Volum publicat in colaborare cu Societatea Romana de Science Fiction si Fantasy Se poate insela Timpul, maestrul acesta care nu va inceta niciodata sa ne atraga? Cunoasteti pe cineva care a gasit mijlocul de a-l supune? Va propunem zece Calatorii in timp si tot atatea mijloace seducatoare de a va deplasa in trecut si in viitor. Daca aveti curajul, puteti plonja chiar in trecutul sau in viitorul altui univers! Nu e vorba de simple alunecari in Timp. Veti fi martorii unor interventii de cronochirurgie uluitoare, unice prin abilitatea celor care le realizeaza. Ei va vor dezvalui taina spiritismului, a poporului pierdut, a revenirii continue in aceeasi secventa temporala sau metoda cea mai inteligenta de a scapa de cei care ne fac viata un chin. Nu pierdeti, asadar, ocazia de a juca sah cu Timpul – indiferent cine castiga, frumusetea jocului nu poate fi inlocuita.
Trecutul, prezentul si viitorul se configureaza in fel si chip in zece povestiri ce pun in lumina talentul si ingeniozitatea unor scriitori care nu se dau in laturi de la provocari si calatoresc in infinitul timpului, impreuna cu cititorii dornici de aventura. Drum bun!
Autori: Liviu Radu, George Lazar, Cristian-Mihail Teodorescu, Aurel Carasel, Ioana Visan, stefana Cristina Czeller, Sergiu Somesan, Daniel Haiduc, Mircea Liviu Goga, Silviu Genescu;
Prozatoare, traducătoare. Debut în "Paradox" (1986), cu povestirea Poiana sufletelor. Absolventă a Facultăţii de Litere şi Filosofie, Universitatea de Vest, Timişoara. Este preşedinta Clubului de Anticipaţie H.G. Wells din Timişoara. Este membră a Societăţii Române de Science-Fiction şi Fantasy. A publicat povestiri science-fiction în „Paradox”, „Helion”, „Orient Latin”, „Banat”. Susţine rubrica „Lectograf SF”, în suplimentul literar „Paralela 45” al „Renaşterii Bănăţene”.
Singura poveste pentru care cartea a meritat cei 3 - citez - "leuți" este cea scrisa de cîmîtî. Indiferent cat de mult ii poti reprosa obsesiile autobiografice (presupun?) si fanteziile sexiste (ar zice unii, eh, dar mie mi-au placut), scriitura are farmec, iar explicatiile stiintifice chiar au sens, fiind indeajuns de detaliate chiar si pentru amatorii de microunda. Paris 1941 primeste puncte bonus pentru ca are nazisti, in rest nu iese din bucla temporala a cliseelor de tip back to the future. Oh, aproape era sa uit de mentiunea speciala acordata stimatului domn Aurel Cărășel (daca fac misto de numele lui, merit sa ard in focul vesnic?) care isi permite sa scrie "bizarerii tehnotronice" si "manufacturile pozitronice straniu compozite" intr-o poveste care se vrea SCIENCE (!!!1111!)-fiction. Imi voi trada umila origine de politehnist si voi presupune ca un filolog craiovean n-ar trebui sa scrie SF; ca sa imi dreg aberatia, ma vad nevoit sa recunosc ca tipa care a scris a doua mea poveste preferata a terminat tot filologia, deci problema e probabil doar la d-l Cărășel. Incheind aceste atacuri la persoana fara nicio concluzie
Felicitări Antuzei Genescu atât pentru traducerile sale deosebite cât și pentru realizarea seriei de antologii cu texte scrise de autori români.
“Între cer și pământ…” de Liviu Radu
“Spiritismul a fost sprijinit cumva de inventatorii mașinii timpului ca să-și rezolve treburile.” Mai mult decât atât, “echipele care lucrează cu dispozitivul de călătorit în timp n-au voie să destăinuie că vin din viitor, sunt obligate să susțină că sunt spirite din trecut”. Ahaaaa… Carevasăzică, atunci când plătești 10.000 de euro ca să-ți spună Mama Omida că te pune în legătură cu stră-străbunicul tu de fapt o să stai de vorbă cu Picard. Bine de știut... Nota 9,3
“Cronogeneză” de George Lazăr
Back to the future și forward to the past, easy peasy, doar să ai la dispoziție o crononavă performantă și un explorator priceput la butoane. Excelentă povestire. Nota 9,3
“Transparenți și supraconductori” de Cristian-Mihail Teodorescu
Recunosc, am stat cu ochii închiși atunci când am citit pasajele guvernate de argumentațiile științifice (Cristian-Mihail Teodorescu este fizician și nu se poate abține) dar în rest am fost încântat de text. Bravo. Nota 9
“Factorul Omega” de Aurel Cărășel
“O silfă… Un suflet feminin, închis într-un glob de sticlă, un suflet făcut să-ți vorbească numai ție, să trăiască numai pentru tine, în spațiul acela minuscul și circular.” Vreau “me too”! Vai, să nu se înțeleagă greșit! Adică vreau ca mișcarea “me too” să afle despre această poveste și să ia măsurile de rigoare… Nota 8,2
“Punct de rendez-vous la +3000” de Ioana Vișan
După vreo douăzeci de pagini am început să citesc pe repede înainte, apoi pe diagonală… O lălăială repetitivă… Ideea nu e rea, dar povestirea este seacă, personajele sunt făcute din plastic, nenaturale… Iar finalul… “Când își ridică privirea, întâlni ochii pătrunzători ai lui Hannes. Și timpul se opri.” Of, ce romantic… Nota 5
“Paris, 1941” de : Ștefana Cristina Czeller
“Istoria are un bizar simț al umorului”… Cu siguranță notă mai mare dacă ar fi existat și schimbări de ritm. În text, frazele ajung să bată pas de defilare, cadența se lungește peste măsură și lucrul acesta devine un pic obositor. Nota 8,8
“Ultimul reportaj” de Sergiu Someșan
Scurt, concis, umor românesc pur, o încântare… Se vede imediat clasa unui scriitor din vechea gardă… Nota 9
“Dimineață cu interferențe” de Daniel Haiduc
Scrisă bine, dar cred că două variante de universuri posibile ar fi fost suficiente. Cu trei variante, povestirea devine un pic greoaie. Nota 8
“Poporul pierdut” de Mircea Liviu Goga
“Priviți-vă politicienii, surâse Huan. Toți vor o putere cât de măruntă; poate un mandat prezidențial sau parlamentar, poate două; toți știu că puterea lor va lua sfârșit, că vor pierde viitoarele alegeri, că vor muri. Totuși, perseverează în absurditate. E inconștiența la care nu vor să renunțe.” Excelent, un text excelent! Un puzzle construit dintr-o mulțime de lucruri și fapte vizibile pretutindeni în lume, pe care mulți le decretează drept invizibile. Nota 9,5
“Incidentul zero” de Silviu Genescu
…cred că la un moment dat poți să mai și ieși (măcar cu un picior) din camera în care își scrie William Gibson textele. Fără notă și fără alte comentarii.
Atunci cand am cumparat cartea, credeam ca o sa o citesc in cateva ore, insa mi-a fost imposibil. E extraordinar de bine scrisa! Dupa fiecare poveste, pur si simplu nu puteam sa trec mai departe, aveam nevoie de o perioada in care sa "diger" ce-am citit. Fiecare poveste e mult mai mult decat pare la prima vedere si fiecare iti da de gandit. Calatorii in timp e un adevarat festin pentru minte!
De la Bookfest ma astepta, saraca! Si a meritat! Intotdeauna m-au fascinat povestile cu subiectul calatoriei in timp. Recunosc ca unele povestiri nu m-au prins, mi s-au parut mult prea S.F. si nu le-am inteles, cum ar fi "Cronogeneza", de George Lazar, "Transparenti si supraconductori", de Cristian-Mihail Teodorescu, "Dimineata cu interferente", de Daniel Haiduc, "Incidentul zero", de Silviu Genescu. Fiind total anti-talent chestii tehnice, pur si simplu, nu am reusit sa le inteleg. Pe altele le-am inteles, dar nu am rezonat cu ele: "Ultimul reportaj", de Sergiu Somesan sau "Poporul pierdut", de Mircea Liviu Goga, pe care am gasit-o asa si asa. Dar cele care mi-au placut fac toti banii, pentru ele am dat 4 stele: "Intre cer si pamant", de Liviu Radu, este foarte simpatica, amintindu-mi de povestile din tinerete ale stra-unchiului meu, "Factorul Omega", de Aurel Carasel, este deosebita pentru mesajul din subtext, cum ca lumea isi pierde treptat valorile, "Punct de rendez-vous la +3000", de Ioana Visan, m-a delectat cu Barcelona tuturor timpurilor, iar cu "Paris, 1941", de Stefana Cristina Czeller am avut o conexiune aparte... Exact genul meu de povestire. Nu stiu pe care s-o aleg favorita, cred ca "Paris, 1941".
Foarte bune, marea majoritate a povestirilor. Doar câteva mi s-au părut mai slăbuțe, dar, una peste alta, volumul are un nivel foarte ridicat. Se simte munca și rigurozitatea antologatoarei, Antuza Genescu.
Autori: Liviu Radu, George Lazăr, Cristian-Mihail Teodorescu, Aurel Cărăşel, Ioana Vişan, Ştefana Cristina Czeller, Sergiu Someşan, Daniel Haiduc, Mircea Liviu Goga, Silviu Genescu; Coordonator: Antuza Genescu;
Asta e o carte peste care am dat din întâmplare și am hotărât să mi-o cumpăr deoarece am aflat că toți autorii ale căror povestiri au fost publicate în această carte sunt români. Mi-am propus la un moment dat să citesc mai multe cărți scrise de autori români, iar după ce am citit-o pe aceasta am de gând să continui. Atunci când am început să o citesc, așa cum mi s-a întâmplat și cu alte cărți ale românilor publicate recent, nu am știut la ce anume ar trebui să mă aștept. Și, așa cum s-a întâmplat și cu celelalte, am rămas foarte plăcut surprinsă. Iar în timp ce citeam m-am tot gândit la faptul că cel care a zis că "românul s-a născut poet", nu îmi amintesc cine era, a avut dreptate. În orice caz, această carte mie mi-a demonstrat definitiv că românul nu duce lipsă de imaginație, absolut deloc. Cartea de față este de fapt o colecție de povestiri SF cu și despre călătoriile în timp. Ca să fiu mai exactă, sunt zece astfel de povestiri în această carte. Cred, ba nu, sunt sigură că după fiecare poveste am stat și m-am gândit la ceea ce am citit și nu-mi venea să cred la ce anume s-au putut gândi anumite persoane. Nici nu pot să descriu cum trebuie, dar rămâneam efectiv cu gura căscată, poate nu chiar la propriu, după fiecare dintre povestiri. Efectiv nu puteam să trec imediat la următoare până nu mă gândeam o perioadă la cea pe care tocmai o citisem. Unele dintre ele m-au pus serios pe gânduri. Toate cele zece povești mi s-au părut foarte interesante și mi-au plăcut mult, dar două dintre ele mi-au plăcut mult mai mult decât restul, și anume Punct de rendez-vous la +3000 de Ioana Vișan și Poporul pierdut de Mircea Liviu Goga. Au avut ele acel ceva, nu aș ști să zic exact ce. Nu mai știu ce să spun despre această carte, deci mă voi opri aici. În orice caz, dacă sunteți fani ai scrierilor SF, sau pur și simplu vă plac, eu recomand cartea asta.
Se observa o detasare clara de stilul de a scrie al autorilor romani caracteristic perioadei de inainte de 2000. Poate prima antologie de SF care poate fi tradusa si sa aiba succes in engleza.