Calatorie in Africa constituie primul text din literatura noastra care se structureaza in perspectiva unei teme ce depaseste proza epocii, anticipand una dintre achizitiile modernitatii; gasim aici ceea ce as numi tema povestirii ca spatiu securizant. Calatorul, deloc nepasator fata de primejdiile drumului pe mare, se instaleaza in povestire ca pentru a uita ceea ce il apasa mai mult; cand marea „ia o privire ingrozitoare“, cand „mii de ganduri ma impresura in zestimpul amurgului“, cand, la imbarcare, „ma cuprinde o jale adanca ce imi aduce descurajare in suflet si o presimtire dureroasa ce ma face a crede ca nu voi mai videa tarmurile si fiintele iubite mie“, naratorul cauta taifasul, adapostul povestirii; un adevarat labirint de povesti, pentru ratacirea fricii, e aceasta calatorie in Africa. […] Buchetiera de la Florenta si Calatorie in Africa sunt islicul si palaria prozatorului Alecsandri, ideile „vechi“ si ideile „noua“ amestecandu-se in „totul neregulat si neobicinuit“ al unui „teatru curios“ – viata si opera unui scriitor caruia posteritatea ii ramane inca datoare.
Vasile Alecsandri (Romanian pronunciation: [vaˈsile aleksanˈdri]) was a Romanian poet, playwright, politician, and diplomat. He collected Romanian folk songs and was one of the principal animators of the 19th century movement for Romanian cultural identity and union of Moldavia and Wallachia.
nu prea inteleg unde voia autorul sa ajunga cu povestirea sau care este scopul actiunii all in all, nimic impresionant, dar nici ceva care sa ma deranjeze in naratiunea asta
The funny travel journal of a French man who travels to Wallachia, curious to observe civilizations in the East. There are plenty of humorous situations due to the contrast between the foreigner's expectations and what he actually finds in Wallachia, as well as between the two extremes that he finds there: the rich and civilized and the poor and wild. I found it an enjoyable short read.
“o lumină cerească îmi trecu prin minte, și an înțeles următorul adevăr: că și metalurile au suflet, mai ales aurul și argintul, de vreme ce ele însuflețează și mai de multe ori desuflețează oamenii; în urmare trebuie să aibă și grai.”
“Știi că noi, banii, giudecăm mai totdeauna oamenii după pungile și după buzunarele lor, și eu mărturisesc că acest fel de giudecată mi se pare cel mai nimerită într-o epohă unde domnește interesul.”
“La consulat se afla adunați mai mulți străini care vorbea cu mare entuziasm de o baltă făcătoare de minuni ce se descoperise în Valahia, de vro câțiva ani, și care se numea Balta-Albă.”
“Acea baltă era izvorul minunilor de care auzisem vorbind la Brăila cu atâta entuziasm! Mă pornii și eu îndată pe urma trăsurilor, fără a ști lămurit ce făceam, pentru că de când pusesem piciorul pe pământul Valahiei, îmi pierdusem de tot șirul ideilor.”
"Aici ne găsim în împărăția contrastelor celor mai originale; aici luxul și sărăcia, durerea și veselia, ideile noi și ideile vechi, costumele Europei și costumele românești, toate sunt unite la un loc, sunt mestecate la un loc și produc un efect neînchipuit atât ochilor, cât și minții."