What do you think?
Rate this book
Nepotul lui Dracula
„Credeam că românii au doar ţigani şi vampiri. Cu Nepotul lui Dracula, am descoperit că au şi umor“, scrie pe coperta cu recomandări a romanului lui Alexandru Muşina*. Mai sînt pe copertă, alături de această frază îmbietoare la lectură, alte şase asemenea elogii care ar satisface orgoliul celui mai năzuros autor. Trăsătura lor comună e că sînt inventate, fiindcă, la o adică, cine te poate lăuda mai bine decît tu însuţi?
Ştiam că Alexandru Muşina, care la bază e poet şi uneori eseist, are umor. Nu-l vedeam însă spetindu-se la un roman, îndeletnicire în multe privinţe plictisitoare pentru poeţi. Cînd am văzut titlul şi grosimea cărţii m-am gîndit că a pornit şi Muşina pe cărările postmoderniste ale romanului gotic, ca Andrei Codrescu. Ei bine, nu! Nepotul lui Dracula e un personaj cît se poate de contemporan cu noi, i se spune Fifi, e profesor de franceză şi habar n-are al cui nepot e, fiindcă Bram Stoker nu intră în preocupările lui de semiotician (nu vă speriaţi!) proustolog. Adică exeget al lui Proust. Fifi e un sac de oase ambulant cu titlu universitar. După mai multe dezalcoolizări a renunţat la vodcă, dar numără cu sfinţenie anii, săptămînile şi zilele de cînd s-a lăsat. E aproape impotent, dar trei dintre studentele lui, care au o bogată experienţă sexuală, văd în el un mascul interesant, genul de vampir – un Dracula cu doctorat – şi vor să-l seducă. În acest scop îl hrănesc cu biftec tartar. Faima lui de Dracula se întinde mai întîi în facultate, apoi în oraş, încît un rom bogat şi cu relaţii, ai cărui strămoşi ţigani au fost robi la curtea adevăratului Dracula, îl ia drept os domnesc şi-şi pune banii, energia plus contactele lui interne şi internaţionale în slujba propăşirii voievodale a lui Fifi. Astfel că aerianul semiotician e luat în serios ca vampir princiar de tot mai mulţi oameni importanţi sau cu posibilităţi insuficient explorate, încît, pînă la urmă, inimaginabilul se produce, fiindcă pentru romancierul Muşina nimic nu e de neimaginat. E musai să vă convingeţi. (Cristian Teodorescu)
Ştiam că Alexandru Muşina, care la bază e poet şi uneori eseist, are umor. Nu-l vedeam însă spetindu-se la un roman, îndeletnicire în multe privinţe plictisitoare pentru poeţi. Cînd am văzut titlul şi grosimea cărţii m-am gîndit că a pornit şi Muşina pe cărările postmoderniste ale romanului gotic, ca Andrei Codrescu. Ei bine, nu! Nepotul lui Dracula e un personaj cît se poate de contemporan cu noi, i se spune Fifi, e profesor de franceză şi habar n-are al cui nepot e, fiindcă Bram Stoker nu intră în preocupările lui de semiotician (nu vă speriaţi!) proustolog. Adică exeget al lui Proust. Fifi e un sac de oase ambulant cu titlu universitar. După mai multe dezalcoolizări a renunţat la vodcă, dar numără cu sfinţenie anii, săptămînile şi zilele de cînd s-a lăsat. E aproape impotent, dar trei dintre studentele lui, care au o bogată experienţă sexuală, văd în el un mascul interesant, genul de vampir – un Dracula cu doctorat – şi vor să-l seducă. În acest scop îl hrănesc cu biftec tartar. Faima lui de Dracula se întinde mai întîi în facultate, apoi în oraş, încît un rom bogat şi cu relaţii, ai cărui strămoşi ţigani au fost robi la curtea adevăratului Dracula, îl ia drept os domnesc şi-şi pune banii, energia plus contactele lui interne şi internaţionale în slujba propăşirii voievodale a lui Fifi. Astfel că aerianul semiotician e luat în serios ca vampir princiar de tot mai mulţi oameni importanţi sau cu posibilităţi insuficient explorate, încît, pînă la urmă, inimaginabilul se produce, fiindcă pentru romancierul Muşina nimic nu e de neimaginat. E musai să vă convingeţi. (Cristian Teodorescu)
432 pages, Paperback
First published January 1, 2012
2 people are currently reading
28 people want to read
About the author
Alexandru Mușina
37 books4 followersA absolvit Liceul „Andrei Șaguna” din Brașov în 1973, și Facultatea de Limbă și Literatură Română a Universității din București în 1978. A lucrat ca profesor de literatură la liceu, iar între 1984 și 1987 a cultivat flori. Este de asemenea doctor în litere la Facultatea de Litere a Universității din București (din 1996) și profesor de scriere creativă, folclor, literatură comparată la Facultatea de Litere a Universității Transilvania din Brașov. A fost patron al Editurii Aula din Brașov. Debutează în volumul colectiv de poezii Cinci, la Editura Litera, în 1982, iar individual cu Strada Castelului 104, la Editura Cartea Românească, în 1984. A fost membru al Cenaclului de Luni.
Ratings & Reviews
Friends & Following
Create a free account to discover what your friends think of this book!
Community Reviews
Displaying 1 - 3 of 3 reviews
November 22, 2015
Quite a while ago, I reviewed "Look Who's Back" and mentioned how my lack of political knowledge of Germany had played a big part in me not enjoying the novel. Interestingly, I now happened to pick up a similar book which dealt with the Romanian society. Though I am by no means up to date with the latest political news, I often found myself nodding along with the author's commentary and even giggling occasionally.
In theory, Dracula's grandson had every chance to be an extremely entertaining sketch of the modern Romanian society, illustrated mostly through the world of a private university in the city of Brasov.
The story follows our main character Florin Angelescu Dragolea, aka FAD (meaning "vapid" in Romanian), an unassuming and rather unattractive literature professor (well, assistant lecturer), positively obsessed with Marcel Proust's work. Through a series of (more or less) unfortunate events, he finds out that he is in fact the long lost great-grandson of a (literally) blood-sucking noble, who was forced into hiding by the communist regime (aka the Red Plague). Subsequently FAD's entire life changes completely, all culminating in a sort of fairy-tale-like happily ever after... in a manner of speaking.
Split up into 7 chapters, each chapter is a humorous illustration of an aspect of the Romanian society. I don't mind long books on principle, but Dracula's grandson resorts to padding its content with lengthy philosophical monologues. I prefer short anecdotes as tools of illustration, rather than long diatribes on various topics. The latter more often than not just ends up putting me to sleep. Even more, the topics discussed here reminded me of painful events starring failed high school literary analyses.
Objectively speaking, there were plenty of scenes that I greatly enjoyed. They were both very funny, and a clever illustration of the contemporary Romanian society:
I remembered all the above mostly as an afterthought, after having written a fairly incoherent and annoyed review. I really didn't need to "sit through" an entire lecture on Marcel Proust to get the idea that it would bore me. Nor do I find dozens of pages on how vegetarianism is the only way for humanity to evolve, remotely interesting. If these passages had been half as long, these chapters'd have probably been more effective.
Another thing that greatly bothered me, were the dreams at the end of each chapter, in lieu of concluding the current adventure of our hero with a BANG.
It was funny the first time around when he got so "drunk" on steak tartar, that he mistook Lulu's inquiries about his home address, for a questioning by an irate sheikh regarding FAD's relationship with Lulu.
The second and third chapters, confused the hell out of me, possibly the intended effect since FAD had also been quite confused by then. And the last two chapters just plain veered into WTF territory, first with , followed by .
Final impression: 2/5 stars
We have a promising idea, some very well-crafted ironic illustrations of modern Romanian society and lots of funny sequences. Unfortunately, they all get drowned in a sea of boring (and often unrelated) rambles which irritated me to no end.
In theory, Dracula's grandson had every chance to be an extremely entertaining sketch of the modern Romanian society, illustrated mostly through the world of a private university in the city of Brasov.
The story follows our main character Florin Angelescu Dragolea, aka FAD (meaning "vapid" in Romanian), an unassuming and rather unattractive literature professor (well, assistant lecturer), positively obsessed with Marcel Proust's work. Through a series of (more or less) unfortunate events, he finds out that he is in fact the long lost great-grandson of a (literally) blood-sucking noble, who was forced into hiding by the communist regime (aka the Red Plague). Subsequently FAD's entire life changes completely, all culminating in a sort of fairy-tale-like happily ever after... in a manner of speaking.
Split up into 7 chapters, each chapter is a humorous illustration of an aspect of the Romanian society. I don't mind long books on principle, but Dracula's grandson resorts to padding its content with lengthy philosophical monologues. I prefer short anecdotes as tools of illustration, rather than long diatribes on various topics. The latter more often than not just ends up putting me to sleep. Even more, the topics discussed here reminded me of painful events starring failed high school literary analyses.
Objectively speaking, there were plenty of scenes that I greatly enjoyed. They were both very funny, and a clever illustration of the contemporary Romanian society:
I remembered all the above mostly as an afterthought, after having written a fairly incoherent and annoyed review. I really didn't need to "sit through" an entire lecture on Marcel Proust to get the idea that it would bore me. Nor do I find dozens of pages on how vegetarianism is the only way for humanity to evolve, remotely interesting. If these passages had been half as long, these chapters'd have probably been more effective.
Another thing that greatly bothered me, were the dreams at the end of each chapter, in lieu of concluding the current adventure of our hero with a BANG.
It was funny the first time around when he got so "drunk" on steak tartar, that he mistook Lulu's inquiries about his home address, for a questioning by an irate sheikh regarding FAD's relationship with Lulu.
The second and third chapters, confused the hell out of me, possibly the intended effect since FAD had also been quite confused by then. And the last two chapters just plain veered into WTF territory, first with , followed by .
Final impression: 2/5 stars
We have a promising idea, some very well-crafted ironic illustrations of modern Romanian society and lots of funny sequences. Unfortunately, they all get drowned in a sea of boring (and often unrelated) rambles which irritated me to no end.
August 12, 2014
Ce vrea sa zică de fapt acest titlu gândit, la granița dintre curaj și ridicol, din termeni mici la preț – condamnat unul, epuizat celălalt – pentru PR-ul românesc? Ce se ascunde sub neserioasa fotografie a lui Țepeș din studenție sau a lui Proust fără mustață, de pe prima copertă? Ei bine, în cel mai antimetaforic sens, Alexandru Mușina a recreat și continuat burlesc legenda transilvăneană, a așezat într-o structură parodică – ca formă și fond – vampiri demitizați la rangul de băieți cuminți de casă, structuri secrete de conducere a facultății de filologie, arabi miliardari și țigani teziști, politicieni, preoți informatori ai SRI, unii dintre ei vizitați, informal firește, de către domnitorul Vlad. Un mélange cu roluri interșanjabile în care, ca în univers, mișcarea unui punct atrage după sine o încrengătură de intrigi.
de la sursă: Nepotul lui Dracula* – SemneBune http://semnebune.ro/2012/nepotul-lui-...
de la sursă: Nepotul lui Dracula* – SemneBune http://semnebune.ro/2012/nepotul-lui-...
June 28, 2022
E o carte care m-a facut sa iubesc autorii romani din ce in ce mai mult.Cartea are refrene,facand portretul lui Fifi sa fie bine pictat in creier.
Displaying 1 - 3 of 3 reviews