Privite acum în perspectiva timpului, a evoluției dramaturgiei noastre, opiniile celor care, precum Liviu Rebreanu, au crezut că debutantul Victor Ion Popa „îndreptățește speranțe frumoase“ s-au validat integral. Posteritatea a fost mai dreaptă și mai comprehensivă decât contemporanii lui, selectând din opera sa dramatică acele titluri care l-au înscris pe Victor Ion Popa nu numai ca pe un dramaturg reprezentativ al unei perioade literare, ci ca pe una din permanențele literaturii române. (Valeriu Râpeanu)
Victor Ion Popa a fost un om de teatru și literat polivalent care a adus, prin opera sa dramatică, regizorală și pedagogică, o contribuție însemnată la evoluția teatrului românesc dintre cele două războaie mondiale.
Piesele sale alternează între tabloul idilic care face să dispară contradicțiile realității și drama sumbră, cu referire de critică socială, cu final ce alunecă spre tragic. Pentru tematică se refugiază în lumea burgheză, sătească, viața pitorească, sau în liniștea târgului patriarhal. Victor Ion Popa a considerat că piesele sale au nevoie de cultivarea tradiției patriarhale, respectiv de combatarea arivismului și a prostiei.
Cred că, dacă piesa aceasta de teatru ar fi apărut în prezent, oamenii ar fi luat-o drept propagandă a campaniei ,,Sunt un străin, până mă cunoști". Deși nu are legătură cu vreun imigrant, piesa promovează ideea că iubirea sau relațiile interumane nu trebuie să depindă de etnia sau religia persoanelor, pentru că, până la urmă, suntem cu toții oameni. Finalul mi s-a părut puțin anticlimatic, dar, per total, piesa a fost foarte amuzantă și intrigantă, și îmi pare rău că nu am găsit-o nicăieri ca să o cumpăr, așa că am fost nevoit să o citesc de pe internet.
Citate:
(Cadâr iar începe să sforăie.) Pii! Iar a început! Turcii ăștia ne-au necăjit totdeauna pe noi, săracii români!
BABA SAFTA: N-am făcut nici o treabă... Dar turcu de ce nu ține stafide? IANKE: Întreabă-l pe el. BABA SAFTA: El dă ieftin, săracul, îi bun suflet de creștin. IANKE: Ce să-i faci? Dacă Dumnezeu n-a vrut să ne facă turci pe toți!
IANKE: Tu ovrei? Uite-te la el! Ovrei tu? Tu nu ești ovrei - tu ești un jidan scârbos, du-te dracului!
TAKE: Ia te uită cum poruncește! Asta încuie, tu m-ai făcut pe mine, ori eu te-am făcut pe tine? IONEL: Asta a fost odată! Acuma, gata, suntem făcuți amândoi!
IANKE: Ce vrei? Iar săpun? N-am săpun! BABA SAFTA: Nu, stafide! IANKE: Ihâ! Cât? BABA SAFTA: O jumătate de kilogram pentru o colivă! IANKE: Ce vorbești? Îți faci coliva de pe acu?
IONEL: Nu dumneavoastră, dar pretențiile astea pe care le aveți ca să ne alegeți dumneavoastră nevestele ori bărbații, înțeleg să nu ne căsătorim fără voia dumneavoastră, să ne dați un sfat - dacă e nevoie , dar atât. TAKE: Apoi atunci ce mai aveți nevoie de părinți? Legați-le câte o piatră de gât și dați-i pe gârlă. IONEL: Nu-i așa, tată. Părinții au și ei rostul lor. IANKE: Ce vorbești? Și care mă rog? IONEL: Întâi și întâi să ne facă... IANKE: Ce vorbești? Așa niște copii moderni ca voi ar trebui să se facă singuri! Ar fi foarte comod și pentru noi! IONEL: Ei pe dracu, parcă de dragul nostru ne-ați făcut! IANKE: Ana, du-te în casă, că conversația a început să fie prea modern pentru o fată!
IANKE: Nu vrei să te măriți? Are așa un juvaier de băiat, cum nu s-a mai pomenit pe fața pământului. Cuminte și rodnic ceva teribil. Numai cât s-a uitat peste gard la fata lui Leiboviei și i-a și făcut un copil. ILIE: Ei, să știi că acum chiar mă supăr! IANKE: Nu te cred! ILIE: Să știi că plec! IANKE: Nu te cred! ILIE: Ești un dobitoc! IANKE: Ei, nici asta nu te cred! (Ițic supărat foc, își înfundă pălăria pe cap și pleacă, în urma lui.) Ițic! Acu cred! Dar să nu te întorci, că te ia mama dracului.
BABA SAFTA: Că au pot spune așa... îi lucru cam anevoie și nu-i bine de spus față de toată lumea. IANKE: Mă rog, dacă-i nevoie eu pot să surzesc urgent. Numai să nu mă trimiteți în casă, că-i cald și nici la tren, că nu mă duc! TAKE: Lasă, stăm noi de vorba aici, deoparte, și n-ascultă nimeni! BABA SAFTA: Mă rog, cum vrei dumneata. TAKE: Hai, spune. BABA SAFTA: Of, lasă-mă să stau pe prispa asta și să-mi trag sufletul... IANKE: Ce? Ai înnebunit, babo? Vrei să-ți tragi sufletul pe prispă la mine? BABA SAFTA: Apoi dumneata și când ai să mori ai să râzi...
CADÂR: Botezam ala Ionel ovrei, doare la inima la Take, botezam Ana creștin, doare la inima la Ianke. Haide, doare tot la fel inima-la toți; facem amândoi copiii mahomedani.
"Cică nenorocirea e o persoană foarte delicată și foarte pretențioasă. Când dă de un om supărat și încruntat, îndată zice: Poftim! Aici e! Mă așteptă. Dar când dă de unul vesel, zice: Pardon, am greșit... Și se duce la altul." O piesã de teatru foarte bună. Este foarte bine gândită și foarte bine scrisă. Mi-ar placea să o și văd la teatru cândva. Mi-a plăcut muuult și m-am distrat copios! Merită citită!💟
Încă o lectură școlară, care m-a impresionat. Nu îi înțeleg pe cei, care au detestat toate cărțile din programa școlară, pentru că unele te lasă pur și simplu cu gura căscată. Amuzantă și provocatoare de revelații, cartea lui Victor Ion Popa îți dă un vibe bun, din acest motiv o citeam dimineața. (Am terminat-o în 2 zile 😀) O carte bună de citit în vacanță!
Este o piesa de teatru care prezintă foarte bine spiritul romanesc (chiar dacă multietnicitatea nu există peste tot în România). O recomand pentru intrigă și răsturnările de situație dar și pentru starea de bine și voia bună pe care reușește să o creeze cu foarte mare ușurință.
Cand am urmarit piesa de teatru la varsta adolescentei mi s-a parut amuzanta. Cred. Citind sau recitind acum piesa, rar am gasit elemente amuzante. Ca si piesa "sora", Muscata din fereastra, cu care are in comun aceiasi tema a tinerilor care se iubesc si vor sa se casatoreasca in ciuda impotrivirii parintilor, e plina de un limbaj vulgar, de mahala, care nu mi se pare de nici o valoare artistica. Cuvinte precum prostule, dobitocule, sau tampitule apar la nesfarsit. Personajele principale urla si se cearta in continuu pana la absurd pentru ca e singurul mod in care stiu sa-si exteriorizeze sentimentele. Sincer, nu inteleg de ce e piesa aceasta faimoasa. Personal mi se pare cel mult mediocra.
This book was a recommendation from my romanian teacher. In first plan, I said “No, I don’t want to read this type of book, cause is not for me. I don’ t like to read books which are related to old book.” Any way, I started reading it two hours ago, and I stayed amazed with the book in front of me until I finished it. I can say, this one is my favourite comedy and drama which I read. Congratulation for autor, this book is amazing and I’ m glad cause I read it. Will help me for the 8th grade exam.😊😊😊😊🎀🎀🎀🎀
Oficially the worst book i have ever read. This is why i usually dont read books for school. All of the characters were so insufferable except for Cadâr, Ana and Ionel. The plot was lost a few times and it was so hard to understand wth was going on. I chuckled a little at some points , but that was all it was. I was so confused and just waiting for this racist ahh book to finally end.