Matricid, rătăcesc pe Thalassa, hăituit de-a Furiilor turmă. Trebuia maică-mea - preafrumoasa - să își dea și suflarea din urmă.
Trebuia s-o ascult - să ucid - pe Electra - trufașa mea soră. Cum să nu rătăcesc urmărit de cearcănul de pe-auroră?
Ca Oedip trec, orbit, spre Colona, pietre-n ochi să-mi înfig, să-i usuc. Cum mă bîntuie, iarăși, fantoma tatălui, orișiunde mă duc.
M-aș opri, și-n Arcadia, eu, să-nnoptez într-un sat cumsecade. Dar atît sînt de singur în sufletul meu. Și chiar astăzi m-a părăsit și Pylade. (pp. 28-29)