Gib I. Mihăescu (n. 23 aprilie 1894, Drăgăşani - d. 19 octombrie 1935, Bucureşti ), a fost un prozator, romancier şi un dramaturg român interbelic.
A absolvit cursurile Colegiului Naţional "Carol I" din Craiova.
Este autorul volumelor de nuvele Grandiflora în 1928 şi Vedenia în 1929, al unor romane de analiză psihologică a apariţiei unor stări obsesive, îndeosebi erotice: Rusoaica (tradus şi în limba slovacă), Braţul Andromedei, Femeia de ciocolată, Zilele şi nopţile unui student întârziat, Donna Alba. A scris şi piese de teatru (adunate în volumul Pavilionul cu umbre) şi a purtat o interesantă corespondenţă cu Cezar Petrescu, Corneliu Moldovanu, Apriliana Medianu şi Susanne Dovalova, din Bratislava.
Romanele lui Mihăescu au influente ruseşti, mulţi critici vorbind despre "dostoievskianism", însă textele sale, deşi asemănătoare prin obiect, se deosebesc prin luciditate şi limpezime de tenebrele şi atmosfera neguroasă a operei lui Dostoievski.
Valoarea operei lăsate în urma sa de Gib I. Mihaescu l-a aşezat între marii nuvelişti români şi printre cei mai importanţi romancieri ai literaturii noastre.
[EN:] Gib I. Mihăescu (1894-1935) was a Romanian novelist and dramatist.
Born in Drăgăşani, Mihăescu wrote short stories such as Grandiflora, and novels. His work depicts obsessive, often erotic, feelings. His works include Rusoaica ("The Russian Woman"), Femeia de ciocolată ("The woman of Chocolate"), Donna Alba. His style has been compared by several critics to that of Fyodor Dostoevsky.
**Recenzie fără spoilere – *Noaptea focurilor* (vol. I & II) de Gib I. Mihăescu**
*Noaptea focurilor* este una dintre operele majore ale lui Gib I. Mihăescu, un roman amplu în două volume, care îmbină analiza psihologică fină cu o atmosferă intensă, uneori febrilă, a interbelicului românesc. Departe de a fi doar o poveste de dragoste sau de pasiune, cartea explorează fragilitatea sufletului uman, conflictele interioare și felul în care dorințele pot consuma, transforma sau chiar distruge.
---
### **Puncte forte:**
🔹 **Atmosfera** Mihăescu are un stil care combină rafinamentul prozei interbelice cu o tensiune aproape cinematografică. Decorul este adesea nocturn, misterios, încărcat de simboluri – focurile din titlu devenind o metaforă a atracțiilor și obsesiei.
🔹 **Psihologia personajelor** Protagonistul trăiește o pendulare constantă între rațiune și impuls, între dorință și teamă. Personajele feminine sunt construite cu subtilitate, având un amestec de seducție, vulnerabilitate și ambiguitate morală.
🔹 **Scriitura** Fraza lui Mihăescu este densă, bogată în descrieri și introspecții. Ritmul nu este grăbit; e o poveste care se descoperă treptat, cu multă atenție la nuanțe și la detaliile psihologice.
🔹 **Teme** Iubirea obsesivă, gelozia, autocontrolul, conflictul dintre morală și instinct – toate se amestecă într-o narațiune ce depășește simpla intrigă romantică și se apropie de studiul de caz al unui suflet tulburat.
---
### **În concluzie:**
*Noaptea focurilor* este un roman care cere atenție și răbdare, dar răsplătește prin profunzimea portretelor psihologice și prin forța atmosferei. Nu este o lectură „ușoară”, ci una care lasă urme, prin intensitatea trăirilor și prin modul în care Gib I. Mihăescu își plasează personajele în situații-limită, atât emoțional, cât și moral.
⭐ Recomandată celor care iubesc proza interbelică românească, analiza psihologică și poveștile cu tensiune erotică subtilă, dar constantă.