre raţiunea pură, teoretică sau speculativă şi raţiunea pură practică. Prima conţine condiţiile de posibilitate ale oricărei cunoaşteri cu valoare obiectivă, cea de-a doua principiile deciziei şi acţiunii morale. Prin distincţia dintre raţiunea teoretică şi raţiunea practică, Kant respingea atât tentativele metafizicienilor de a fundamenta moralitatea pe cunoaştere, pe exerciţiul raţiunii speculative, cât şi contestarea sceptică a bazei raţionale a moralităţii. În acelaşi timp, această distincţie a constituit punctul de plecare şi de sprijin al unei noi încercări de fundamentare a credinţei religioase, opusă unei fundamentări bazate pe cunoaştere şi pe ştiinţă. În demersul care este critica raţiunii, demers pe care Kant l-a comparat cu un proces, raţiunea este acuzatul, acuzatorul şi apărătorul, judecătorul, precum şi instanţa de la care emană legile care orientează judecata.
Opera lui Kant poate fi împărțită în două: precritică și critică. Până la 60 de ani a publicat opere de mai mică importanță, suficiente, însă, pentru a-i asigura postul de profesor universitar. Nu le-a republicat și la momentul morții sale nu le mai avea în bibliotecă. Mă gândesc ce s-ar fi întâmplat cu moștenirea lui Kant dacă ar fi murit înainte de vârsta de 60 de ani? De altfel, a grăbit scrierea "Criticii rațiunii pure" deoarece simțea că sănătatea i se șubrezește.
Kant afirma că metafizica este arena unor certuri fără sfărșit. Fiecare metafizician de seamă contesta tot ce se făcuse până la el și lua totul de la început. Marea ambiție a lui Kant a fost să pună metafizica pe un funadament solid, sau în termenii exprimării sale, de a pune metafizica "pe drumul sigur al unei științe". Cuvântul-cheie pentru înțelegerea operei lui Kant este "a priori", care ce s-ar traduce prin independent de experiență, ceea ce precede experiența.
Kant a dorit să creeze un sistem universal și necesar, care să fie valabil oriunde și oricând. Descoperirile din ultimele două secole din matematică (geometria neeucliidiană) și fizică (teoria relativității și mecanica cuantică) par să-i submineze sistemul. Einstein spunea că "acest a priori trebuie să-l atenuez până la "convențional" pentru a nu fi nevoit să-l contrazic". În mecanica cuantică efectul poate precede cauza. Kant ar fi în stare de șoc.