Cele patru anotimpuri. Proiecte de trecut

by Ana Blandiana

Fantasticul nu e opus realului, este doar o infatisare mai plina de semnificatii a acestuia. La urma urmei, a-ti imagina inseamna a-ti aminti. Aceasta a fost concluzia de la care pornind am inceput sa scriu proza, o proza pentru care important este sa nareze nu intamplari, ci obsesii; o proza a carei autenticitate nu consta din priceperea de a copia realitatea, ci din incapatanarea de a-i da un sens.

Genres: Romanian Literature

322 pages, Hardcover

First published January 1, 2011

About the author

Ana Blandiana, pe numele ei civil Otilia Valeria Coman, (n. 25 martie 1942, Timișoara) este o scriitoare și luptătoare pentru libertate civică în România. Înainte de revoluția din 1989, faimoasă disidentă și apărătoare a drepturilor omului, a avut curajul să-l înfrunte direct pe dictatorul Nicolae Ceaușescu prin declarații publice în interviuri acordate postului de radio Europa Liberă și unor publicații din străinătate.
Ana Blandiana s-a implicat în viața civică printr-o serie de acțiuni în cadrul Alianței Civice. În prezent conduce Memorialul de la Sighet, un institut de studiere a crimelor comunismului, cu un centru de cercetare care organizează anual conferințe, sesiuni științifice și expoziții pe tema fenomenului totalitar.

Otilia Coman s-a născut la Timișoara, ca fiică a preotului ortodox Gheorghe Coman, originar din Murani, Timiș. După retrocedarea Ardealului de Nord în 1944 familia Coman s-a mutat la Oradea, unde tatăl poetei a slujit ca preot la Biserica cu Lună, catedrala ortodoxă din Oradea. După instaurarea regimului comunist în România preotul Coman a fost arestat ca "dușman al poporului". Ca fiică a unui deținut politic, a trebuit să aștepte patru ani până când autoritățile comuniste i-au permis înscrierea la Facultatea de Filologie din Cluj.
Pentru a ocoli șicanele regimului, Otilia Coman și-a luat pseudonimul Ana Blandiana, după numele satului natal al mamei, respectiv Blandiana, Alba.
Tatăl poetei a murit într-un accident de mașină în anul 1964, la scurt timp după eliberarea din detenția politică.
După absolvirea facultății, Ana Blandiana a debutat în revista Tribuna din Cluj.

De-a lungul anilor, poeta a întreprins — ca invitată a unor universități, academii, organizații culturale — mai multe călătorii de documentare și studiu în diverse țări europene și a participat la congrese și festivaluri de poezie. În afara volumelor menționate, i-au mai apărut grupaje de poeme în reviste și antologii din Anglia, S.U.A., Italia, Spania, Franța, Belgia, Germania, Austria, Olanda, Finlanda, Polonia, Ungaria, Bulgaria, Cehoslovacia, Brazilia, Cuba, Turcia, Siria, Grecia, China, Japonia, Israel, Albania. După 1989, acestor traduceri li se adaugă eseurile literare și articolele de analiză politică apărute în marile ziare germane sub semnătura Anei Blandiana, ca și nenumărate conferințe, lecturi publice, interviuri, intervenții la colocvii, simpozioane și mese rotunde în principalele țări europene.

Premiul pentru poezie al Uniunii Scriitorilor din România, 1969; Premiul pentru poezie al Academiei Române, 1970; Premiul pentru proză al Asociației Scriitorilor din București, 1982; Premiul Internațional "Gottfried von Herder", Viena, 1982; Premiul Național de Poezie, 1997; Premiul "Opera Omnia", 2001; Premiul Internațional "Vilenica", 2002.

Reviews

[Sandra Deaconu · Rating 3 out of 5]

Nu am reușit să citesc toate povestirile. Descrierile au fost foarte, foarte bune. În genere, atâtea adjective și figuri de stil mă obosesc și mi se par inutile, însă de data aceasta fix asta căutăm, iar autoarea a reușit să mă facă să vizualizez și să înțeleg cu ușurință orice descria. Totuși, fantasticul a fost prea dominant și dens, astfel că nu am putut să ajung la sensul metaforelor.

,,Mirosea a pământ așa cum trebuie să fi mirosit la facerea lumii, mirosea a pământ atoatenăscător, iar morții mai noi sau mai vechi, mai frumoși sau mai urâți, mai tineri sau mai bătrâni, mai victorioși sau mai înfrânți - care îl hrăneau cu substanțe organice și cu sentimente, care îl împrospătau mereu și-l făceau de milioane de ani tânăr, nu reușeau să împieteze cu nimic asupra puternicei fericiri, aproape fizice, pe care mirosul pământului o răspândea."

[Bookaholic]

Inevitabil, fantasticul va împrumuta întotdeauna ceva din ceea ce realul îşi atribuie ca fiind al său în fiecare zi. Însă graniţele care despart cele două forme nu sunt atât de bine delimitate. Încă din cele mai vechi timpuri, mitologiile şi credinţele au jucat un rol cât se poate de definitoriu pentru vieţile oamenilor. De la vrăjitoarele arse pe rug până la convingerea că strigoii există, oamenii au demonstrat că lasă întotdeauna fantasticului şi inimaginabilului loc să pătrundă în cotidian. Volumul Proiecte de trecut, scris de Ana Blandiana, reuneşte lumi care demonstrează existenţa simbiotică a unei realităţi greu de îndurat şi a unei evadări în imaginaţie.

Oniricul ca plan concret, dar şi scenarii care se pot petrece oricând în viaţa reală, fac parte din seria de povestiri pe care fantasticul le îmbracă în nuanţe pe care cenzura le-a lăsat iniţial să îi scape. Personaje-înger sau personaje fantomatice din trecut marchează o existenţă care nu reuşeşte să supravieţuiască în spaţiul care i s-a dat. Căile de evadare sunt multiple, fantasticul, imaginarul, visele şi retrăirea unor scene din copilărie servesc acestui scop de eliberare.

Comunismul, prin forţele sale văzute nu o dată ca fiind aproape oculte, a şters în nenumărate rânduri hotarul dintre realitate şi inimaginabilul greu de pus în cuvinte.

O critică făţişă se face prin aceste nuvele la adresa comunismului, chiar dacă, în acelaşi timp, aceeaşi critică rămâne ascunsă şi, paradoxal, mai limpede ca niciodată. Fantasticul, mijloc de evadare dintr-o societate care nu reuşea să se mişte decât până acolo unde gratiile închisorii imateriale îi permiteau, devine şi un instrument de portretizare şi de diagnosticare a traiului comunist prin volumul de nuvele fantastice Proiecte de trecut.

Rolul volumului îşi demonstrează dreptul de tipărire încă din momentul în care începe lupta cu cenzura. Şi, chiar dacă în cele din urmă reuşeşte să primească mult aşteptatul „bun de tipar”, demonstraţia pe care reuşeşte să o facă trece dincolo de orice impresie de câştig în faţa cenzurii:

„Momentul publicării Proiectelor de trecut a fost pentru mine un util prilej de a studia mecanismele printre roţile cărora trebuie să trec pentru a exista ca scriitor şi a mă întreba dacă vreau să continui acest savant efort de supravieţuire” (Ana Blandiana, Fals tratat de manipulare, p. 308).

Volumul de nuvele fantastice care trece iniţial de cenzură, cu riscuri asumate de cei care lucrau atunci la Cartea Românească, nu trece de „cenzura tipografilor”. Cartea e publicată abia după ce autoarei i se acordă la Viena premiul Herder.

(Continuarea cronicii: http://www.bookaholic.ro/comunismul-c...)