What do you think?
Raiul găinilor: fals roman de zvonuri şi mistere
Raiul gainilor (Polirom, editia I, 2004; editia a II-a, 2007; editia a III-a, 2010) a fost patru luni in topul vinzarilor editurii franceze Jacqueline Chambon, iar editia germana a fost declarata, in decembrie 2007, cartea lunii in Germania.
„Eroi” ai fostului regim politic, „oamenii muncii” ce locuiesc intr-o mahala a unui oras de provincie sint acum „balastul” noii ordini, pensionari sau someri. Azvirliti de istorie la periferia lumii, isi petrec timpul in aburi de alcool si zumzet de palavre. Pe masura ce personajele se adincesc in discutii, realitatea lasa locul unei lumi formate din amintiri distorsionate, nostalgii, fantasme, frustrari, stereotipuri, proiecte si fantezii excentrice. Iar polii acestei lumi, construita de locuitorii strazii ca loc al refugiului colectiv, sint fantoma lui Ceausescu ce stapineste asupra trecutului si un Occident straniu si nesigur. Un roman scris cu verva si cu un umor debordant, care nu il lasa pe cititor sa se plictiseasca nici o clipa.
„Eroi” ai fostului regim politic, „oamenii muncii” ce locuiesc intr-o mahala a unui oras de provincie sint acum „balastul” noii ordini, pensionari sau someri. Azvirliti de istorie la periferia lumii, isi petrec timpul in aburi de alcool si zumzet de palavre. Pe masura ce personajele se adincesc in discutii, realitatea lasa locul unei lumi formate din amintiri distorsionate, nostalgii, fantasme, frustrari, stereotipuri, proiecte si fantezii excentrice. Iar polii acestei lumi, construita de locuitorii strazii ca loc al refugiului colectiv, sint fantoma lui Ceausescu ce stapineste asupra trecutului si un Occident straniu si nesigur. Un roman scris cu verva si cu un umor debordant, care nu il lasa pe cititor sa se plictiseasca nici o clipa.
204 pages, Paperback
First published January 1, 2004
About the author
Dan Lungu
46 books271 followersScriitor, conferenţiar la Catedra de Sociologie, Universitatea „Alexandru Ioan Cuza“, Iaşi.
Studii postdoctorale la Sorbona.
Redactor al revistei „Au Sud de l’Est” (Paris).
În 1996, iniţiază grupul literar Club 8.
Intre 2001 si 2002, redactor-şef al revistei de cultură „Timpul”.
Face parte din grupul de scriitori români invitaţi la Les belles étrangères (Franţa, 2005), alături de Gabriela Adameşteanu, Ştefan Agopian, Ana Blandiana, Mircea Cărtărescu, Gheorghe Craciun, Letiţia Ilea, Ion Mureşan, Marta Petreu, Simona Popescu, Cecilia Ştefănescu şi Vlad Zografi.
I se montează piesele Cu cuţitul la os (Green Hours, Teatrul Luni, 2002), Nuntă la parter (spectacol-lectură la Teatrul Odeon, 2003; spectacol-lectură la Teatrul Luceafărul, Iaşi, 2006 în cadrul proiectului DramatIS) şi Vrăjitoarea pofticioasă (piesă pentru copii, Teatrul Luceafărul, Iaşi, 2008 ). Piesa La mulţi ani!, parcă aşa se spune, nu? a fost una dintre câştigătoarele Bursei de texte noi Dramafest, ediţia 2008.
Nominalizat la numerose premii. Este distins cu Premiul Societăţii Junimea pentru activitatea literară pe 1993; Premiul Editurii Nemira pentru proză scurtă (1997); Premiul USR, filiala Dobrogea, pentru debut în proză (1999); Premiul Goethe Zentrum pentru promovarea originalităţii, ca reprezentant al Club-ului 8 (2001); Premiul USR, filiala Iaşi, pentru proză (2005), Premiul „V. Pogor”, al Primăriei Municipiului Iaşi, pentru activitate literară (2007). Dublu nominalizat la Premiile Jean Monnet (Franta, 2008).
Membru al Uniunii Scriitorilor din Romania.
Studii postdoctorale la Sorbona.
Redactor al revistei „Au Sud de l’Est” (Paris).
În 1996, iniţiază grupul literar Club 8.
Intre 2001 si 2002, redactor-şef al revistei de cultură „Timpul”.
Face parte din grupul de scriitori români invitaţi la Les belles étrangères (Franţa, 2005), alături de Gabriela Adameşteanu, Ştefan Agopian, Ana Blandiana, Mircea Cărtărescu, Gheorghe Craciun, Letiţia Ilea, Ion Mureşan, Marta Petreu, Simona Popescu, Cecilia Ştefănescu şi Vlad Zografi.
I se montează piesele Cu cuţitul la os (Green Hours, Teatrul Luni, 2002), Nuntă la parter (spectacol-lectură la Teatrul Odeon, 2003; spectacol-lectură la Teatrul Luceafărul, Iaşi, 2006 în cadrul proiectului DramatIS) şi Vrăjitoarea pofticioasă (piesă pentru copii, Teatrul Luceafărul, Iaşi, 2008 ). Piesa La mulţi ani!, parcă aşa se spune, nu? a fost una dintre câştigătoarele Bursei de texte noi Dramafest, ediţia 2008.
Nominalizat la numerose premii. Este distins cu Premiul Societăţii Junimea pentru activitatea literară pe 1993; Premiul Editurii Nemira pentru proză scurtă (1997); Premiul USR, filiala Dobrogea, pentru debut în proză (1999); Premiul Goethe Zentrum pentru promovarea originalităţii, ca reprezentant al Club-ului 8 (2001); Premiul USR, filiala Iaşi, pentru proză (2005), Premiul „V. Pogor”, al Primăriei Municipiului Iaşi, pentru activitate literară (2007). Dublu nominalizat la Premiile Jean Monnet (Franta, 2008).
Membru al Uniunii Scriitorilor din Romania.
Ratings & Reviews
Friends & Following
Create a free account to discover what your friends think of this book!
Community Reviews
Displaying 1 - 30 of 42 reviews
May 26, 2019
IADUL COCOȘILOR
Locuitorii Străzii Salcâmilor, unde are loc acțiunea din această carte, își petrec viața la Tractor - cârciuma unde se dezbat toate noutățile, se povestesc întâmplări din fosta eră, sau se glumește la nesfârșit pe seama celorlalți.
Cartea redă cu o precizie uimitoare caracteristicile românului de rând, imaginația și ironia sa debordante. Recomand!
Locuitorii Străzii Salcâmilor, unde are loc acțiunea din această carte, își petrec viața la Tractor - cârciuma unde se dezbat toate noutățile, se povestesc întâmplări din fosta eră, sau se glumește la nesfârșit pe seama celorlalți.
Cartea redă cu o precizie uimitoare caracteristicile românului de rând, imaginația și ironia sa debordante. Recomand!
February 17, 2024
O satiră despre lumea post-comunismului românesc, scrisă cu umorul de calitate specific autorului. Mi-a lăsat impresia unei caricaturizări a romanelor despre marginali ale lui Radu Aldulescu, în care personajul principal este mahalaua (aici, strada Salcâmilor)
June 10, 2010
Într-un oraş oarecare - să zicem din Moldova, pe o stradă oarecare - să zicem strada Salcîmilor, care avea pe vremuri Cuţarida ei, acoperită acum de falnica vilă a Colonelului, o mînă de pensionari se adună seară de seară nu în poiana lui Iocan ci la... Tractorul şifonat, unde discută politică şi povestesc tot felul de întîmplări ciudate, zvonuri şi mistere dintr-o Românie care numai pentru găini pare ruptă din rai…
Ca şi în "Sînt o babă comunistă", lumea prezentată e una buimacă şi umilă, care nu prea ştie ce să facă dintr-un prezent la fel de lipsit de sens ca şi trecutul ceauşist. Cu toate acestea, oamenii nu-şi permit (sau nu ştiu) să-şi plîngă de milă, iar hazul de necaz e încă o dată ridicat la rang de filosofie naţională.
Lumea pitorească şi plină de vervă a acestui mini-roman este descrisă în zece capitole ale căror titluri, rezumîndu-şi succint conţinutul, parodiază fie romane celebre ("...dna Vera Socoliuc se pregăteşte cu tot dichisul să bolească"), fie titluri de tabloide ("...dra Veronica Geambaşu devine posesoarea unui embrion nelegitim..."), fie metafore îndoielnice ale societăţii actuale ("...Mitu, fraierul tranziţiei, se căsătoreşte cu Luminiţa, mireasa şomerilor") sau frînturi din limbajul de lemn al societăţii trecute ("...despre frumuseţea vieţii din anii comunismului...") etc. etc. etc.
Micro-universul periferiei, cu micile ei invidii, cu bîrfele, umorul, evenimentele minore amplificate din nevoia de senzaţional e creionat de o mînă sigură, care ştie să potenţeze şarja, ironia şi umorul atît în construcţia de caractere cît şi în oralitatea stilului.
Desigur, principalul personaj este unul colectiv - mahalaua, iar caracteristicile ei de bază sînt întrupate de ţaţa Milica, de mitomanul Mitu, de profetesa nebună Hleanda, de venetica Vera, de acea Ancuţă modernă care e cîrciumarul Ticu Zidaru, sau de visătorul hen-to-be Relu Covalciuc.
Cît priveşte stilul, în descendenţa lui Caragiale şi a lui Eugen Barbu sînt exploatate nenumărate resurse ale oralităţii: parodierea limbajului de lemn comunist ("şedinţele de demascare") sau a limbajului de lemn al tranziţiei ("Te privatizezi, Relule, zic bine băieţii, bagi rîma la export"), înjurături duioase ("'tu-l în aripă") sau nu ("Mă piş în gura celui care nu crede"), rectificări ironice ("domnul Traian, pe atunci tovarăş"), amestecul de registre: religios şi propagandistic ("Căiţi-vă, oameni buni! Lăsaţi rachiul şi vinul, lăsaţi preacurvia si minciuna (...), mergeţi la şcoală (...), consumaţi peşte oceanic..."), comparaţii prozaice ("Braţele ei cărnoase (...) ca o pereche de şobolani graşi în rut"), enumeraţii cu final neaşteptat ("fruntea înaltă, părul ca păcura, gropiţele din obraji şi dinţii stricaţi"), eufemisme ("are platfus la creier", "nu-i ozonată la altitudine"), cuvinte-valiză ("săptăluna") şi multe altele.
Într-un cuvînt, o altă operă remarcabilă a unui scriitor care (poate fiindcă e dublat de sociolog) înţelege ca nimeni altul România şi românismele, proiectîndu-le în universalitate:
„Strada Salcîmilor devine, sub pana alertă şi incisivă a lui Dan Lungu, o crudă cutie de rezonanţă a istoriei şi a realităţii româneşti. In această lume simplă, unde realitatea nu ajunge decît amuţită şi deformată, visul este derizoriu, nimicul cotidian travestit in zvonuri. Iar rîsul, ironia, ca întotdeauna, aici şi pretutindeni, exorcizează frustrările.” (La Quinzaine Littéraire)
Ca şi în "Sînt o babă comunistă", lumea prezentată e una buimacă şi umilă, care nu prea ştie ce să facă dintr-un prezent la fel de lipsit de sens ca şi trecutul ceauşist. Cu toate acestea, oamenii nu-şi permit (sau nu ştiu) să-şi plîngă de milă, iar hazul de necaz e încă o dată ridicat la rang de filosofie naţională.
Lumea pitorească şi plină de vervă a acestui mini-roman este descrisă în zece capitole ale căror titluri, rezumîndu-şi succint conţinutul, parodiază fie romane celebre ("...dna Vera Socoliuc se pregăteşte cu tot dichisul să bolească"), fie titluri de tabloide ("...dra Veronica Geambaşu devine posesoarea unui embrion nelegitim..."), fie metafore îndoielnice ale societăţii actuale ("...Mitu, fraierul tranziţiei, se căsătoreşte cu Luminiţa, mireasa şomerilor") sau frînturi din limbajul de lemn al societăţii trecute ("...despre frumuseţea vieţii din anii comunismului...") etc. etc. etc.
Micro-universul periferiei, cu micile ei invidii, cu bîrfele, umorul, evenimentele minore amplificate din nevoia de senzaţional e creionat de o mînă sigură, care ştie să potenţeze şarja, ironia şi umorul atît în construcţia de caractere cît şi în oralitatea stilului.
Desigur, principalul personaj este unul colectiv - mahalaua, iar caracteristicile ei de bază sînt întrupate de ţaţa Milica, de mitomanul Mitu, de profetesa nebună Hleanda, de venetica Vera, de acea Ancuţă modernă care e cîrciumarul Ticu Zidaru, sau de visătorul hen-to-be Relu Covalciuc.
Cît priveşte stilul, în descendenţa lui Caragiale şi a lui Eugen Barbu sînt exploatate nenumărate resurse ale oralităţii: parodierea limbajului de lemn comunist ("şedinţele de demascare") sau a limbajului de lemn al tranziţiei ("Te privatizezi, Relule, zic bine băieţii, bagi rîma la export"), înjurături duioase ("'tu-l în aripă") sau nu ("Mă piş în gura celui care nu crede"), rectificări ironice ("domnul Traian, pe atunci tovarăş"), amestecul de registre: religios şi propagandistic ("Căiţi-vă, oameni buni! Lăsaţi rachiul şi vinul, lăsaţi preacurvia si minciuna (...), mergeţi la şcoală (...), consumaţi peşte oceanic..."), comparaţii prozaice ("Braţele ei cărnoase (...) ca o pereche de şobolani graşi în rut"), enumeraţii cu final neaşteptat ("fruntea înaltă, părul ca păcura, gropiţele din obraji şi dinţii stricaţi"), eufemisme ("are platfus la creier", "nu-i ozonată la altitudine"), cuvinte-valiză ("săptăluna") şi multe altele.
Într-un cuvînt, o altă operă remarcabilă a unui scriitor care (poate fiindcă e dublat de sociolog) înţelege ca nimeni altul România şi românismele, proiectîndu-le în universalitate:
„Strada Salcîmilor devine, sub pana alertă şi incisivă a lui Dan Lungu, o crudă cutie de rezonanţă a istoriei şi a realităţii româneşti. In această lume simplă, unde realitatea nu ajunge decît amuţită şi deformată, visul este derizoriu, nimicul cotidian travestit in zvonuri. Iar rîsul, ironia, ca întotdeauna, aici şi pretutindeni, exorcizează frustrările.” (La Quinzaine Littéraire)
May 14, 2023
Que no se detenga la charla
3,5
Llegué a esta novela satírica como sustituto de “¡Soy un vejestorio comunista!, del mismo autor, y que no se encuentra disponible en mi país.
Está presentada correctamente como falsa novela, ya que no presenta la estructura clásica de introducción, nudo y desenlace (aunque para no eludir la exactitud literaria, desde hace muchos años que esta estructura ya ha dejado de ser un corset al momento de escribir).
En este caso, la historia avanza con las pequeñas aventuras y desventuras cotidianas de los habitantes de la avenida de las Acacias, en un pequeño poblado de Rumania. El protagonismo de los personajes, pueblerinos y festivos, se va alternando, proveyendo historias que corren de boca en boca, en una población ávida de novedades para mezclar con las chanzas, recuerdos y anécdotas que nutren el habla cotidiana, el verdadero protagonista de la novela.
Como en toda historia costumbrista, están los excluidos, en este caso por petulancia; las dos familias cuya casa está cerrada a cal y canto: la del misterioso Coronel, con su muralla de canto rodado coronada por lanzas de hierro fundido; y la de Vera Socolciuc, que en determinado momento se preparó a conciencia para enfermar, y donde se habla en susurros y se camina en puntas de pie en torno a la cama de la enferma, majestuosamente instalada en el salón.
Muchas de estas conversaciones se presentan en boca de los hombres del pueblo, que se congregan en el bar El tractor arrugado, donde se destila aguardiente, y el patrón termina siendo un parroquiano más, en este club de hombres, tertulias y bebida. Por allí pasan, entre otras muchas, las discusiones sobre si estaban mejor con Ceaucescu (“No había alimentos, pero al menos teníamos dinero; ahora los estantes están llenos, pero no tenemos dinero para comprarlos”) o si la revolución de 1989 terminó los privilegios, la corrupción y los mandoneos de los del Partido, y los acomodos o enchufes. Cabe comentar que los parroquianos no se caracterizan por su contracción al trabajo; que cada beneficio extraoficial es festejado como picardía, y que todos se han beneficiado en algún momento de ellos.
Una novela muy buena y entretenida, a través de la cual el autor presenta una radiografía social, satírica, de la población llana de Rumania, antes y después de la dictadura comunista; con la sensación de que, en realidad, no hace mucha diferencia. Lo importante es la próxima historia que nutra la charla.
3,5
Llegué a esta novela satírica como sustituto de “¡Soy un vejestorio comunista!, del mismo autor, y que no se encuentra disponible en mi país.
Está presentada correctamente como falsa novela, ya que no presenta la estructura clásica de introducción, nudo y desenlace (aunque para no eludir la exactitud literaria, desde hace muchos años que esta estructura ya ha dejado de ser un corset al momento de escribir).
En este caso, la historia avanza con las pequeñas aventuras y desventuras cotidianas de los habitantes de la avenida de las Acacias, en un pequeño poblado de Rumania. El protagonismo de los personajes, pueblerinos y festivos, se va alternando, proveyendo historias que corren de boca en boca, en una población ávida de novedades para mezclar con las chanzas, recuerdos y anécdotas que nutren el habla cotidiana, el verdadero protagonista de la novela.
Como en toda historia costumbrista, están los excluidos, en este caso por petulancia; las dos familias cuya casa está cerrada a cal y canto: la del misterioso Coronel, con su muralla de canto rodado coronada por lanzas de hierro fundido; y la de Vera Socolciuc, que en determinado momento se preparó a conciencia para enfermar, y donde se habla en susurros y se camina en puntas de pie en torno a la cama de la enferma, majestuosamente instalada en el salón.
Muchas de estas conversaciones se presentan en boca de los hombres del pueblo, que se congregan en el bar El tractor arrugado, donde se destila aguardiente, y el patrón termina siendo un parroquiano más, en este club de hombres, tertulias y bebida. Por allí pasan, entre otras muchas, las discusiones sobre si estaban mejor con Ceaucescu (“No había alimentos, pero al menos teníamos dinero; ahora los estantes están llenos, pero no tenemos dinero para comprarlos”) o si la revolución de 1989 terminó los privilegios, la corrupción y los mandoneos de los del Partido, y los acomodos o enchufes. Cabe comentar que los parroquianos no se caracterizan por su contracción al trabajo; que cada beneficio extraoficial es festejado como picardía, y que todos se han beneficiado en algún momento de ellos.
Una novela muy buena y entretenida, a través de la cual el autor presenta una radiografía social, satírica, de la población llana de Rumania, antes y después de la dictadura comunista; con la sensación de que, en realidad, no hace mucha diferencia. Lo importante es la próxima historia que nutra la charla.
April 7, 2023
4.5 stars!
This is my second book by Dan Lungu and I already know I'll probably buy and read everything he writes...>..>
I love the way in which he gives voice to his characters..from Ms. Milica, to Mitu, Hleanda, Mr. Relu Covalciuc and, finally, Mr. Costel Spataru....these people...I've met them on the street! in my neighbourhood! 0_0...this is sooo surreal!
Content Warnings:
Moderate: Emotional abuse, Alcohol, Alcoholism, Animal cruelty, Domestic abuse, and Animal death
Minor: Racial slurs
Going back to the beginning: we have here a series of stories set in this neighbourhood, on street Salcamilor. We follow both present and past experiences of a selected number of families, all connecting to their vision about the comunist regime in Romania, and more specifically, it's downfall with Ceausescu's death.
As the back description says, we are witnesses to ex-"labour people" in this ghetto from an un-mentioned town, as they now form the "balast" of the new order - the un-employed and those already in retirement...the unwanted.
I don't think I can give you any more details without spoiling these beautifully written stories, but you'll find here humor and sadness, maybe mixed in and impossible to separate if you're like me, a Romanian; you'll find the typical crazy way in which neighbours cannot keep their noses out of your business and try to make them their own :)))); some instances in which everyone agrees that those times were though and not really as worth the pain and suffering as they usually want you to believe...after all, yes, people managed to get by..but at what cost?..; you'll get stereotypes that unfortunately still exist and I'm afraid they'll never go away(looking at you Mr. Costel..>..>); a coffee-bar named "Tractorul Sifonat" :))) and it's clients and owner; and life lessons no-one is too old or too educated to ignore...these stories were bittersweet on so many levels....and, finally, proof of people's pain and hardships during the regime.
This was a spectacular read; Hleanda's words in the night as she searches for food in the middle of the winter through debris; Costel's inner monolog about the lack of understanding in his wife's mind for him, even though he literary doesn't say what's wrong..and how that devolves so quickly...not to mention how familiar that is...; the desire for gossip and excitement; fantasies based on desperation and lack of any means(the mentioning of financial schemes were heartbreaking); ...I cannot believe I actually laughed at this....
I highly recommend this! It's a life lesson more than anything..don't judge the simple person next to you...you don't know what he endured, how he was raised and why he got that way with age...
Enjoy
This is my second book by Dan Lungu and I already know I'll probably buy and read everything he writes...>..>
I love the way in which he gives voice to his characters..from Ms. Milica, to Mitu, Hleanda, Mr. Relu Covalciuc and, finally, Mr. Costel Spataru....these people...I've met them on the street! in my neighbourhood! 0_0...this is sooo surreal!
Content Warnings:
Moderate: Emotional abuse, Alcohol, Alcoholism, Animal cruelty, Domestic abuse, and Animal death
Minor: Racial slurs
Going back to the beginning: we have here a series of stories set in this neighbourhood, on street Salcamilor. We follow both present and past experiences of a selected number of families, all connecting to their vision about the comunist regime in Romania, and more specifically, it's downfall with Ceausescu's death.
As the back description says, we are witnesses to ex-"labour people" in this ghetto from an un-mentioned town, as they now form the "balast" of the new order - the un-employed and those already in retirement...the unwanted.
I don't think I can give you any more details without spoiling these beautifully written stories, but you'll find here humor and sadness, maybe mixed in and impossible to separate if you're like me, a Romanian; you'll find the typical crazy way in which neighbours cannot keep their noses out of your business and try to make them their own :)))); some instances in which everyone agrees that those times were though and not really as worth the pain and suffering as they usually want you to believe...after all, yes, people managed to get by..but at what cost?..; you'll get stereotypes that unfortunately still exist and I'm afraid they'll never go away(looking at you Mr. Costel..>..>); a coffee-bar named "Tractorul Sifonat" :))) and it's clients and owner; and life lessons no-one is too old or too educated to ignore...these stories were bittersweet on so many levels....and, finally, proof of people's pain and hardships during the regime.
This was a spectacular read; Hleanda's words in the night as she searches for food in the middle of the winter through debris; Costel's inner monolog about the lack of understanding in his wife's mind for him, even though he literary doesn't say what's wrong..and how that devolves so quickly...not to mention how familiar that is...; the desire for gossip and excitement; fantasies based on desperation and lack of any means(the mentioning of financial schemes were heartbreaking); ...I cannot believe I actually laughed at this....
I highly recommend this! It's a life lesson more than anything..don't judge the simple person next to you...you don't know what he endured, how he was raised and why he got that way with age...
Enjoy
September 17, 2026
I was born in the communist era while it was slowly dawning its time. Four years later came the revolution that changed Romania. And I remember the 90s. Those years in which people tried to adjust to the new. While the new brought freshness in ideals and dreams, and maybe some hope, it didn't necessarily meant completely new. Old faces dressed in new clothes made the so much needed change be seen with skepticism and so much doubt. That is why instead of looking to whatever the new could become and embrace it with courage, people decided to turn their faces to the past. Their confusion and lack of self-expectation made them think that their neighbors always had it better, that they need to flash all that they have as if it represents holding on to dear life, and that communism, with its repressive manner, actually was a freer and better time.
How can you teach a hen that it can become something more when all it's been told was to cluck and gather food?
(The) Hen's Heaven captures this exact state of mind of the adult generation caught in between pre- and post-revolution, the dreams of guidance and need of unrealistic riches, the mannerisms whose traces can still be seen today, and the vices and jokes of the typical rural Romanian (mostly male, but some female too).
It is a bittersweet book that left me yearning for a better version of our people. I do understand how hard change is and I believe in our resilience. I am hopeful. We will get there. Whatever and wherever that is.
How can you teach a hen that it can become something more when all it's been told was to cluck and gather food?
(The) Hen's Heaven captures this exact state of mind of the adult generation caught in between pre- and post-revolution, the dreams of guidance and need of unrealistic riches, the mannerisms whose traces can still be seen today, and the vices and jokes of the typical rural Romanian (mostly male, but some female too).
It is a bittersweet book that left me yearning for a better version of our people. I do understand how hard change is and I believe in our resilience. I am hopeful. We will get there. Whatever and wherever that is.
July 9, 2020
este prima carte a lui dan lungu pe care o citesc si recunosc, printre putinele carri scrise de romani. dintr-un senriment ciudat. nu vreau sa citesc povesti pe care le vad pe strada.
asa ca,intimplarea face sa fi avut cartea lui dan lunfu ( le am si pe celelalte, cumparate din curiozitate) si am zis hai sa vedem despre cr rste vorba.
ei bine, m-a cucerit! dan lungu are un soi de poezie in scriitura, un mod de aspune lucrurile, intr-un fel hazliu si caraghios care te distreaza, te amuza. te intristeaza si te pune pe ganduri. dar este un mod blind de a spune lucruri grele, asa cum almodovar face in film. spune povesti groaznice intr-o maniera aparte si care nu te lovesc direct in plex.
este nevoie de acest gen in literatura romana, sa intelegem tarele comunismului, sa ne intelrgem semenii. prostia lor, maruntenia lor.
este o lume intreaha descrisa in strada salcimilor si in povestea care a facut ocolul strazii. sunt pivestile de cum era mai bine inainte, de cum "aveai casa si servici", de cum "oamenii lui ratiu te ouneau la munca ca ei era u mosieri si aia voiau sa faca din oameni",. de cum era impuscatu. de povestile la claca la un pahar de rachiu.
m-a amuzat si m-a strins in spate caci mi-a adus aminte o lume aousa, dar care are mukte ramificatii inca in biata de zi cu zi.
cu siguranta voi mai citi cu placere si alte romane ale lui dan lungu.
asa ca,intimplarea face sa fi avut cartea lui dan lunfu ( le am si pe celelalte, cumparate din curiozitate) si am zis hai sa vedem despre cr rste vorba.
ei bine, m-a cucerit! dan lungu are un soi de poezie in scriitura, un mod de aspune lucrurile, intr-un fel hazliu si caraghios care te distreaza, te amuza. te intristeaza si te pune pe ganduri. dar este un mod blind de a spune lucruri grele, asa cum almodovar face in film. spune povesti groaznice intr-o maniera aparte si care nu te lovesc direct in plex.
este nevoie de acest gen in literatura romana, sa intelegem tarele comunismului, sa ne intelrgem semenii. prostia lor, maruntenia lor.
este o lume intreaha descrisa in strada salcimilor si in povestea care a facut ocolul strazii. sunt pivestile de cum era mai bine inainte, de cum "aveai casa si servici", de cum "oamenii lui ratiu te ouneau la munca ca ei era u mosieri si aia voiau sa faca din oameni",. de cum era impuscatu. de povestile la claca la un pahar de rachiu.
m-a amuzat si m-a strins in spate caci mi-a adus aminte o lume aousa, dar care are mukte ramificatii inca in biata de zi cu zi.
cu siguranta voi mai citi cu placere si alte romane ale lui dan lungu.
November 17, 2022
„(...) Din câte observase el, conflictele, în general, porneau de la două lucruri: când nu cădeau de acord asupra amintirilor - căci fiecare rememora o întâmplare în felul lui, ca-n bancul cu mașina găsită: care nu era mașină, ci bicicletă, și nu fusese găsită, ci pierdută - și când discuția ajungea la Ceaușescu: dacă fusese un om mare, pe care noi nu suntem în stare să-l înțelegem, sau fusese un dictator cu inimă de câine; dacă pe vremea lui era mai bine decât după; dacă directorul cutărei întreprinderi, care era văzut ca reprezentantul lui Ceaușescu în teritoriu, fusese un salvator, un tată al muncitorilor sau, dimpotrivă, fusese cel mai mare hoț, un căcănar care furase mai mult decât toți muncitorii la un loc.”
“(…) iar picioarele ți se afundau în covor până la oușoare , cam cum se scufundă iarna piciorul în omătul căzut peste noapte, iar, ca să vezi calitate!, după ce-ți ridicai talpa, covorul se aduna la loc, înghițea urma, ca și cum n-ar fi călcat în veci picior de om pe-acolo.”
“(…) iar picioarele ți se afundau în covor până la oușoare , cam cum se scufundă iarna piciorul în omătul căzut peste noapte, iar, ca să vezi calitate!, după ce-ți ridicai talpa, covorul se aduna la loc, înghițea urma, ca și cum n-ar fi călcat în veci picior de om pe-acolo.”
August 16, 2020
Am oscilat mult intre a-i da doua sau trei stele. Am ales nota mai mare pentru ca umorul este unul de calitate.
Totusi, nu pot spune ca sunt impresionata. Exista pasaje care nu se leaga (cel putin in capul meu), unele situatii care nu sunt structurate (din punctul meu de vedere), altele care mi s-au parut usor fortate.
Asta si pentru ca am trait in comunism suficient cat sa-mi dau seama ce e departe si ce e aproape de realitate.
Pentru cei nascuti dupa 1990, cartea va fi amuzanta pana la lacrimi. Sper!
Totusi, nu pot spune ca sunt impresionata. Exista pasaje care nu se leaga (cel putin in capul meu), unele situatii care nu sunt structurate (din punctul meu de vedere), altele care mi s-au parut usor fortate.
Asta si pentru ca am trait in comunism suficient cat sa-mi dau seama ce e departe si ce e aproape de realitate.
Pentru cei nascuti dupa 1990, cartea va fi amuzanta pana la lacrimi. Sper!
February 11, 2019
Nu am trait in comunism dar am trait in anii de dupa. Aceasta carte spune exact povestile pe care le auzeam peste tot unde mergeam si reflecta cu adevarat realitatea de la “Tractorul Sifonat”. Nu va speriati de paragrafele mari, majoritatea sunt pline de dialog. Umor subtil la scara inalta. Posibil sa radeti daca o cititi in bus (ma declar vinovat)!
August 8, 2015
Chiar imi place cum scrie Dan Lungu. Cartile lui sunt asa realiste si iti amintesti fara sa vrei de oamenii de langa tine: de vecini, bunici, nenea si tanti de la blocul Z. Povestea unor vecini din acelasi cartier care experimenteaza primele socuri post decembriste si viseaza la zilele de altadata. Am ras de povestile depanate in Tractor, am urmarit alaturi de vecine ce se intampla dincolo de strada. Si poate am privit cu nostalgie sau dispret ceea ce nu cunoastem.
March 30, 2016
Aglomerată cu clișee ale perioadei de tranziție din anii 90. Pare un scenariu de film produs pentru concurs - lucrat mult la atmosferă, dar în care nu se întâmplă nimic. Lungu scrie ca un antropolog, despre tipuri de personaje și situații dar pentru care nu țese o poveste.
January 3, 2018
Funny short stories about how stupid people can be :)
January 14, 2014
There is a neighborhood in a certain town, that you may wish to avoid. With its partially paved roads, dilapidated houses, that are home to a significant number of busy bodies, this town is definitely no one's idea of paradise. Then again, one might make a case for a Chicken Heaven... hence the title of the book.
There is Mrs. Milica, whose famously outrageous gossip stories can entertain the neighborhood for several days. From a seemingly innocent phone call, to several sordid theories surrounding the Colonel's house is but a small step. The mind of an attention dependent woman knows no bounds.
Then we have Mitu, the man who claims to have managed to get his plea heard by none other than Nicolae Ceausescu, the most beloved son of the folk.
Of course, one cannot forget Hleanda, the mad beggar who used to curse the whole neighborhood, while simultaneously commandeering an entire pack of stray dogs.
And last but by no means least "The Wrinkled Tractor", the neighbourhood's bar, where the latest news could be heard. Never let it be said, that only women love to gossip.
Hoping for it to be just as entertaining as Sînt o babă comunistă!, I started reading this book with very high expectations. Technically speaking, I couldn't even say that they weren't met: there were fond stories from the Romanian communist era, there were jokes about the "much regretted/hated" Ceausescu, protagonists whose lives were better during their youth, yadda yadda.
However the similarities between the two novels ended up piling up so high, that I felt like I was reading the same story... and that got boring pretty soon. Though I managed to force myself to go through the last 50 pages, it still ended up feeling like a huge chore.
Score: 2.4/5
A rather "harsh" score, but I couldn't in good conscience give it more. I have rarely been so relieved to finish a book that I actually was prepared to like.
If you like bitter-sweet ironic stories from the golden age, by all means give either Raiul găinilor: fals roman de zvonuri şi mistere or Sînt o babă comunistă! a chance. For me however, reading just one would've been quite enough.
There is Mrs. Milica, whose famously outrageous gossip stories can entertain the neighborhood for several days. From a seemingly innocent phone call, to several sordid theories surrounding the Colonel's house is but a small step. The mind of an attention dependent woman knows no bounds.
Then we have Mitu, the man who claims to have managed to get his plea heard by none other than Nicolae Ceausescu, the most beloved son of the folk.
Of course, one cannot forget Hleanda, the mad beggar who used to curse the whole neighborhood, while simultaneously commandeering an entire pack of stray dogs.
And last but by no means least "The Wrinkled Tractor", the neighbourhood's bar, where the latest news could be heard. Never let it be said, that only women love to gossip.
Hoping for it to be just as entertaining as Sînt o babă comunistă!, I started reading this book with very high expectations. Technically speaking, I couldn't even say that they weren't met: there were fond stories from the Romanian communist era, there were jokes about the "much regretted/hated" Ceausescu, protagonists whose lives were better during their youth, yadda yadda.
However the similarities between the two novels ended up piling up so high, that I felt like I was reading the same story... and that got boring pretty soon. Though I managed to force myself to go through the last 50 pages, it still ended up feeling like a huge chore.
Score: 2.4/5
A rather "harsh" score, but I couldn't in good conscience give it more. I have rarely been so relieved to finish a book that I actually was prepared to like.
If you like bitter-sweet ironic stories from the golden age, by all means give either Raiul găinilor: fals roman de zvonuri şi mistere or Sînt o babă comunistă! a chance. For me however, reading just one would've been quite enough.
June 11, 2025
Acest mini roman este primul pe care îl citesc de la autor și am rămas plăcut surprinsă de umorul fin și stilul de scriere. Mulți autori autohtoni au scris despre perioada comunistă, unii elogiind alții hulind, fiecare după părerea și trăirile personale. Eram mică la revoluție și nu îmi amintesc dar din relatările tatălui meu, am regăsit multe situații tragi-comice în paginile citite.
Personajul principal este cartierul, vecinii luați ca și colectivitate dar și individual. Fiecare în parte având propria experiență, propria poveste care o completează pe cealaltă identificându-se cu ceilalți, cu mahalaua,cu strada.
Deși este situat atemporal, ne dăm seama că prezintă perioada postcomunistă și cea post Ion Iliescu, Caritas,Gerarld( care apropo și părinții mei au vândut vaca cu vițelul și au trimis banii în speranța că vor câștiga de 10 ori)😁😁😁.
Dacă ar fi să comparăm cu zilele noastre, nu pare să se fi schimbat nimic, parcă e un episod din,,Las Fierbinți” varianta urbană.
Ceea ce m-a surprins, a fost reprezentarea fidelă a vieții cotidiene a românilor: bărbații care se adunau seară de seară la barul ,,Tractorul șifonat ”, femeile care tricotează în fața geamului, de după perdea ca sa poată vedea exact ce se întâmplă pe drum, copii care se joaca pe străzi și la groapa de gunoi.
Totodată este prezentat și caracterul românului neaoș: - naivitate și dorința de îmbogățire fără muncă:depune bani la Caritas ca să ia de 10 ori banii depuși ;
- invidia pentru vecinul mai bogat: toți așteptau să se fisureze pereții și să se dărâme casa Colonelului că știau ei că e făcută pe teren instabil, în fosta groapa de gunoi.
- dorința de a se lăuda în fața celorlalți: Mitu care povestește cum a fost el la București să vorbească cu Ceaușescu și cum acesta i-a dat în dar o Dacie.
Fazele comice se împletesc cu lucrurile serioase formând clișee tipic românești: prezența sau omniprezența câinilor: românii ar trebui să ia în considerare să-i mănânce ca și chinezii. De asemenea femeile sunt prezentate ca fiind proaste dar suficient de bune doar cât să ascundă sticle de rom sau nebune ca acea fostă învățătoare care s-a întors în satul ei și a adunat toți câinii vagabonzi până a fost găsită sfâșiată de ei în lipsa hranei, ori cum o altă femeie s-a șters la fund cu ziarul în care era decretul lui Ceaușescu ce interzicea avortul și așa după 9 luni au apărut decrețeii. Toți s-au mirat mai ales că nici soțul nu fusese acasă în acea perioadă. Sigur de la ziar a fost.!!!🤣🤣
Ochiul sociologic al scriitorului observă televiziunea și puterea ei: telenovela de la ora 17 face strada pustie, râmele electrocutate fac din mahala o zona de interes pentru știri și ziariști, găinile nelipsite din curțile oamenilor chiar dacă stau la oraș.
Toate povestirile și personajele au alcătuit o poveste bună care m-a prins și recomand cu drag. ⭐️⭐️⭐️⭐️⭐️
Personajul principal este cartierul, vecinii luați ca și colectivitate dar și individual. Fiecare în parte având propria experiență, propria poveste care o completează pe cealaltă identificându-se cu ceilalți, cu mahalaua,cu strada.
Deși este situat atemporal, ne dăm seama că prezintă perioada postcomunistă și cea post Ion Iliescu, Caritas,Gerarld( care apropo și părinții mei au vândut vaca cu vițelul și au trimis banii în speranța că vor câștiga de 10 ori)😁😁😁.
Dacă ar fi să comparăm cu zilele noastre, nu pare să se fi schimbat nimic, parcă e un episod din,,Las Fierbinți” varianta urbană.
Ceea ce m-a surprins, a fost reprezentarea fidelă a vieții cotidiene a românilor: bărbații care se adunau seară de seară la barul ,,Tractorul șifonat ”, femeile care tricotează în fața geamului, de după perdea ca sa poată vedea exact ce se întâmplă pe drum, copii care se joaca pe străzi și la groapa de gunoi.
Totodată este prezentat și caracterul românului neaoș: - naivitate și dorința de îmbogățire fără muncă:depune bani la Caritas ca să ia de 10 ori banii depuși ;
- invidia pentru vecinul mai bogat: toți așteptau să se fisureze pereții și să se dărâme casa Colonelului că știau ei că e făcută pe teren instabil, în fosta groapa de gunoi.
- dorința de a se lăuda în fața celorlalți: Mitu care povestește cum a fost el la București să vorbească cu Ceaușescu și cum acesta i-a dat în dar o Dacie.
Fazele comice se împletesc cu lucrurile serioase formând clișee tipic românești: prezența sau omniprezența câinilor: românii ar trebui să ia în considerare să-i mănânce ca și chinezii. De asemenea femeile sunt prezentate ca fiind proaste dar suficient de bune doar cât să ascundă sticle de rom sau nebune ca acea fostă învățătoare care s-a întors în satul ei și a adunat toți câinii vagabonzi până a fost găsită sfâșiată de ei în lipsa hranei, ori cum o altă femeie s-a șters la fund cu ziarul în care era decretul lui Ceaușescu ce interzicea avortul și așa după 9 luni au apărut decrețeii. Toți s-au mirat mai ales că nici soțul nu fusese acasă în acea perioadă. Sigur de la ziar a fost.!!!🤣🤣
Ochiul sociologic al scriitorului observă televiziunea și puterea ei: telenovela de la ora 17 face strada pustie, râmele electrocutate fac din mahala o zona de interes pentru știri și ziariști, găinile nelipsite din curțile oamenilor chiar dacă stau la oraș.
Toate povestirile și personajele au alcătuit o poveste bună care m-a prins și recomand cu drag. ⭐️⭐️⭐️⭐️⭐️
August 24, 2022
La rue des Acacias dont il est question ici a spontanément suscité en moi le souvenir du cirque de Bucarest, qui se trouvait à l'époque au bout d'une longue allée bordée de tilleuls, de sorte que tout le mois de juin les clowns sentaient si bon. J'ai longtemps confondu les tilleuls et les acacias. Ici c'est les relents, surtout d'alcool, qui l'emportent de sorte qu'il me semble que cette rue porte bien mal son nom. On soupçonne d'ailleurs l'alcool d'avoir quelques degrés de parenté avec l'acide sulfurique : les infusions de calendula ou millepertuis n'ont plus aucun effet après. Cliché aussi la présence, ou l'omniprésence des chiens : les Roumains devraient envisager de les manger, comme les Chinois. Dommage aussi que la femme soit sotte, tout juste bonne à cacher les bouteilles de rhum ou folle comme cette ancienne professeure des écoles revenue dans son village est retrouvée déchiquetée par chiens vagabonds. L'œil sociologue de l'écrivain remarque la télévision et son pouvoir : le feuilleton de 17 heures rend la rue déserte et quand la fenêtre devient elle-même télévision c'est du spectacle de la rue dont les voisins se contentent. L'humour nostalgique, toujours à la limite du tragi-comique nous sauve parfois, mais suffira-t-il pour nous faire avancer vers une Calea Victoriei de la littérature roumaine ?
June 2, 2020
Minunată frescă a mahalelor autohtone. Toate întâmplările, toate personajele și întreg limbajul prezent în orășelul fictiv închipuit de Dan Lungu sunt copii "la indigo" ale vieții din cartierele muncitorești neatinse de sistematizare, tipice anilor '90.
Oameni de toate felurile, cu probleme mici într-o lume mare și care stau la oraș dar nu s-au despărțit încă de viața rurală (va mai trece o generație, cum observă și autorul prin descrierea personajului "de la ziar", fiul uneia dintre personajele feminine) colorează mahalaua din Raiul Găinilor.
Simularea limbajului și reproducerea ideilor tipice generațiilor muncitorești ale secolului trecut sunt întrebuințate cu dibăcie de autor, făcând atmosfera cde tranziție cu atât mai autentică. Fenomenale sunt două capitole (III și IX),primul prin descrierea dramatică, sfâșietoare chiar a realităților dintr-un cartier vechi de case ce la sfârșitul anilor '80 își aștepta demolarea, iar al doilea prin modul inedit de a desfășura narațiunea în întregime printr-un dialog haotic și bahic al carmoliștilor de la Tractorul Șifonat.
Autorul dă dovadă de un estetism interesant, nu neapărat rafinat, dar cu siguranță captivant.
Oameni de toate felurile, cu probleme mici într-o lume mare și care stau la oraș dar nu s-au despărțit încă de viața rurală (va mai trece o generație, cum observă și autorul prin descrierea personajului "de la ziar", fiul uneia dintre personajele feminine) colorează mahalaua din Raiul Găinilor.
Simularea limbajului și reproducerea ideilor tipice generațiilor muncitorești ale secolului trecut sunt întrebuințate cu dibăcie de autor, făcând atmosfera cde tranziție cu atât mai autentică. Fenomenale sunt două capitole (III și IX),primul prin descrierea dramatică, sfâșietoare chiar a realităților dintr-un cartier vechi de case ce la sfârșitul anilor '80 își aștepta demolarea, iar al doilea prin modul inedit de a desfășura narațiunea în întregime printr-un dialog haotic și bahic al carmoliștilor de la Tractorul Șifonat.
Autorul dă dovadă de un estetism interesant, nu neapărat rafinat, dar cu siguranță captivant.
July 29, 2022
Loosely connected short stories detailing the life of a community living in a small, poor village. The title makes reference to the characters' nostalgia for the communist past when life seemed to have more meaning and more joy for them. However, although the stories are supposed to be humorous, I found it difficult to enjoy myself because the author makes use of tired ass tropes about people who still cling on to the past and fails to bring any new perspective on how we as a people relate to the 50 or so years during which we experienced a socialist regime. I wish Romanian authors would simply leave these tropes alone or, if absolutely compelled to tackle the socialist past, at least attempted to bring either an innovation in terms of style or in terms of tone/perspective. For example, I am a commie! (Sunt o baba comunista) was a much better and a far more enjoyable read from the same author dealing with the same theme.
September 20, 2024
O satiră amuzantă, dar inegală
Raiul Găinilor de Dan Lungu este o carte care începe promițător, cu un umor savuros și personaje pitorești care reflectă cu acuratețe mentalitățile din România rurală post-comunistă. Autorul reușește să surprindă nostalgiile și frustrările unei generații deziluzionate, printr-o satiră fină și bine ancorată în realitatea socială. Întâmplările sunt pline de haz și ironie, iar stilul accesibil face lectura ușoară și plăcută. Cu toate acestea, pe măsură ce povestea avansează, simți că romanul își pierde din ritm și impact. Unele pasaje par repetitive, iar anumite subiecte se dezvoltă prea lent sau rămân nerezolvate. Deși are momente strălucitoare, cartea nu reușește să mențină aceeași intensitate pe tot parcursul și, uneori, devine previzibilă.O lectură relaxantă și amuzantă dar nu aș spune că este o capodoperă. E o carte bună, dar nu extraordinară.
Raiul Găinilor de Dan Lungu este o carte care începe promițător, cu un umor savuros și personaje pitorești care reflectă cu acuratețe mentalitățile din România rurală post-comunistă. Autorul reușește să surprindă nostalgiile și frustrările unei generații deziluzionate, printr-o satiră fină și bine ancorată în realitatea socială. Întâmplările sunt pline de haz și ironie, iar stilul accesibil face lectura ușoară și plăcută. Cu toate acestea, pe măsură ce povestea avansează, simți că romanul își pierde din ritm și impact. Unele pasaje par repetitive, iar anumite subiecte se dezvoltă prea lent sau rămân nerezolvate. Deși are momente strălucitoare, cartea nu reușește să mențină aceeași intensitate pe tot parcursul și, uneori, devine previzibilă.O lectură relaxantă și amuzantă dar nu aș spune că este o capodoperă. E o carte bună, dar nu extraordinară.
December 31, 2018
Cartea aduce în prim plan un colțişor al societății româneşti, de după perioada comunismului, în care o mână de oameni se întâlnesc la "Tractorul şifonat", un bar în care-şi canalizează existența spre relatarea amintirilor, piperate din plin cu bârfă şi asezonate cu elucubrații, aburii alcoolului dându-le un plus de savoare.
Nu e o carte senzațională, însă autorul are darul de-a etala cu-n umor debordant nostalgia românilor, pe fundalul plictisitorului prezent. Acest roman pamflet, prin stilul său umoristic, ludic şi zeflemitor îți ridică buna dispoziție prin istorioarele hazlii, cu personaje simpatice.
Nu e o carte senzațională, însă autorul are darul de-a etala cu-n umor debordant nostalgia românilor, pe fundalul plictisitorului prezent. Acest roman pamflet, prin stilul său umoristic, ludic şi zeflemitor îți ridică buna dispoziție prin istorioarele hazlii, cu personaje simpatice.
July 26, 2017
O carte interesanta despre nostalgie si viata unor oameni care dupa caderea comunismului au devenit someri sau pensionari din salariati si "oameni ai muncii", oameni marginali in noua societate. Parca Dan Lungu s-a specializat in astfel de teme.
September 5, 2023
Ma asteptam la o satira de bun gust, dar in schimb am gasit o incercare de a ingramadi toate epitetele taranesti, poreclele lui Ceausescu si toate stereotipurile postcomuniste in 200 de pagini anoste.
April 27, 2019
Relu Covalciuc este cel mai bun personaj din toată literatura română.
August 3, 2019
Funny small stories 😁
April 6, 2023
comfort author
May 2, 2023
O nostalgie din perioada comunista scrisa cu mult umor. Imi aduce aminte de viata de la tara.
June 28, 2023
Demolarile, cainii, derizoriu existential, irosirea potentialului uman, prea trist.
November 13, 2023
Scriere alertă, secvențe comice, nostalgii comuniste și spleen postdecembrist copleșitor, asezonat cu clasicele discuții șugubețe de la cârciumă. Ar merita 3,5 stele, mai aproape de media de pe GR.
Displaying 1 - 30 of 42 reviews