Cartea lui Constantin Noica este un eseu (o „încercare”) pe marginea filosofiei tradiţionale.
Sinopsis: Filosoful de la Păltiniş analizează rolul cercului în conştiinţa filosofică şi în filosofia spiritului şi a fiinţei. De asemenea, explorează semnificaţia fiinţei („capăt şi sfârşit de drum”) şi a dimensiunii sale etice (morale), însemnătatea omului, a culturii şi a actului filosofic (a căror existenţă „ar trebui să se petreacă în cerc”).
Căutarea, ca devenire, nu e posibilă decât dacă, într-un fel, „deţii dinainte ceea ce cauţi” (ceea ce presupune, paradoxal, că „Nu m-ai fi căutat dacă nu m-ai fi găsit deja”). Prin cultură, din care nu trebuie să lipsească o „conştiinţă filosofică” (sau reflexivă), omul este investit să desluşească discernământul şi „să rânduie ceea ce a văzut”. La fel şi omul, care „nu e simplu om, simplu sine”, este înzestrat cu o conştiinţă „întru ceva” (dincolo de sine).
Eticul s-ar afla undeva între „ce-ţi place” (ca la antici) şi „ce trebuie” (ca la Kant). Căinţa (întoarcerea gândului asupra gândului, asupra faptei săvârşite) naşte „conştiinţa etică”.
Experienţa fiului risipitor din parabola evanghelică arată că libertatea sa nu ţine de „ceea ce ne place”, ci de o „rânduială”. Fratele fiului (una din temele principale din Jurnalul filosofic), cel care „trăise aşa cum trebuie”, este numai o „conştiinţă etică” fără conţinut, care funcţionează în gol.
Orientarea axiologică este „principiul motor al existenţei”. Raţiunea este „omul însuşi, în posibilitatea lui de a realiza şi de a incorpora valori”. Omul credinţei – arată Noica – făcea acelaşi lucru. Şi pentru el „răul” (absenţa binelui) este „prins cu necesitate în lanţurile binelui, întocmai unui sclav”.
Iar binele este „descoperirea firii omului, devenirea întru fiinţă” (care – în cuvintele şi trăirea „celuilalt Noica”, adică a Părintelui Ieromonah Rafail, fiul filosofului) este însăşi Ortodoxia, „esenţial trăită”.
Constantin Noica s-a născut la 12 iulie (stil vechi) 1909 în comuna Vitănești, județul Vlașca (în prezent în județul Teleorman).
Începe gimnaziul în București; în perioada 1924-1928 urmează Liceul „Spiru Haret”, unde îl are ca profesor de matematică pe poetul Uvedenrodelor, Ion Barbu (Dan Barbilian). Obține bacalaureatul în 1928.
Ca licean, debutează în revista liceului, Vlăstarul, în 1927 cu eseuri care au fost publicate în anul 1934 în volumul „Mathesis sau bucuriile simple”.
Se înscrie la Facultatea de Filosofie și Litere din București, pe care o va absolvi în 1931 cu teza de licență Problema lucrului în sine la Kant. Timp de trei ani îl are ca profesor pe filosoful Nae Ionescu. Din 1965 se stabilește în București, unde va lucra ca cercetător la Centrul de Logică al Academiei Române, având drept domiciliu un apartament cu două camere unde Noica va ține seminarii private pe marginea filosofiei hegeliene, platonice sau kantiene. Printre participanți se numără mai tinerii săi colegi de la Centrul de Logică (Sorin Vieru) sau de la Institutul de Istoria Artei (Gabriel Liiceanu și Andrei Pleșu).
În 1976, Constantin Noica îl întâlnește, la o lansare de carte care a avut loc la Cluj-Napoca, pe Iustinian Chira, bun prieten al lui Ioan Alexandru și al scriitorilor în general. Invitat de acesta, Noica ajunge în scurt timp la Mănăstirea Rohia unde zăbovește 3 zile. Cadrul natural și biblioteca vastă îl impresionează deopotrivă pe marele filosof care nu ezită să îi povestească lui Nicolae Steinhardt despre cele văzute la Rohia, știind gândul acestuia de a se retrage într-o mănăstire.
Ultimii ani din viață începând cu anul 1975, Constantin Noica și i-a petrecut la Păltiniș lângă Sibiu, locuința lui devenind loc de pelerinaj și de dialog de tip socratic pentru admiratorii și discipolii săi (vezi Jurnalul de la Păltiniș de Gabriel Liiceanu). Între 1974 și 1987 a deținut un apartament în blocul OS6, la Romancierilor în Drumul Taberei.[7] Se stinge din viață la 4 decembrie 1987. A fost înmormântat pe 6 decembrie 1987, la Schitul Păltiniș, după dorința sa, slujba fiind oficiată de un sobor de preoți în frunte cu ÎPS Mitropolit Antonie al Ardealului, Crișanei și Maramureșului. După 1989, Gabriel Liiceanu s-a ocupat de reeditarea integrală a cărților lui Noica.
Din alte lecturi a reiesit ca Noica e de citit, iar intre productiile lui aceasta devenire intru fiinta este lucrarea de capatai.
Ce pot spune e ca aceasta carte e ca despre filozofie ca lupta despre dezbaterea definitiilor conceptelor, care sunt neintelese intr-o masura, si care sunt reinterpretate inainte de a fi intelese, dar carora li se da o incarcatura grava, parca doar pentru a dori sa dea dreptate autorului. Asta in lipsa unei tinte reale a eforturilor, a unei gandiri asternute in scris pentru autor, si nu pentru cititor. In concluzia, intr-o formulare preluata din carte, aceasta carte e "daca n-ar fi, nu s-ar povesti".
Nu pot sa comentez valoarea lucrarii pentru alti filozofi, insa pentru mine nu exista, lumea mea nu s-a deschis, n-am patrus vreun inteles anterior inchis, n-am capatat nimic din circularitatea, devenirea sau tabelarea subiectelor respective. Ca verdict personal, cartea aceasta n-ar fi fost scrisa in ziua de azi, exact din faptul ca definitia constiintei e dezbatuta stiintific, iar devenirea intru fiinta e exact ce face AIul azi.
This book is too intellectually demanding for me to read through, although it appears to contain significant ideas. Noica’s philosophy shows similarities to Neoplatonic thought in its focus on circularity. He contends that modern philosophy and theology have lost the ancient concept of Being, which he believes should be central. He critiques the traditional dialectical model of thesis-antithesis-synthesis, where the first two elements are discarded upon reaching synthesis (ch. 2B). Instead, he proposes a circular dialectical movement centered on “becoming within Being,” stating: “Thus, in the symbol of the circle we have the perspective opened by ancient thought for the problem of becoming within Being” (p. 13). Noica attempts to develop an alternative to the ancient static concept of Being. I am not qualified to judge whether he succeeds in this endeavour.