Trei din cele patru mari piese de teatru ale lui Cehov care se petrec intr-o Rusie rurala de la sfarsit de secol XIX marcata de profunde schimbari sociale declansate de ridicarea burgheziei si decaderea nobilimii, care sunt totusi deosebit de actuale si doar cu o schimbare de decor pot fi transpuse in ziua de astazi foarte usor.
Universalitatea aceasta vine din chiar insasi natura umana, care ramane neschimbata indiferent de contextul istoric sau civilizational, natura pe care Cehov o reda perfect prin personajele sale.
Personajele sunt extrem de vii, interactiunile lor naturale si nu poti decat sa empatizezi cu ele in micile momente de bucurie, dar mai ales in suferintele lor. Pentru ca, pana la urma, fiecare dintre acestea fac ceea ce facem cu totii, incercam sa gasim un sens al vietii noastre, sa gasim iubire, apreciere, implinire profesionala.
Dintre cele trei cred ca "Pescarusul" mi-a placut cel mai mult, care poate este cea mai tragica dintre piese, desi, la fel ca celelalte, are accente comice, chestiune ce se vrea a fi o oglindire a vietii.
Vom regasi in personajele de aici: egoism, narcisism, nemultumire, gelozie, iubire, iubire obsesiva, inselat, relatii de familie disfunctionale, ambitii nemasurate, invidie, idealism, etc.
Este clar ca Cehov nu are cea mai buna parere despre oameni si cred ca teza lui este ca aceste caracteristici devin predominante si in cei mai buni dintre noi, atunci cand suntem nevoiti sa facem fata unor presiuni foarte mari, fie ele interioare, fie exterioare.
Cu toate acestea, exista si optimism in piesele sale motiv pentru care nu trebuie sa ne dezvoltam simtul umorului si sa privim partea amuzanta a lucrurilor, pe cat posibil.
Urmatorul pas, firesc, este sa ma duc sa le vad jucate la teatru, pentru ca este evident ca doar in varianta de lectura, parca lipseste ceva.
"M-am asezat, am inchis ochii - uite asa - si ma gandeam: oare cei care vor trai peste o suta-doua sute de ani, cei carora le deschidem azi drumurile, ne vor pomeni oare cu un cuvant bun? Eh, dadaca, nu ne vor pomeni!"
"Daca vei avea nevoie vreodata de viata mea, vino si ia-o."
"Viata a trecut, de parca nici nu am trait..."