What do you think?
Rate this book
Suspect: Dosarul meu de la Securitate
Jan Willem Bos este traducătorul în limba olandeză a peste 15 autori români, printre care Mircea Cărtărescu, Ana Blandiana, Marin Sorescu şi Urmuz. A studiat limba şi literatura română la Universitatea din Amsterdam. În timpul studenţiei, a făcut mai multe vizite în România. În perioada 1978-1979 primeşte o bursă din partea statului român pe baza acordului cultural care exista între România şi Olanda. În timpul acestei specializări, locuieşte la caminele din Grozăveşti, fiind coleg de cameră cu Steinar Lone, un cunoscut traducător norvegian de literatură română.
Între 1982 şi 1984, Jan Willem Bos revine în România în calitate de lector de olandeză la Universitatea din Bucureşti. Considerat un potenţial element ostil la adresa regimului comunist, este luat în vizor de către maşinăria diabolică a Securităţii, iar toate activităţile sale sunt atent monitorizate. În 2007, Jan Willem Bos depune o cerere prin care solicită să-şi vadă dosarul întocmit de poliţia secretă şi, un an mai târziu, intră în posesia acestui document care acoperă peste un deceniu şi reflectă paranoia unui regim criminal.
A aflat că este urmărit de la un foarte bun prieten al său pe care l-a cunoscut în prima călătorie în România, în 1974. În 1979, prietenul său a fost cooptat de Securitate pentru a da o serie de note informative despre studentul olandez venit la specializare. Cei doi au convenit să accepte cererea Securităţii, însă informaţiile respective erau lipsite de orice fel de conţinut. Extrasele din dosare frizează adesea absurdul, revelând paranoia şi megalomania regimului Ceauşescu.
Jan Willem Bos (n. 1954, Olanda) a început să studieze româna în 1973. Pe lângă cele aproximativ 25 de cărţi traduse din română, Jan Willem Bos a scris în jur de zece cărţi despre România, printre care trei dicţionare. De asemenea, a alcătuit o antologie de proză modernă românească, Moderne Roemeense Verhalen, publicată la Editura Atlas şi care s-a bucurat de un mare succes în Olanda.
Între 1982 şi 1984, Jan Willem Bos revine în România în calitate de lector de olandeză la Universitatea din Bucureşti. Considerat un potenţial element ostil la adresa regimului comunist, este luat în vizor de către maşinăria diabolică a Securităţii, iar toate activităţile sale sunt atent monitorizate. În 2007, Jan Willem Bos depune o cerere prin care solicită să-şi vadă dosarul întocmit de poliţia secretă şi, un an mai târziu, intră în posesia acestui document care acoperă peste un deceniu şi reflectă paranoia unui regim criminal.
A aflat că este urmărit de la un foarte bun prieten al său pe care l-a cunoscut în prima călătorie în România, în 1974. În 1979, prietenul său a fost cooptat de Securitate pentru a da o serie de note informative despre studentul olandez venit la specializare. Cei doi au convenit să accepte cererea Securităţii, însă informaţiile respective erau lipsite de orice fel de conţinut. Extrasele din dosare frizează adesea absurdul, revelând paranoia şi megalomania regimului Ceauşescu.
Jan Willem Bos (n. 1954, Olanda) a început să studieze româna în 1973. Pe lângă cele aproximativ 25 de cărţi traduse din română, Jan Willem Bos a scris în jur de zece cărţi despre România, printre care trei dicţionare. De asemenea, a alcătuit o antologie de proză modernă românească, Moderne Roemeense Verhalen, publicată la Editura Atlas şi care s-a bucurat de un mare succes în Olanda.
- GenresPolitics
232 pages, Paperback
First published January 1, 2009
27 people want to read
Ratings & Reviews
Friends & Following
Create a free account to discover what your friends think of this book!
Community Reviews
Displaying 1 - 4 of 4 reviews
April 4, 2013
Continuing my quest for understanding life under the Iron Curtain, I picked up, almost by mistake, Suspect Dosarul meu de la Securitate by Jan Willem Bos. This book is one of the rare personal accounts of life under the regime as a (lowly) foreigner---in this case, Jan Willem Bos, a Dutch citizen who spent many years learning and then teaching Romanian at a university in Bucharest. The core of the story is the analysis of Bos's decade-long record created by the internal police (Ro: Securitate). Overall, I liked this clear, detailed, well-researched, well-analyzed, and surprisingly culture-savvy book; too bad it only concerns one main character and only a handful of related persons.
The book is structured in four main parts, first a personal expose of the history of Romania under Communism, then an analysis of the personal file with the internal police, then an account from the main source (then and now, a good friend of the author), and a heterogeneous set of annexes.
There is nothing surprising in this book (for someone who knows already how former Communist regimes work). If you are looking for more detail, read Aleksandr Solzhenitsyn's work (about Russia), Gabriel Liiceanu's work and The Land of Green Plums (both Romania), The Aquariums of Pyongyang Ten Years in the North Korean Gulag (North Korea), Marzi (Poland), and Stasiland (East Germany).
What I liked the most in this book is the thorough, impassioned treatment of the subject. With blunt writ, impolite at times, Bos exposes many of the social mores: the Orwellian doublethink (part knowing about something and part claiming the reverse, e.g., knowing that freedom was impossible yet claiming that the Party was the guarantor of freedom, knowing that Ceausescu was acting as a man above all others yet claiming that the Party guaranteed equality); the incredibly sloppy work backed up by bureaucratic procedure; the lack of any analysis or real coordination in the work of the internal police; the small theft practiced by everyone, including members of the internal police (the episode where Captain Dragomir gets reimbursed for a dinner in which his participation was that of a shadow listener, hidden from the actual targets, borders the absurd!); etc.
Bos also captures many of the traits of street life in the Bucharest of late 1970s and early 1980s: the transition to poverty and product scarcity; the symbols of hunger ("pui de Crevedia", "tigara Kent", the meaning of "adidasi"); the anti-Communist jokes; the ever-presence and fear of Securitate. Bos simply gets it!
Perhaps the only surprising part in this book was, for me, the set of counts for internal police membership and informers. In various places in the book, Bos indicates that the number of Securitate members was at some point around 100,000 and that the number of informers exceeded 500,000---roughly 1 every 10 workers. The numbers seem much too high, closely on-par with the counts for Stasi (see Stasiland); however, East Germany had a reputation of being much more infested with collaborators than any other Communist country.
Another negative point for this book is its main premise. Although I was really interested, the obvious scarcity of interesting material in Bos's dossier, his rather restricted network, and the very limited headcount for the entire story (even when including Dinescu, a bunch of Communist leaders, and as much as possible about the informers) left me with a feeling of disappointment. I would have preferred a bundle of such stories, or more detective work.
Last, but not least, I was struck with the poor quality of the print. The format was poor, with the footer of each page including elements that disturb the reading (bold, much larger text, with two font faces designed to attract the attention). The footnotes are written with a case that is too small. The paper quality is very low--the paper reminds me of the Communist paper that dissolved under the moisture of your fingers after the second or third read.
The book is structured in four main parts, first a personal expose of the history of Romania under Communism, then an analysis of the personal file with the internal police, then an account from the main source (then and now, a good friend of the author), and a heterogeneous set of annexes.
There is nothing surprising in this book (for someone who knows already how former Communist regimes work). If you are looking for more detail, read Aleksandr Solzhenitsyn's work (about Russia), Gabriel Liiceanu's work and The Land of Green Plums (both Romania), The Aquariums of Pyongyang Ten Years in the North Korean Gulag (North Korea), Marzi (Poland), and Stasiland (East Germany).
What I liked the most in this book is the thorough, impassioned treatment of the subject. With blunt writ, impolite at times, Bos exposes many of the social mores: the Orwellian doublethink (part knowing about something and part claiming the reverse, e.g., knowing that freedom was impossible yet claiming that the Party was the guarantor of freedom, knowing that Ceausescu was acting as a man above all others yet claiming that the Party guaranteed equality); the incredibly sloppy work backed up by bureaucratic procedure; the lack of any analysis or real coordination in the work of the internal police; the small theft practiced by everyone, including members of the internal police (the episode where Captain Dragomir gets reimbursed for a dinner in which his participation was that of a shadow listener, hidden from the actual targets, borders the absurd!); etc.
Bos also captures many of the traits of street life in the Bucharest of late 1970s and early 1980s: the transition to poverty and product scarcity; the symbols of hunger ("pui de Crevedia", "tigara Kent", the meaning of "adidasi"); the anti-Communist jokes; the ever-presence and fear of Securitate. Bos simply gets it!
Perhaps the only surprising part in this book was, for me, the set of counts for internal police membership and informers. In various places in the book, Bos indicates that the number of Securitate members was at some point around 100,000 and that the number of informers exceeded 500,000---roughly 1 every 10 workers. The numbers seem much too high, closely on-par with the counts for Stasi (see Stasiland); however, East Germany had a reputation of being much more infested with collaborators than any other Communist country.
Another negative point for this book is its main premise. Although I was really interested, the obvious scarcity of interesting material in Bos's dossier, his rather restricted network, and the very limited headcount for the entire story (even when including Dinescu, a bunch of Communist leaders, and as much as possible about the informers) left me with a feeling of disappointment. I would have preferred a bundle of such stories, or more detective work.
Last, but not least, I was struck with the poor quality of the print. The format was poor, with the footer of each page including elements that disturb the reading (bold, much larger text, with two font faces designed to attract the attention). The footnotes are written with a case that is too small. The paper quality is very low--the paper reminds me of the Communist paper that dissolved under the moisture of your fingers after the second or third read.
February 27, 2019
Pornind de la un dosar lipsit de orice fel de continut relevant pentru regimul comunist, descoperim o adevarata lectie de istorie. Iti dai semana cat de fragila este libertatea si cat de aproape suntem de a repeta istoria in aceste vremuri tulburi.
Read
January 21, 2014Au trecut peste douăzeci de ani de la căderea comunismului şi încă mai sunt multe de aflat, de discutat, de înţeles. Ca să nu mai vorbim despre faptul că un adevărat proces al comunismului (aşa cum se întâmplă după înlăturarea unui sistem opresiv, abuziv) încă îşi mai aşteaptă rândul şi, dacă e să fim realişti, probabil că e puţin cam târziu. Şi cu toate acestea, încă mai ies din ruine semne ale vechiului regim, încă mai apar suprize în legătură cu diverse personaje ale vieţii politice şi nu numai. Unul dintre cele mai controversate aspecte legate de perioada comunistă la noi este activitatea Securităţii, acel organ de control ce oferea iluzia omniprezenţei. Din când în când, mai răsare câte un dosar de informator al unei personalităţi pe care nu ne-o închipuiam făcând acest pact, se face puţină vâlvă, apoi totul se linişteşte (suntem un popor iertător, după cum spune, pe jumătate glumind, Jan Willem Bos). Ipocrizia este poate trăsătura cea mai pregnantă atunci când se vorbeşte despre condamnarea comunismului, căci tocmai persoanele care sunt cele mai „vocale” sunt, de fapt, cele cu un trecut incert, aşa că nu e surprinzătoare neîncrederea tot mai accentuată faţă de luările de poziţie împotriva vechiului regim. (cronică: http://bookaholic.ro/in-vizorul-secur...)
Displaying 1 - 4 of 4 reviews