Romanul rămas în manuscris și neîncheiat al cunoscutului scriitor optzecist Gheorghe Crăciun a fost anunțat de fragmentele publicate în reviste literare și a devenit deja o legendă printre admiratorii săi. Legenda se numește Femei albastre, o carte despre parcursul inițiatic al unui bărbat deja matur la momentul Revoluției din 1989, scrisă cu fraza impecabilă și cu inteligența și vigoarea caracteristice prozatorului. Personajul central al romanului, un individ divorțat, ce schimbă slujbe, dar și femei, aleargă după o himeră, pe care o vede întrupată în făptura de celuloid a actriței Nicole Kidman. Femeile reale pe care le iubește senzual nu reușesc să-l satisfacă afectiv. Va rămîne el în brațele fidelei, odihnitoarei Ondina sau va ceda vampei inocente Ada Comenschi? Va rămîne în avocatură sau va continua să scrie romane polițiste?
Gheorghe Craciun (1950-2007), prozator, eseist, teoretician literar si editor, unul dintre reprezentantii de marca ai postmodernismului romanesc, a absolvit Facultatea de Filologie din Bucuresti si a fost profesor la Facultatea de Litere a Universitatii „Transilvania” din Brasov si director editorial la Editura Paralela 45. A publicat romane – Acte originale/Copii legalizate (1982), Compunere cu paralele inegale (1988), tradus in limba franceza de Odile Serre si publicat in 2001, cu titlul Composition aux paralleles inegales, la Editura Maurice Nadeau, insotit de o consistenta prefata, semnata de Serge Fauchereau, Frumoasa fara corp (1993), Pupa russa (2004) –, volume de eseuri, teorie literara si publicistica, precum si volumul de proza scurta, desene si fotografii Mecanica fluidului (2003). Este prezent in numeroase antologii de proza, intre care Desant ’83 (1983), The Phantom Church and Other Stories from Romania (1996), Romanian Fiction of the ’80s and ’90s (1999). A primit Premiul de debut al Uniunii Scriitorilor din Romania (1983), Premiul Uniunii Scriitorilor din Republica Moldova (1995, 2003), premiul ASPRO pentru cea mai buna carte de critica a anului (1997, 2002).
o carte care a rupt din mine și a târât așa, simplu, cu nonșalanță, aproape calin, bucată cu bucată, cam tot ce era de târât. nu s-a lăsat domesticită de nicio înțelegere la îndemână. e superbă, tristă, efervescentă, resemnată. ”Nu există celuloid fără carne. Nu există așteptare fără reverie, închipuire fără păcat, fum fără foc, femeie fără piele.”
O carte elegantă și cu un amalgam de cuvinte ce te lasă mască. E multă poezie în descrierile lui Gheorghe Crăciun. E o carte despre destinul unui bărbat prins în mijlocul anilor săi atunci când regimul comunist se prăbușește și toate schimbările din jurul lui i se par indispensabilele frumoase si hidoase în același timp. Ce să facă el(ei) cu libertatea care răbufnește prin supermarketuri ticsite de mărfuri de care nici nu știau și cu femeile ce păreau să guste din ea cu o poftă nebună. Veți admira stilul de a scrie al autorului, veți îndrăgit propozițiile scurte și pe cele fără sfârșit, vă veți dori să gustați și să rumegați cartea bine, fără grabă așa cum am făcut-o și eu. " Toți vor să facă negoț cu carne. Fie și cu carne vie. Fie și cu propriile organe. Toți vor caviar. Toți vor whisky de calitate. Toți se simt condamnați, nedreptățiți, uitați de lume, abandonați în noroi, îndreptățiți să."
"Cat despre literatura, lucrurile erau foarte clare: totul trebuia luat de la zero. Si nimeni nu avea curajul asta. Simteam in mine o dorinta furibunda de a transfera viata in actiune, de a renunta la vechile filtre. Ma saturasem si intr-un fel mi-era frica." (202)
Romanul prezinta aventurile erotice ale protagonistului - scriitor in devenire si functionar la un birou de avocatura - si e presarata cu reflectii despre Romania post-decembrista ("am inteles ca gaura steagului era un gol in care trebuia pus un plin. N-aveam inca idee cum va arata plinul acela" 166), despre ce mai inseamna sa fi scriitor in Romania. Sunt si multe reflectii despre Nicole Kidman, aceasta donna gelida, frumoasa dar inaccesibila, care pluteste peste roman: "o fata ganditor razbunatoare, cu irisi rosii din cauza blitzului. O privire aruncata departe, intr-un fel de departare interioara... privirea unei egoiste insingurate (198). In mintea protagonistului, Ada, amanta de ocazie, formeaza un soi de cuplu cu Nicole Kidman. A treia gratie ar fi Ondina, iubita "stabila". Toate trei sunt femei albastre:
"Ar mai trebui sa spun ca albastrul e culoarea preferata si a Ondinei. Poarta cercei albastri, pulovere, fuste, genti, esarfe, agrafe. Aceeasi culoare si in fardul de pleoape. Pentru Ada, in schimb, albastrul acelei zile a fost o alegere intamplatoare. Ondina este nascuta in zodia pestilor, e o femeie de apa, de privit in oglinda, de pus in rama de portelan a unei cazi. Ondina se spala tot timpul ca o pisica. Si Nicole? De ce blonda Nicole iese atat de bine in evidenta in acelasi albastru de gentiana?" (52-53)
Romanul nu are un final (a ramas neterminat din pacate), dar merita parcurs chiar si asa. Veti gasi recomandari de filme cu Nicole Kidman, veti gasi multa ironie si erotism cu duiumul. Cititi si Pupa russa pentru a descoperi mai multe despre stilul autorului. Romanul de fata este mai schematic, mai putin ornat, mai anticalofil ca celalalt. Dar are nerv, are un stil taios.
"Ma gandeam tot mai mult la fimul ei (al lui Nicole Kidamn) facut dupa un roman al Virginiei Woolf (The Hours). O actrita geniala, ravasitoare, otravitoare, totala, insuportabila. Nicole nu si-ar fi gasit o mai buna intrebuintare pentru sistemul ei neuro-somatic decat intr-un astfel de rol." (214)
Nu sunt sigură. Romanul lui Crăciun e, într-adevăr, un roman inedit. Mi-a plăcut mult și mi-a displăcut în același timp. Totuși, în final am ajuns la concluzia că e superb.