Desi se spune ca e un roman de dragoste, este, mai degraba, un roman despre sortile oamenilor care au fost decise de razboi, sau, si mai rau...de NKVD. Se povesteste despre vietile a doi indragostiti, despartiti de evenimentele ce au avut loc in august 1944 in Romania, si care nu se mai puteau regasi din cauza situatiei in care se aflau: el - prizonier austriac de razboi, ea - fiica unui "dusman de popor" din Ucraina Sovietica. Cu toate ca coincidentele de la sfarsitul romanului par ireale, pe timpurile celea numai asa si se intampla sa gasesti pe cineva (printr-o pura coincidenta).
Ororile regimurilor totalitare sunt redate bine in carte si nu m-au lasat indiferenta, chiar daca am citit destula literatura de genul dat. Este scris destul de laconic si "citibil", insa orientarea in timp in aceasta carte e complicata: din neajuns de date nu mi-a fost clar daca a trecut o luna sau un an.
Poate ca este un roman despre cat de greu era sa existi si sa-ti doresti ceva in URSS, poate - despre nedreptatea strasnica a lumii, dar cu siguranta unul dintre motivele centrale ale romanului este redat de revelatia de la final a protagonistei: "principalul nu e sa fii iubit, principalul e sa iubesti!", "pentru ca dragostea este cea mai frumoasa parte a vietii"...