Doi intr-o carte (fara a-l mai socoti pe autorul ei). Fragmente cu Radu Petrescu si Mircea Nedelciu

by Gheorghe Crăciun

„Marturisesc aici ca multa vreme n-am inteles de ce ma atragea Radu Petrescu, prozatorul si omul, cu care nu simteam sa am vreo afinitate deosebita, de ce accepta el cu atita aparenta nepasare sa-si piarda vremea in nesfirsite dezbateri, clarificari si polemici cu mine si prietenii mei (Gheorghe Iova, Mircea Nedelciu si Ion Dumitriu), impreuna cu care il vizitam uneori. Imi amintesc, de asemenea, ultima noastra intrevedere, o seara din decembrie 1981, cind am ajuns in apartamentul de pe strada Pitar Mos mult peste ora convenita, stind apoi ca pe ace si uitindu-ma mereu la ceas, caci facusem rost de bilete la Calauza lui Tarkovski si n-as fi vrut in ruptul capului sa pierd un film ca acesta. Nu-mi pot ierta nici acum nerabdarea si neatentia cu care participam la discutie. Dar cine ar fi putut banui ca aceasta aflare impreuna va fi si ultima si ca la inceputul lui februarie 1982, intr-o zi extraordinar de luminoasa, cu multa zapada, imi voi gasi si eu un loc in cortegiul de pe aleea manastirii Cernica, urmind faptura neinsufletita a marelui prozator pe ultimul sau drum?” (Gheorghe Craciun)

„Mircea Nedelciu a fost un om fascinant si cred ca prietenia mea cu el a fost, inainte de toate, o forma de fascinatie. L-am cunoscut in urma cu mai bine de treizeci de ani la filologia bucuresteana si de atunci am ramas toata viata prieteni. Am avut acest privilegiu. Si toti cei care l-am cunoscut pe Mircea Nedelciu si ne-am aflat in apropierea lui nu putem sa nu recunoastem ca acesta a fost un mare dar pe care ni l-a facut soarta. Il revad si acum in memorie, cu bustul gol, cu parul batut de vint, intr-o pereche de blugi spalaciti, descult, cu tigara in coltul gurii. Pictorul Ion Dumitriu isi fixa sevaletul in fata vreunei suri parasite, eu bateam dealurile Poienii Marului in mina cu aparatul de fotografiat, Mircea raminea singur si scria de parca totul ar fi fost o joaca solitara.” (Gheorghe Craciun)

217 pages, Unknown Binding

First published January 1, 2003

About the author

Gheorghe Craciun (1950-2007), prozator, eseist, teoretician literar si editor, unul dintre reprezentantii de marca ai postmodernismului romanesc, a absolvit Facultatea de Filologie din Bucuresti si a fost profesor la Facultatea de Litere a Universitatii „Transilvania” din Brasov si director editorial la Editura Paralela 45. A publicat romane – Acte originale/Copii legalizate (1982), Compunere cu paralele inegale (1988), tradus in limba franceza de Odile Serre si publicat in 2001, cu titlul Composition aux paralleles inegales, la Editura Maurice Nadeau, insotit de o consistenta prefata, semnata de Serge Fauchereau, Frumoasa fara corp (1993), Pupa russa (2004) –, volume de eseuri, teorie literara si publicistica, precum si volumul de proza scurta, desene si fotografii Mecanica fluidului (2003).
Este prezent in numeroase antologii de proza, intre care Desant ’83 (1983), The Phantom Church and Other Stories from Romania (1996), Romanian Fiction of the ’80s and ’90s (1999). A primit Premiul de debut al Uniunii Scriitorilor din Romania (1983), Premiul Uniunii Scriitorilor din Republica Moldova (1995, 2003), premiul ASPRO pentru cea mai buna carte de critica a anului (1997, 2002).