Dacic Parc

by Bogdan Teodorescu

Bogdan Teodorescu este un cunoscut analist politic care si-a parasit, prin specializarile succesive si functiile ocupate, candva chiar in Guvern, formatia initiala de inginer constructor. Ceea ce nu a lasat in urma, ci regaseste periodic, este vocatia de scriitor. Un scriitor tipic pentru o parte dintre prozatorii noului val care aduc in proza lor o puternica influenta, vizibila narativ si stilistic, a jurnalismului.
Scriitorul Bogdan Teodorescu datoreaza destul de mult gazetariei pe care a practicat-o si obisnuintei de a citi ziarul, stirea de presa, de a interpreta imediat legaturile, invizibile pentru cei multi, dintre continutul ei real si aparenta. Daca in ziarul X apare un articol despre, sa zicem, productia de zahar, oameni ca Bogdan Teodorescu iti spun: “Aha, iar s-a impacat industriasul Alfa – prieten cu sotia patronului de ziar – cu politicianul Beta, nasul unui mare exportator de dulceturi”.
Astfel, scriind alert, sigur de el, ca la ziar, darnic cu epitetele si parcimonios cu intinderea capitolelor, prozatorul nostru, ajuns la al treilea roman, induce lectorului placerea de a intra in culisele politicii, “in spatele usilor inchise”. “Dacic Parc” este un roman cu caracter fantastic in care se tese ingenios o situatie in care putem regasi reactii ale unor eroi din spatiul public romanesc. Este o carte destinata succesului de public a unui scriitor abil si scuturat de orice naivitate. Mai este si cartea unui pasionat al romanului sud-american cu dicatatori si jocuri de putere ca si al celui american de intriga politica. Sa nu omitem insa potentialul comic al romancierului.
Actiunea vine din utopie neagra, din Bradbury si Orwell. Un presedinte al Romaniei, uitat la putere ca un Patriarh din Marquez, izbuteste prin serviciile sale secrete si stiintifice sa aduca in prezent un erou al istoriei. Dupa multe calcule politice, prezentate cu ironie, se decide ca eroul convocat va fi Mihai Viteazul. Romanul prezinta momentul deciziei si aducerii in secolul XXI a marelui barbat din perspectiva mai multor actori ai scenei publice, fiecare cu interese mechine, calcule, jocuri si umori personale.
Fireste ca Mihai Viteazul cel real pentru, care se asterne covorul rosu, nu seamana cu Amza Pellea din film. E un barbar urit care nu stie romaneste. El urla in slava veche si ataca suita prezidentiala cu palosul. Panica se instaleaza si, prin portalul uitat deschis, dinozaurii istoriei navalesc in prezent. Bogdan Teodorescu reuseste sa ne dea o carte vie despre politicianism si iluziile desarte ale puterii.

143 pages, Paperback

First published November 1, 2012

About the author

A fost membru al cenaclului Universitas precum și redactor-șef al revistei Tinerama.
Din 2004 este membru al Uniunii Scriitorilor din România.

Reviews

[Cristina]

Dacic Parc nu e chiar un roman SF. Da, volumul porneşte de la motivul călătoriei în timp, însă doar pentru a face o analiză necruţătoare a politicii şi a societăţii româneşti, ducând prezentul atât de cunoscut nouă doar cu un pas mai departe. Maşina care transportă personajele din trecut e doar o altă modalitate de a-şi asigura nemurirea pentru Preşedinte, cel care ştie să-şi asigure adulaţia maselor, sfidând legea şi Vestul. Fiindcă doar reduta asta i-a rămas necucerită, după ce a învăţat la perfecţie jocul dictaturii sub masca democraţiei. Credincios acestui joc, Preşedintele îşi deghizează dorinţa de a învinge timpul chemându-l în secolul XXI pe Mihai Viteazul şi debitând tirade despre măreţia poporului român. În acel moment, omul de stat pare perfect stăpân pe situaţie. Ţara e la degetul său mic, are interceptări cu toţi aliaţii şi duşmanii, împarte posturile şi arestează oamenii după bunul plac. Sună cunoscut, nu?

Scena întâlnirii dintre atotputernicul Preşedinte şi Mihai Viteazul nu e nici ea în cheie SF. Nu avem parte de explicaţii ştiinţifice, ci de un scurt moment de acţiune, de fapt un preambul oarecum previzibil al evenimentelor cumplite ce vor veni. Forţe diverse se trezesc, dovedind cât de şubredă e până şi cea mai complexă maşinărie de stat atunci când e mânuită de oameni incompetenţi sau acţionând doar după propria agendă. În evoluţia aiuritoare a evenimentelor îşi vâră coada eminenţa cenuşie Iacint Popescu, Generalul doar aparent lipsit de ambiţii, adversarul de odinioară al Preşedintelui, Căpitanul, dar şi istoricul vânător de posturi sau complotistul. Vedem cum fiecare preia la un moment dat ştafeta pentru a aduce România mai aproape de dezastru, în vreme ce populaţia e doar o masă amorfă, fără reacţie, căutând cu disperare un alt tătuc. Iar finalul romanului, pe care n-am să vi-l dezvălui, pare o prevestire pentru noi, cei care răsfoim azi cartea lui Bogdan Teodorescu. Fiindcă asta e lumea în care trăim şi, cu ori fără dispozitive infernale, istoria care pândeşte după colţ. Per total, Dacic parc e o lectură în timpul căreia zâmbeşti amar şi după care te cam strânge în spate.

[Lungu Denis-Iasmin · Rating 4 out of 5]

Mă așteptam la mai mulți domnitori şi la mai puțină politică, dar merge. Faină carte!