In aceasta editie, Neagu Djuvara ne mai incanta cu o poveste. Fiecare carte, asemenea fiecarui om, are o poveste a ei. E-adevarat insa ca, in timp ce povestile oamenilor ies mai usor la lumina, povestile cartilor sunt doar arareori cunoscute. Si Povestile mai deocheate ale lui Neagu Djuvara au o... poveste a lor. Intr-o buna zi, venit la editura sa discute sumarul unei viitoare carti despre boierimea romana, autorul a lasat si un manuscris pe a carui prima fila era scris (cu rosu!) pentru dupa moartea mea. Imposibil de trecut peste o asemenea hotarare! Si totusi, cum sa le intarzii cititorilor bucuria de a se reintalni cu un povestitor atat de plin de har cum e Neagu Djuvara! Asa ca, dupa nu putine si nici usoare exercitii de persuadare, Neagu Djuvara s-a lasat induplecat si ne-a ingaduit sa adunam in volum cele patru povesti risipite intr-o revista. Mai mult chiar, acum, daca tot aveau sa devina carte, povestile s-au imbogatit cu noi, spumoase si irezistibil istorisite intamplari.
NEAGU M. DJUVARA s-a născut la Bucureşti în 1916, într-o familie de origine aromână aşezată în ţările române la sfârşitul secolului al XVIII-lea, care a dat ţării mai mulţi oameni politici, diplomaţi şi universitari. Licenţiat în litere la Sorbona (istorie, 1937) şi doctor în drept (Paris, 1940). Participă la campania din Basarabia şi Transnistria ca elev-ofiţer de rezervă (iunie-noiembrie 1941); rănit în apropiere de Odessa. Intrat prin concurs la Ministerul de Externe în mai 1943, este trimis curier diplomatic la Stockholm în dimineaţa zilei de 23 august 1944, în legătură cu negocierile de pace cu Uniunea Sovietică. Numit secretar de legaţie la Stockholm de guvernul Sănătescu, va rămâne în Suedia până în septembrie 1947, când comuniştii preiau şi Externele. Implicat în procesele politice din toamna anului 1947, hotărăşte să rămână în exil, militând până în 1961 în diverse organizaţii ale diasporei româneşti (secretar general al Comitetului de Asistenţă a Refugiaţilor Români, la Paris; ziaristică; Radio Europa Liberă; secretar general al Fundaţiei Universitare „Carol I"). În 1961, pleacă în Africa, în Republica Niger, unde va sta douăzeci şi trei de ani în calitate de consilier diplomatic şi juridic al Ministerului francez al Afacerilor Străine şi, concomitent, profesor de drept internaţional şi de istorie economică la Universitatea din Niamey. Între timp, reluase studiile de filozofie la Sorbona. În mai 1972, capătă doctoratul de stat la Sorbona cu o teză de filozofie a istoriei; mai târziu, obţine şi o diplomă a Institutului Naţional de Limbi şi Civilizaţii Orientale de la Paris (I.N.A.L.C.O.). Din 1984, secretar general al Casei Româneşti de la Paris, până după revoluţia din decembrie 1989, când se întoarce în ţară. Din 1991, profesor-asociat la Universitatea din Bucureşti şi membru de onoare al Institutului de Istorie „A.D. Xenopol" din Iaşi.
Oricând o plăcere să citesc sau să ascult din amintirile lui Moș Neagu, nu am decât un reproș să-i aduc.. a fost prea scurtă cartea. În rest, după îi era obiceiul, povestește de parcă am fi buni prieteni și am sta la taclale. A fost un om deosebit, un scriitor de mare valoare căruia îi mulțumesc pentru moștenirea lăsată.
Povestile sunt usor deochiate, dar asa cum te-ai astepta de la o persoana ca Neagu Djuvara, nu este nimic la nivelul de prea-prea. As spune ca e OK sa fie citite de oricine peste 15 ani. Asa cum sugereaza si titlul, sunt amintiri - povestite cu fir de amintiri. Pe de o parte asta face povestirea un pic confuza - pe de alta parte iti da pur si simplu impresia ca autorul vorbeste cu tine, ceea ce confera o oarecare intimitate cartii. Simti ca povestea este intre tine si autor (desi evident nu este).
Un farmec aparte este dat de faptul ca anumite personaje mentionate in carte - cu care autorul a fost familiar de-a lungul timpului - sunt personaje istorice carora li se picteaza un portret uman, dincolo de realitatile istoriei.
Cartea este usor de citit si curge de la sine. Mi-a luat fix o ora si jumatate sa o termin (si au fost si ceva pauze). As recomanda-o pentru sentimentul de nostalgie pe care il ofera, dar si pentru povestirile amuzante care in mod sigur vor fi legate si de amintirile fiecarui cititor.
Șmecher tare, Djuvara. E uimitor ce memorie și talent narativ are, mai ales când pune pe hârtie povești cu care unii ar fi mai puțin mândri. O plăcere, ca fiecare întâlnire cu el.
I've fallen in love with the writing of Neagu Djuvara ever since I read 'O scurtă istorie a românilor povestită celor tineri'. He made history gripping and interesting and I've waited for one hour in line to get his autograph. It was worth it. For me to get the chance to get a peek into his private world is like taking a trip back in time with my best friend.
O lectură ușoară, se poate citi în două ore pe tren, cu tot cu pauzele de uitat pe geam. Este altfel decât paginile de istorie serioasă cu care ne-a obișnuit Neagu Djuvara, poveștile (cinci la număr) având mai mult aerul unor confesiuni. Ah, și să nu vă așteptați la lucruri cu adevărat "deocheate". În rest, este o carte interesantă din perspectiva apariției unor figuri din lumea bună de altădată în ipostaze mai puțin convenționale, redate cu umor și expresivitate - vedeți episodul cu Popovici-galoș, diplomat de carieră.
Nu pot sa spun ca mi-a placut, dar nici ca nu mi-a placut... Este cat de cat amuzanta, insa pe alocuri umorul pare putin fortat. Iar toate indiscretiile despre multitudinea de rubedenii (dintre ale caror nume nu am retinut niciunul :D) par mai mult a barfa. Insa este totusi interesanta incursiunea in viata "nobilimii" romane, stilul de viata, educatia din acele timpuri.
Colajele sunt superbe si impreuna cu stilul grabit dar natural a lui Djuvara se creaza o experienta, nu doar un citit acolo vai de capul lui. Imersiunea face totul
Foarte placut sa il citesti pe Neagu Djuvara, are un stil aparte, de povestitor captivant si un umor fin. Unele detalii sunt intr-adevar "deocheate" dar amintirile lui N Dj nu sunt lipsite si de cateva invataturi morale.
Lumea spune că ar avea un stil aparte, deosebit, presărat cu umor fin și că ar fi un povestitor extrem de captivant. Însă eu....o insensibilă dom'le!!! Cica s-ar fi vrut a fi plină de farmec, savoare și culoare. Oi fi imperturbabilă, simțuri atrofiate? Neaaaah, doar gri și nimic deocheat. 🤔😏😁
Lectură ușoară, poveștile nu suficient de deocheate. Stilul lui Neagu Djuvara e, însă, impecabil. Amintirile curg natural, umorul e fix cât trebuie, parcă ai sta la povesti cu un prieten vechi. M-a convins sa citesc "Amintiri din pribegie".
''Mi-a raportat bunicul o vorbă a lui frate-su Alexandru Djuvara, care n-a fost numai deputat şi mare avocat, şi ministru şi unul din marii oratori ai Parlamentului român, mai era şi mucalit. Iată sfatul pe care-l dădea fetelor: - Nu te juca cu p..., că alunecă!''
Recomand celor ce simt dorul de bunici, de povești spuse seara la un pahar de vin/ceai. O limbă română care te face să simți că faci parte dintr-un popor vesel si erudit.
Nu știu cum filozofi și istorici romani sunt apreciați și respectați de toate lumea fără sa ii critice nimeni, sau când sunt criticați e întotdeauna foarte polititicos. Ma simt ciudat sa spun asta dar mi-am luat trigger deci...pare o carte scris de un bătrân libidinos care are și pretenția ca e deștept și vrea simpatia cititorul. Nu pot nici sa zic ca erau alte vremuri, carte e scrisa în 2009. Las un spoiler din încheiere în care Djuvara e trist ca un prieten care a fost în Africa a cumpărat 2 fete de 15 ani sa le tina în fața cortului și sa le cheme când vrea chestii "deocheate" ori pe una ori pe amândouă, dar săracul Djuvara când a fost în Africa nu a avut slava minora la ușa cortului sa o violeze. 😢 A fost scrisa în 2009, nu înțeleg cum e încă apreciat... Și dacă erau alte vremuri, nu povestești ca "ehhh asta era un vis al meu", penibil.
E o carticica draguta si amuzanta, dar nu ce am crezut eu ca ar fi. La un moment dat m-am pierdut printre atati Gradinesti, Ghica, etc etc. Imi vine sa cred ca toata nobilimea romana si moldoveana de la inceputul secolului era inrudita intr-un fel sau altul.
I found his style to be equally elegant and witty, also creating a sense of intimacy, as if you were listening to your grandpa telling you stories from his youth. I really enjoyed reading this.
Worth reading! I am glad that the author has breached his will! I quote: " Cum insa testamentele e facute ca sa fie stricate..." This book is made to be read! Love it!
Picanterii savuroase, dar prea scurte și puține. Aș fi vrut mai mult :) Pentru neinițiați, fotografii ale celor pomeniți și scurte notițe biografice ar fi fost binevenite (recunosc ca unele personaje îmi erau necunoscute, așa ca tot puneam cartea deoparte să dau căutați pe Google). 3.5*
This tiny, “indecent” book and the way its author has with words make me want to find out more about Romania’s long gone nobility. Also, I think I’m ready for a more serious book written by Neagu Djuvara.😊