The Original Sin

by Anthony Quinn

An autobiography by Anthony Quinn.

Genres: Nonfiction, Memoir, Biography, Audiobook

311 pages, Hardcover

First published January 1, 1972

About the author

Antonio Rodolfo Quinn Oaxaca, more commonly known as Anthony Quinn, was a Mexican actor, painter and writer. He starred in numerous critically acclaimed and commercially successful films, including La Strada, The Guns of Navarone, Zorba the Greek, Guns for San Sebastian, Lawrence of Arabia, The Shoes of the Fisherman, The Message, Lion of the Desert, Last Action Hero and A Walk in the Clouds. He won the Academy Award for Best Supporting Actor twice: for Viva Zapata! in 1952 and Lust for Life in 1956.

He wrote two memoirs, The Original Sin (1972) and One Man Tango (1997), a number of scripts, and a series of unpublished stories currently in the collection of his archive.

Reviews

[Laszlo Alexandru · Rating 5 out of 5]

Anthony Quinn e la fel de mare scriitor ca și actor. Absolut impresionant.
Complexele și frustrările social-etnice se preschimbă în resentimente și ostilitate psihologică. Planul realității palpabile se împletește mereu cu alunecările divagatorii și halucinante de dincolo: amintiri, obsesii, regrete, traume, spaime.
Un pasaj care se așază la temeliile conflictelor este definitoriu. "Asta e problema cu ticăloșii de bogați. Voi habar n-aveți cum trăiesc săracii. Voi vă îngrijorați doar cînd leneșa aia de cameristă mexicană trebuie să v-aducă rahatul ăla de ceai cu biscuiți. Eu am nădușit cînd eram puști, n-am transpirat ca amicii tăi. Și chiar am lucrat ca ajutor de electrician, am vîndut ziare și am lustruit pantofi. Am făcut curățenie la o fabrică de carne, unde curățam toate scursurile. Am lucrat într-adevăr la sistemul de canalizare din Los Angeles, le căram apă muncitorilor care-l construiau, așa încît rahatul amicilor tăi bogați să aibă drum deschis pînă la Oceanul Pacific. Da, chiar am fost culegător de fructe, taximetrist, poștaș. Am spălat ferestre și am lustruit podele. Am vîndut parfumuri ieftine. Am spălat WC-uri murdare. Am lucrat într-adevăr într-o fabrică de saltele. Am boxat într-adevăr pe cinci dolari pe noapte. Și sunt sigur că mai sunt vreo zece joburi pe care am uitat să le menționez, joburi pe care mi le-am luat pentru că trebuia să trăiesc. Așa că, dacă se amuză pe seama mea, amicii tăi n-au decît să mă pupe în fundul meu mexican."
Partea cu adevărat surprinzătoare la acest individ aparent butucănos, dintr-o bucată, este că se dublează într-un cititor împătimit de literatură înaltă (Thomas Wolfe, Hemingway, Shakespeare, Dante, D'Annunzio), un admirator al muzicii mari ("La Boheme", Mozart, Beethoven). Întîlnirile cu monștrii sacri de la Hollywood (producători veroși, agenți artistici fără scrupule sau vedete faimoase: Mae West, Gary Cooper, Cary Grant, John Barrymore) devin pretexte în fundal pentru a căuta propriul destin. Replicile cu miez, aruncate de aceștia cu indiferență jucată, sînt preluate și transformate în lecții de viață.
Rezultă o carte complexă, unde autobiografia se ia la întrecere cu ficțiunea, planul real este dublat de cel imaginar, normalitatea este hipertrofiată, iar divagația dislocă drumul drept. Ansamblul meandrelor conduce la o personalitate complicată și imprevizibilă, dificilă și înverșunată, care-și urmează calea în pofida tuturor obstacolelor.

[Claudia Șerbănescu · Rating 4 out of 5]

Mi-a plăcut mai mult decât mă așteptam. Nu am putut să las cartea din mână. O viață fabuloasă descrisă cu emoție și umor. Volumul acoperă doar prima parte a vieții a marelui actor, adică veți citi despre rădăcinile sale, copilărie, adolescență și tinerețe (primele iubiri, prima căsătorie, debutul în actorie etc). L-am admirat mereu în rolurile sale, dar această carte trădează un artist și un om mult mai complex.

Corectura putea fi mai atentă 😉

[Roxana Cora · Rating 4 out of 5]

Interesanta

[Peter Burton · Rating 5 out of 5]

What a book.I wondered whether to spend valuable time to read this memoir by a famous but long dead actor but once I began I simply could not stop.What a story,rags to riches,deprived childhood but a man with an active imagination and love of learning.Well worth a read.

[Seby Craciun · Rating 5 out of 5]

O lecție de scriitură și de viață

[Bobo · Rating 3 out of 5]

I'm suprised to see that his memoir is more know in my country than any other place. I guess we really loved his portrayal of Zorba the Greek.
Anyway, the book is just ok.

[Hristina]

Mi-a placut mai mult decat anticipam

[Sandra · Rating 3 out of 5]

Cómo se nota que últimamente, y por necesidad, leo cualquier cosa que caiga en mis manos… Sin embargo, yo no diría que El pecado original es precisamente una autobiografía cualquiera. Todo empieza cuando el actor Anthony Quinn sufre un ataque de ansiedad en Nueva York a mediados de los sesenta: pese a tenerlo todo se siente vacío. Ni la fama ni el éxito ni su familia logran que sea feliz. Problemas del primer mundo.

Cuando la situación empeora con apariciones no fantasmales y acude al psiquiatra, empieza lo interesante. Pero antes, me hago las dos preguntas de siempre: si el relato realmente lo escribió el actor y si lo que cuenta ocurrió realmente así. A la primera creo poder responder que sí sin equivocarme. En cuanto a la segunda, tengo mis dudas. La escena del actor sentado enfrente del psiquiatra para narrar su vida desde el principio es demasiado cinematográfica. Pero eficaz. La vida de Quinn resulta ser intensa: nacido en México, de madre mexicana y padre irlandés, emigrado a Estados Unidos cuando era un chaval, trabajador, muy pobre, curioso, casi boxeador profesional, bailarín, amante de una mujer mayor que le nutre de sabiduría y actor gracias a John Barrymore, Gary Cooper, Mae West, Carole Lombard y, a su pesar, Cecil B. DeMille.

Yo diría que es una autobiografía incompleta porque la escribió unos treinta años antes de morir. También porque no se sabe si su patología, que yo llamaría un complejo de macho imposible de superar con su mentalidad retorcida, llegó a desaparecer. Es probable que no, ya que justo después de escribir este libro, se divorció de su mujer. Como contrapartida, tengo que decir que me gusta la complejidad de Anthony Quinn. Pese a que no la comprenda.

[Chatgemini · Rating 5 out of 5]

An amazing book. What is remarkable about the book is not so much its contents although it is deeply profound and highly readable but the fact that a well known public figure like Anthony Quinn would be willing to come into the open and talk with complete frankness about his fears, failings and sexual experiences.
A must read for anyone who wants to know what 'Zorba the Greek' was in real life.

[Charles · Rating 3 out of 5]

I don't have movie, autobiography, or acting shelves. There are only a few actors I am in awe of AQ was one whose craft and personality could fill a very large screen.

[Tim Ganotis · Rating 5 out of 5]

This was a fantastic story. The history of Quinn's family is remarkable, and the coincidental steps and meetings leading to his career made for a great read.

[Rudy · Rating 1 out of 5]

Quinn was a brilliant actor and a misogynist par excellence. I do not respect the man.

[Alejandro Villarreal]

Anthony Quinn’s The Original Sin is an absorbing memoir that covers the period of his childhood to his breakthrough into movies in the ‘30s. The book is excellent, but makes one thing clear: we need an exhaustive biography about this complex, fascinating Mexican-American actor who made nearly 200 films throughout his 70-year career. That there are few resources available on him is a shame. What a loss for film buffs.

The memoir uses a narrative device of psychiatric visits to explore his personal life and career. The first third of the book details the story of his parents who were Mexican Revolutionaries that fought with Pancho Villa’s army. Quinn himself was conceived on a train ride toward one of the war’s many battles. After being pursued by political enemies, the Quinns eventually fled to the United States and ended up in California.

The second section of the book concerns Quinn‘s poverty-stricken childhood and his struggles to support his family after his father’s sudden death. Quinn had a variety of jobs, such as newspaper boy, shoeshine boy, boxer, painter, foreman, when he discovered his passion for architecture. It was during one of his meetings with mentor Frank Lloyd Wright where he was given the advice to take vocal lessons to improve his diction and speech patterns.

“You have to be able to enunciate your ideas and philosophy,” said Wright. “[Your future employees] are not going to listen to you if you don’t sound clipped and decisive.”

Quinn took acting lessons and discovered he had a talent for this profession. He easily impressed his teachers. And despite his ethnicity, opportunities and auditions started pouring in.

Mae West happened to see the 21-year-old Quinn accompanying a friend at an audition and, was so taken with his presence, suggested him for a lead role in a stage play.

The notices and reviews for that play led to big opportunities, particularly playing small gangster roles in movies.

One humorous anecdote involves Quinn passing himself off as a fluent Cheyenne Native American in an audition for the unsuspecting Cecil B. DeMille (his future father-in-law) with the help of Gary Cooper who was in on the ruse.

And another story of how Quinn once failed to show up on a date with Carole Lombard because, as a struggling actor, he had no money. After being subjected to “a blast of obscene language” by “the worst tongue in the world,” Quinn explained the situation and got both a second date and a close friend.

The memoir’s device of the psychiatrist allows Quinn to unpack his struggles reconciling his professional success with his disastrous personal life. Having been in several failed relationships and struggling to express his affection toward his children, the book’s title The Original Sin refers to Quinn’s inability to receive and give love to those closest to him.

The revealing nature of the book is surprising in its frankness and openness regarding the messier parts of his life, including the death of his first-born son. When Quinn wrote the memoir in 1972, he was in a position to paint a simpler picture of his journey into acting, but he isn’t afraid to lay bare the emotional turmoil that haunted and prevented him from developing intimate relationships.

It’s a rare look into the life of a Mexican-American actor building his career and the emotional toll that career had later in his life. He would soon win two Oscars and have many peaks in his life; those future events aren’t covered here, just an older actor looking back at his youth.

But perhaps one day we will have a fuller text to explore all the areas of this extraordinary life. One can hope.

[SundayAtDusk · Rating 2 out of 5]

After reading an ARC of Glenn Harte's book The Prophetic Imagery of Anthony Quinn: A Study of Surrealism and Precognitive Art, I was curious about Mr. Quinn's metaphysical experiences, and acquired this 1972 memoir to read. Well, I'm afraid all the physical experiences of Mr. Quinn, along with all the profanity, made this book a stop-read. Really, I couldn't go on. It's as self-indulgent as a memoir can be, and is apparently one long account of the actor's therapy sessions, where he's trying to figure out why he's not happy. A third of the way through, I reached the point of not being able to care less why he was unhappy. The ghost boy in the story, which is what I was so interested in at first, is mostly a snarling, mocking lad. He appears to be Anthony Quinn himself, constantly taunting himself. Of course. What can we expect from such a self-indulgent book? Everything in the world is about Anthony Quinn and his unhappiness about his seemingly successful life.

[Cristina · Rating 5 out of 5]

Acel moment, cand stii, ca o anume carte, merita atentia ta! Asa cum ma asteptam, intuitia nu m-a inselat nici de aceasta data. Pentru majoritatea, AnthonyQuinn va ramane asociat cu AlexisZorba din filmul ZorbaTheGreek, film care recunosc, mi-a placut si mie, mai ales scena de la final, insa eu am fost cucerita de omul/actorul Anthony Quinn, cu rolul lui TheoTomasis din TheGreekTycoon, rol inspirat din viata lui AristotelOnassis... Nu ma pot lauda ca i-am vizionat toata filmografia, sunt cateva titluri, insa, inexplicabil, am fost cucerita, astfel ca atunci cand am vazut aceasta biografie, stiam ca trebuie sa o lecturez, stiam ca nu va fi o lalaiala, stiam ca voi citi o parte din viata unui om, care si-a transpus personalitatea si trairile in personajele interpretate de-a lungul carierei! Pur si simplu, am devorat acesta biografie, efectiv m-a scos dintr-un cotidian (nu foarte fericit in aceste zile) si m-a dus in vremuri de mult apuse, dar totusi, cu lupte interioare de actualitate! Poti spune, chiar nu a avut cea mai usoara viata, dar chiar si-asa, a reusit!

Sper cândva, sa citesc si viata lui AlainDelon, sunt convinsa ca ar fi o alta biografie/autobiografie, de colectie!

[Maria · Rating 3 out of 5]

Frumos scrisa, lin, fermecator. Extrem de trista copilaria insa nici vremurile de atunci nu l-au ajutat. Multa suferință indusa de copilăria grea, mama ștearsă ca si personalitate si un tata dur. Un duo clasic de părinți. Mi-ar fi placut sa vorbeasca mai mult despre sora sa; frumos descrisa relatia cu bunica paterna. E de 3.5.

[Bob Box · Rating 3 out of 5]

Read in 1974. Anthony Quinn autobiography. Such a versatile actor.

[Alina · Rating 4 out of 5]

Povestea de viata a omului mi-a placut, dar m-a deranjat foarte tare traducerea (prea) evident proasta. Recomand sa cautati sa o cititi in original.

[Anita Danciulescu · Rating 5 out of 5]

I think I have never read something so deep and authentic and painful in my entire life.

[Michi Mirela · Rating 5 out of 5]

Mai sinceră decât m-as fi așteptat vreodată de la o bibliografie.

[Angela Stanescu · Rating 4 out of 5]

Mi-a plăcut tare mult perspectiva acestei autobiografii - o psihanaliză curajoasă.

Este o autobiografie din perspectiva procesului psihanalitic, ceea ce mi s-a părut interesant și vulnerabil. Nu este scenariul tipic de autobiografie la care te aștepți de obicei.

[Liedzeit Liedzeit · Rating 4 out of 5]

Sehr ungewöhnlich und sehr gut. Quinn erzählt seine Geschichte als Dialog mit seinem Psychiater. Da ist dann immer von einem Jungen die Rede und er taucht auch als Figur auf, der mit ihm nicht einverstanden ist. Der Psychiater schlägt vor, diesen Jungen zu töten. Das hört sich ziemlich beknackt an, ist aber sehr gut gemacht. Der Junge ist natürlich er selbst, obwohl ein paar mal der Tod eines Sohnes angedeutet wird, von dem aber nie geredet wird.
Der Mann ist wirklich krank. Er leidet darunter, dass seine Frauen nicht alle Jungfrauen waren. Er ist sogar untröstlich, dass die Mutter seiner jungfräulichen Verlobten, mit der er ein Verhältnis beginnt, andere vor ihm hatte!
Alles drin, ausser Bilder. Er heiratet ja die Tochter deMilles, die Prinzessin. Sehr tiefsinnig. Wonach sollen wir streben? Zum Beispiel Architekt wollte er werden (auch mal Boxer natürlich - und Tänzer) aber genau wie an Hemingway heute kein Haar mehr gelassen wird, von seinem Helden Tom Wolfe zu schweigen, so werden auch die Häuser von Wright wieder abgerissen, der ihm riet, sich das Stottern wegoperieren zu lassen. - Da kann man dann auch gleich Schauspieler werden.

[Alex.Rosetti · Rating 4 out of 5]

Eu nu sunt prințul Hamlet, nici nu urma să fiu,
Sunt lordul șambelan, fac parte
Din cei care împing acțiunea mai departe;
Dau sfaturi prințului, nu șovăiesc, eu unul
Plin de respect, sunt gata oricând să fiu util,
Știu să mă port, precaut și meticulos,
Rostind frumoase vorbe, dar prea puțin subtil,
Iar uneori sunt chiar caraghios,
Da, uneori într-adevăr, eu sunt Nebunul.
--------------------------------------
Suntem cu toții trădători și asta dintr-un singur motiv. N-am fost în stare niciunul să iubim. Am eșuat cu toții.

[Daniella Jordan · Rating 5 out of 5]

Excellent autobiography