Întrebat de Paul Poiret ce anume a invetat Chanel, acesta răspunse categoric: "Mizerabilismul de lux".
Acel lux pătruns de confort, fără corsaj, rochii bufante, pălării pline de tot felul de artificii, încălțăminte îngustă cu toc sau umbreluțe - toate erau desființate de o tânără orfană de la Obazine, cu o vocație ratată și abandonată de tatăl ei fustangiu și infam.
Opera iși deschide primele pagini cu originile celebrei creatoare de modă - Gabrielle Chanel. Rădăcinile ei vorbesc despre rafinamentele modei și acelui Coco inconfundabil. Din fiecare trecut al său lua naștere un nou viitor în industria modei.
Ce propunea ea era de o mare simplitate, dar de o grație atât de desăvârșită. Avea calitatea de "a face ceva din nimic". Ea a creat contrariul modelor existente - a apropiat moda masculină spre a o transforma mai apoi la feminin, iar numarul 5 a marcat o epocă în istoria parfumeriei - amprenta unei creații abstracte - parfumul cu aromă indefinibilă.
Instrumentul ei de bază era negrul, acel negru care i-a fost martor al suferințelor ei.
Această femeie, câștigătoare și exilată în același timp, a făcut istorie într-o "epocă oribilă". A pus bazele unui imperiu de lux.
Și totuși....
Viața ei de femeie cunoscuse cea mai mare problemă - suferința în dragoste. Impulsivă, schimbătoare, dinamică și autoritară, s-a dăruit muncii pentru femei încât uitase de propria ei persoană.
Iși masca trecutul și ducea în spate atâtea secrete! Printr-un orgoliu și o modestie amestecate, avea o rezervă aparte: "Lucrul uimitor la această persoană vorbăreață fiind că nu vorbea niciodată despre sine".
Faptul că iși ascundea trecutul, putea fi de vină ori eroarea strămoșilor ei, ori totuși era "oribila epocă" - perioada în care tronau prejudecățile.
Poate de aceea, această carte încearcă "să demonteze mecanismul gândirii ei și să-i caute resorturile".
Și chiar dacă viața ei abundă de constraste: războaie, greve, eșec și singurătate; nu era niciodata lipsită de acel cerc de relații dintre cele mai neobișnuite: regina Parisului - Misia Sert, Picasso - pictor spaniol, Serghei Diaghilev, Pierre Reverdy - poet francez sau Gabrielle Dorziat - actrița franceză.
Mai surprinzator erau relațiile ei cu ofițeri naziști în cel de-al Doilea Război Mondial. Implicată în spionaj? Ce relație avea cu acel agent al serviciilor secrete germane?
Prin prezența accentuată a tuturor personajelor din jurul ei, ai impresia că Coco ori e pusă în umbră ori dimpotrivă este evidențiată. Însă, descrierile lungi ale acestor caractere te stupefiază, întrucât inovațiile ei sunt descrise mult mai pe scurt bazăndu-se doar pe rezultatul lor.
Narațiunea se complică prin acest hazard de relații sociale, și, totodată, evocă un mediu psihologic bine conturat și definește caracterul uman.
Această abordare a autoarei este destul de delicată: un vocabular bogat, un limbaj plin de gust, o scriere documentată, analiză și detalii.
Dar. Descrieri lungi fără stațiune.
Era mult mai bine dacă erau atașate și niște poze când se pronunțau anumite detalii.
Datorită acestei biografii, am rămas uimită de câtă putere avuse să aducă mai mult decât o modă, mai ales la acei 71 de ani, atunci când făcuse cu adevărat o revoluție! Căt drum străbătuse: tumultos și anevoios! În așa caz puteai fi ușor dezarmat, însă nu și ea. Ea a îmbrăcat strada, starurile și reginele.
Ea simțea magia stilului. "Era o eternă orfană în fața miracolului".