Titlul reflectă cel mai bine scrierea de față. Pasajele din acest așa zis jurnal dezvăluie viața autorului și interesul lui pentru cultură. De departe de a fi un jurnal intim, Ion D. Sîrbu ne prezintă viziunea lui asupra lumii, interesele sale de-a lungul vieții și explozia de cunoștințe dobândite în timp. Lectura aceasta te îndepărtează de latura intimă, însă te apropie de imaginea unui om însetat de cunoaștere, dornic de a-și împărtăși gândurile și ideile în "modeste bucăți de sticle colorate".
recitită la 6 ianuarie 2026. ediția polirom 2025 adăugită cu jurnalul 1952-1953. nu spun nimic mai mult de atât: jurnalul unui jurnalist fără jurnal este biblia spiritului liber, curios, dornic de Cunoaștere, pătruns de Logos. I. D. Sîrbu este cazul tipic de profet care “nu poate fi profet în propria-i țară”. și nici în propriu-i secol.
"Nu știm ce este, în sine, focul, electricitatea, lumina, gravitaţia, radiaţia nucleară. Nu știm ce este, de fapt, o frunză, o gîză, o celulă sau un cromozom. Habar nu avem ce este, în fond, viaţa, conștiinţa, gîndirea, visul. [...] Avem un milion de arme de distrugere a Vieţii și nici o definiţie sau formulă a acestei vieţi."