What do you think?
Rate this book
Poezii
This book is in Romanian language. Aceasta carte este in limba romana.
Lucrarea reprezinta o reproducere in facsimil a editiei aparute in 1944 la Fundatia Regala pentru Literatura si Arta.
Lucrarea reprezinta o reproducere in facsimil a editiei aparute in 1944 la Fundatia Regala pentru Literatura si Arta.
258 pages, Hardcover
First published January 1, 2006
About the author
Vasile Voiculescu
45 books32 followersVasile Voiculescu s-a născut în comuna Pârscov, judeţul Buzău, ca fiu al lui Costache Voiculescu, gospodar cu stare, şi al Sultanei (născută Hagiu), fiica unui negustor. Şcoala a început-o în satul Pleşcoi, Buzău în 1890. Cursul primar l-a absolvit la Buzău. A urmat studii liceale la Liceul „Alexandru Hâjdeu” şi apoi la Liceul Gheorghe Lazăr din Bucureşti. Preocupat de materialism, pozitivism şi evoluţionism, îi citeşte pe Littré Claude Bernard, Auguste Comte, Darwin şi Spencer. Studiază opera lui Wundt, Harald Høffding, Pierre Janet şi W. James, fiind atras de psihopatologie şi psihofizică.
Studiile universitare le-a început la Facultatea de Litere şi Filosofie din Bucureşti (1902 - 1903) şi le-a continuat la Facultatea de Medicină, în 1903. Doctoratul în medicină l-a obţinut în 1910.
S-a căsătorit cu Maria Mittescu, studentă la medicină, cunoscută din satul său natal, Pârscov. I-a dedicat poezii şi scrisori de dragoste. Voiculescu a debutat în Convorbiri literare (1912). A practicat medicina la ţară. În timpul Primului Război Mondial a fost medic militar la Bârlad, unde a participat la serile culturale ale lui Vlahuţă. Editorial, a debutat cu volumul Poezii (1916). Din acelaşi an a colaborat la Flacăra lui C. Banu, la recomandarea lui Macedonski. A primit Premiul Academiei pentru volumul Din ţara zimbrului şi alte poezii (1918).
A a decedat în anul 1963, dupa o grea suferinta provocata de anii grei de temnita la care l-a supus regimul comunist...
La Pârscov există „Casa Memorială Vasile Voiculescu”.
Studiile universitare le-a început la Facultatea de Litere şi Filosofie din Bucureşti (1902 - 1903) şi le-a continuat la Facultatea de Medicină, în 1903. Doctoratul în medicină l-a obţinut în 1910.
S-a căsătorit cu Maria Mittescu, studentă la medicină, cunoscută din satul său natal, Pârscov. I-a dedicat poezii şi scrisori de dragoste. Voiculescu a debutat în Convorbiri literare (1912). A practicat medicina la ţară. În timpul Primului Război Mondial a fost medic militar la Bârlad, unde a participat la serile culturale ale lui Vlahuţă. Editorial, a debutat cu volumul Poezii (1916). Din acelaşi an a colaborat la Flacăra lui C. Banu, la recomandarea lui Macedonski. A primit Premiul Academiei pentru volumul Din ţara zimbrului şi alte poezii (1918).
A a decedat în anul 1963, dupa o grea suferinta provocata de anii grei de temnita la care l-a supus regimul comunist...
La Pârscov există „Casa Memorială Vasile Voiculescu”.
Ratings & Reviews
Friends & Following
Create a free account to discover what your friends think of this book!
Community Reviews
Displaying 1 - 9 of 9 reviews
January 6, 2026
"Ce cazne noi mi-aduce dimineața?
Genuni de chin sub pașii mei plăpînzi.
O, Doamne,-mi dași cu camătă viața
Că pentru fiecare zi imi ceri dobînzi?"
Genuni de chin sub pașii mei plăpînzi.
O, Doamne,-mi dași cu camătă viața
Că pentru fiecare zi imi ceri dobînzi?"
September 30, 2017
Cucernic, mistic, vibrant, proaspăt, erotic; liric. Am înțeles de ce i se spunea Poetul Voiculescu.
Câteva note:
Sunt cuprinse poezii din volumele Urcuș, Pârgă (preferatul meu), Întrezăriri și postume.
Am regăsit și Plâns de toamnă pe care îl cântă Tudor Gheorghe în concertul Toamna Simfonic.
Am remarcat preferința pentru sonet, dar și ușurința cu care trece de la rimele și ritmurile clasice la versul liber.
Câteva note:
Sunt cuprinse poezii din volumele Urcuș, Pârgă (preferatul meu), Întrezăriri și postume.
Am regăsit și Plâns de toamnă pe care îl cântă Tudor Gheorghe în concertul Toamna Simfonic.
Am remarcat preferința pentru sonet, dar și ușurința cu care trece de la rimele și ritmurile clasice la versul liber.
August 25, 2015
Single quote review:
"M-am băgat surugiu la cuvinte:
Le momesc cu văpăi, le hrănesc cu jăratec,
Le strunesc în ham de gând, când lin, când sălbatec,
Le-ncing cu harapnicul dorului şi mână-nainte."
"M-am băgat surugiu la cuvinte:
Le momesc cu văpăi, le hrănesc cu jăratec,
Le strunesc în ham de gând, când lin, când sălbatec,
Le-ncing cu harapnicul dorului şi mână-nainte."
April 9, 2018
O antologie de poezii absolut superbă; cuvinte ce îți pătrund în suflet, și ce îți creează imagini bogate în minte. Temele abordate sunt pătrunzătoare, de asemenea.
Cu siguranță trebuie citite, măcar o dată în viață!
Cu siguranță trebuie citite, măcar o dată în viață!
August 7, 2022
Universul liric al lui Vasile Voiculescu este aparte, nu pot descrie în cuvinte cât de mult mi-au plăcut poeziile sale, așa că las doar 10 poezii dintre preferatele mele din acest volum să vorbească de la sine.
Urcușul
„Tu faci Sfințenia-ți să mi s-arate
Ca mii de Himalai de diamant,
Cu văi în haos înrădăcinate
Și piscuri sprijinite în neant.
Și-ncep să sui urcușul Tău-nainte,
Ghețar dumnezeiesc fără de vad…
De-alunec în prăpăstiile sfinte
Nu-mi pasă, Doamne, tot în Tine cad.”
Întinerire
„M-am încurcat în zile, m-am rătăcit în ani
Prin mlaștinile unui veac înecat în sânge.
Te-am ocolit; o vreme chiar ne-am privit dușmani
Îți arătam doar țepii de-arici care se strânge.
O, Doamne, azi mă pipăi și nu mă dumiresc:
Ce vrajă se petrece de la un timp cu mine?
Anume: pe măsură ce cred și Te iubesc,
Îmbătrânesc în lume… și-ntineresc în Tine.”
Întâia crucificare
„Aş zice că n-am teamă de diavoli și infern,
Îi știu, îi simt și-i pot alunga de la mine…
Președe Cineva dincolo chiar de etern…
Doamne, mi-e frică şi cutremur de Tine:
Cine ești Tu, cel ce-ai conceput hăul,
L-ai rânduit, ca apoi să i Te supui?
Spăimântătorule de bun, pentru ce-ai lăsat răul,
Ca să fii Tu cea dintâi victimă a lui?…
…«A crea e jertfă»… atât îmi spui!”
Fericitul gâde
„Roabă-n veriga brațului meu tare
În închisoarea nopții te-am ținut,
Lung plumb topit fu orice sărutare
Şi n-a rămas un nerv fără sărut.
N-ai mădular neprihănit, martiră,
N-ai os nestrâns de mâinile-mi văpăi,
Suavele torturi te-mpodobiră
Cu salbe și brățări de vânătăi.
Calci spre osânda dulce a iubirii...
Alb eşafod înaltul puf surâde.
Cum șovăi iar în pragul izbăvirii,
Te iau pe sus, eu, fericitul gâde.
Ajunşi, te nărui jertfă zâmbitoare,
Lași coapsele nălucilor durerii,
Te-ascunzi sub pleoape și fremătătoare
Aștepți să cazi sub paloșul plăcerii.”
Pe cruce
„Isus murea pe cruce. Sub arşiţa grozavă
Pălea curata-i frunte ce-o sângerase spinii.
Pe stâncile Golgotei tot cerul Palestinii
Părea că varsă lavă.
Şi chiar în clipa morții huliră cărturarii,
Cu fiere oţetită îl adăpau străjerii…
Râdea cu hohot gloata de spasmele durerii
Şi-l ocărau tâlharii.
Zdrobită, la picioare-i, zăcea plângând Maria
Şi-adânc zbucnea blestemul din inima-i de mamă.
Alături Magdalena, în lunga ei maramă,
Țipa văzând urgia.
Departe ucenicii priveau făr’ de putere…
Cu el se năruise nădejdea lor întreagă;
N-aveau decât să fugă în lumea cea pribeagă
Şi fără mângâiere.
Târziu porni mulțimea în pâlcuri spre cetate.
Pe drumurile-nguste cu lespezi pardosite
Trecură fariseii cu fețele smerite
Şi bărbile-argintate.
Măslini fără de frunze dormeau mocniți pe coaste,
În vale, ca-ntr-o pâclă, dormea Ierusalimul,
Pe cruce somnul morții dormea de-acum sublimul
Isus, vegheat de oaste!”
Emaus
„Nu uita: Emausul poate fi pe orice cale.
Domnul e pururi tainicul călător,
Se alătură-n drum mâhnirilor tale
Şi seara, la hanul sărac, ţi-e însoțitor.
Cunoaşte-L pe Cel ce binecuvântează,
Pâinea Duhului cu tine frângând.
El, surâzându-ți, te ospătează
Cu neînvinsa Lui pace vitează
Și pân’ la moarte nu vei mai fi flămând.”
Agonie
„Să știu ceva de Tine, cerc să Te tai în scară:
Cu Duhul urc la Fiul, prin Fiu la Tatăl sui.
Treimea Ta Te-nchide… Şi Tu stai tot afară:
Vestmintele-s acolo; Cel ce le-mbracă nu-i.
De ce îmi zgândări mintea şi inima îmi bântui,
Cu râvna să Te caut dincolo de aflare?
Mă faci să simt agonic - și încă nu mă mântui -
Că Te perinzi prin mine cu orice răsuflare?…”
Rugăciune către centrul eternei gravități
„Pe orbita unui cuget despre Tine
Mereu m-alung şi mă-nvârtesc în hău:
Fără să ies o clipă din mine
Simt că mă rotesc orbeşte-n jurul Tău.
Neabătut din a slavei Tale cale
Aprig mă lupt în orice clipă pentru
Smulgerea din orice lege-a robiei universale;
Să atârn numai de frumusețea Puterii Tale,
Neclintitule, Atotstătătorule-al Eternităților Centru.”
Cumpăna Judecății de Apoi
„Cine-a scornit că la Judecata cea Mare,
Aducând balanța drept argument,
Tu ne vei drămui pe cântare
Ca un casap mânios de pagubă, care
Scoate cărnurile vitelor în vânzare,
Iar iadul s-aține ca la un faliment?!
Doamne, eu știu Cumpăna ce vom înfrunta:
Când toate ascunzişurile-or fi în zadar,
Ea se va ivi în lumina cea fără hotar,
Atârnată de-o lacrimă, de un dor hoinar:
Ea ne-a fost leagăn, ea ne va fi cântar...
Doamne, Cumpăna este inima Ta…”
Gnoza
„Nu mă-nspăimântă cerul, nici pământul,
Pe unu-l calc, pe cellalt îl străpung...
Sânt slab, - sămânță care-o suflă vântul
Pe stepele vieții îndelung,
Ci El mă poartă unde ard s-ajung:
Oricât ai fi la infinit de mine,
Dar, de Te știu și-ți cânt împărăția,
Nu-mi mai trăiesc în van nimicnicia:
O, Doamne, sânt contemporan cu Tine
Şi sânt contemporan cu Veșnicia.”
Urcușul
„Tu faci Sfințenia-ți să mi s-arate
Ca mii de Himalai de diamant,
Cu văi în haos înrădăcinate
Și piscuri sprijinite în neant.
Și-ncep să sui urcușul Tău-nainte,
Ghețar dumnezeiesc fără de vad…
De-alunec în prăpăstiile sfinte
Nu-mi pasă, Doamne, tot în Tine cad.”
Întinerire
„M-am încurcat în zile, m-am rătăcit în ani
Prin mlaștinile unui veac înecat în sânge.
Te-am ocolit; o vreme chiar ne-am privit dușmani
Îți arătam doar țepii de-arici care se strânge.
O, Doamne, azi mă pipăi și nu mă dumiresc:
Ce vrajă se petrece de la un timp cu mine?
Anume: pe măsură ce cred și Te iubesc,
Îmbătrânesc în lume… și-ntineresc în Tine.”
Întâia crucificare
„Aş zice că n-am teamă de diavoli și infern,
Îi știu, îi simt și-i pot alunga de la mine…
Președe Cineva dincolo chiar de etern…
Doamne, mi-e frică şi cutremur de Tine:
Cine ești Tu, cel ce-ai conceput hăul,
L-ai rânduit, ca apoi să i Te supui?
Spăimântătorule de bun, pentru ce-ai lăsat răul,
Ca să fii Tu cea dintâi victimă a lui?…
…«A crea e jertfă»… atât îmi spui!”
Fericitul gâde
„Roabă-n veriga brațului meu tare
În închisoarea nopții te-am ținut,
Lung plumb topit fu orice sărutare
Şi n-a rămas un nerv fără sărut.
N-ai mădular neprihănit, martiră,
N-ai os nestrâns de mâinile-mi văpăi,
Suavele torturi te-mpodobiră
Cu salbe și brățări de vânătăi.
Calci spre osânda dulce a iubirii...
Alb eşafod înaltul puf surâde.
Cum șovăi iar în pragul izbăvirii,
Te iau pe sus, eu, fericitul gâde.
Ajunşi, te nărui jertfă zâmbitoare,
Lași coapsele nălucilor durerii,
Te-ascunzi sub pleoape și fremătătoare
Aștepți să cazi sub paloșul plăcerii.”
Pe cruce
„Isus murea pe cruce. Sub arşiţa grozavă
Pălea curata-i frunte ce-o sângerase spinii.
Pe stâncile Golgotei tot cerul Palestinii
Părea că varsă lavă.
Şi chiar în clipa morții huliră cărturarii,
Cu fiere oţetită îl adăpau străjerii…
Râdea cu hohot gloata de spasmele durerii
Şi-l ocărau tâlharii.
Zdrobită, la picioare-i, zăcea plângând Maria
Şi-adânc zbucnea blestemul din inima-i de mamă.
Alături Magdalena, în lunga ei maramă,
Țipa văzând urgia.
Departe ucenicii priveau făr’ de putere…
Cu el se năruise nădejdea lor întreagă;
N-aveau decât să fugă în lumea cea pribeagă
Şi fără mângâiere.
Târziu porni mulțimea în pâlcuri spre cetate.
Pe drumurile-nguste cu lespezi pardosite
Trecură fariseii cu fețele smerite
Şi bărbile-argintate.
Măslini fără de frunze dormeau mocniți pe coaste,
În vale, ca-ntr-o pâclă, dormea Ierusalimul,
Pe cruce somnul morții dormea de-acum sublimul
Isus, vegheat de oaste!”
Emaus
„Nu uita: Emausul poate fi pe orice cale.
Domnul e pururi tainicul călător,
Se alătură-n drum mâhnirilor tale
Şi seara, la hanul sărac, ţi-e însoțitor.
Cunoaşte-L pe Cel ce binecuvântează,
Pâinea Duhului cu tine frângând.
El, surâzându-ți, te ospătează
Cu neînvinsa Lui pace vitează
Și pân’ la moarte nu vei mai fi flămând.”
Agonie
„Să știu ceva de Tine, cerc să Te tai în scară:
Cu Duhul urc la Fiul, prin Fiu la Tatăl sui.
Treimea Ta Te-nchide… Şi Tu stai tot afară:
Vestmintele-s acolo; Cel ce le-mbracă nu-i.
De ce îmi zgândări mintea şi inima îmi bântui,
Cu râvna să Te caut dincolo de aflare?
Mă faci să simt agonic - și încă nu mă mântui -
Că Te perinzi prin mine cu orice răsuflare?…”
Rugăciune către centrul eternei gravități
„Pe orbita unui cuget despre Tine
Mereu m-alung şi mă-nvârtesc în hău:
Fără să ies o clipă din mine
Simt că mă rotesc orbeşte-n jurul Tău.
Neabătut din a slavei Tale cale
Aprig mă lupt în orice clipă pentru
Smulgerea din orice lege-a robiei universale;
Să atârn numai de frumusețea Puterii Tale,
Neclintitule, Atotstătătorule-al Eternităților Centru.”
Cumpăna Judecății de Apoi
„Cine-a scornit că la Judecata cea Mare,
Aducând balanța drept argument,
Tu ne vei drămui pe cântare
Ca un casap mânios de pagubă, care
Scoate cărnurile vitelor în vânzare,
Iar iadul s-aține ca la un faliment?!
Doamne, eu știu Cumpăna ce vom înfrunta:
Când toate ascunzişurile-or fi în zadar,
Ea se va ivi în lumina cea fără hotar,
Atârnată de-o lacrimă, de un dor hoinar:
Ea ne-a fost leagăn, ea ne va fi cântar...
Doamne, Cumpăna este inima Ta…”
Gnoza
„Nu mă-nspăimântă cerul, nici pământul,
Pe unu-l calc, pe cellalt îl străpung...
Sânt slab, - sămânță care-o suflă vântul
Pe stepele vieții îndelung,
Ci El mă poartă unde ard s-ajung:
Oricât ai fi la infinit de mine,
Dar, de Te știu și-ți cânt împărăția,
Nu-mi mai trăiesc în van nimicnicia:
O, Doamne, sânt contemporan cu Tine
Şi sânt contemporan cu Veșnicia.”
November 7, 2024
„Cu tot ce-am strâns din tine curat, ca Prometeu
Am să te-alcătui altfel, dar suflet îți dau eu.” - CCXXIX
„Nu mă-nspăimântă cerul, nici pământul;
Pe unul calc, pe celălalt îl străpung;
Sunt slab, sămânța care-o suflă vântul
Pe stepele vieții îndelung,
Dar el mă suflă unde vreau s-ajung!
Chiar dacă ești la infinit de mine,
Dar știu că ești și-Ți cat Împărăția,
Nu-mi mai trăiesc în van nimicnicia.
O, Doamne, sunt contemporan cu Tine
Și sunt contemporan cu Veșnicia.” - Contemporan
„O carte, scrie-n Buch der Lieber, Heine,
E un sicriu tăiat din lespezi reci,
Unde poetul cu-ale sale taine
Se-nchide singur pentru veci de veci.
Să nu te sperii, palid cititor,
Când răsfoind târziu aceste pagini
Mă voi scula oftând dintre imagini
Și voi zâmbi livid, strigoi al lor.” - Dedicație
„[…]
Plecat peste fântână, vedeam în fund durerea
Cum turbura adâncul venind să se adape
Și prefăcea în sânge cleștarul scump de ape,
Cum se stingea amurgul și veștedul luceafăr
Și cum porneai departe și singură tu, cea făr’
De mila, luând cu tine în albul steag al mâinii,
Ca-n zări să mi le fluturi, năframele luminii,
Lăsându-mă, din golul fântânii cu balaur,
Să mă privească noaptea cu ochii ei de aur,
Pe când, cerând și dându-și c-un bun rămas iertarea,
Se-mbrățișau în umbră iubirea și uitarea.” - Despărțirea
Am să te-alcătui altfel, dar suflet îți dau eu.” - CCXXIX
„Nu mă-nspăimântă cerul, nici pământul;
Pe unul calc, pe celălalt îl străpung;
Sunt slab, sămânța care-o suflă vântul
Pe stepele vieții îndelung,
Dar el mă suflă unde vreau s-ajung!
Chiar dacă ești la infinit de mine,
Dar știu că ești și-Ți cat Împărăția,
Nu-mi mai trăiesc în van nimicnicia.
O, Doamne, sunt contemporan cu Tine
Și sunt contemporan cu Veșnicia.” - Contemporan
„O carte, scrie-n Buch der Lieber, Heine,
E un sicriu tăiat din lespezi reci,
Unde poetul cu-ale sale taine
Se-nchide singur pentru veci de veci.
Să nu te sperii, palid cititor,
Când răsfoind târziu aceste pagini
Mă voi scula oftând dintre imagini
Și voi zâmbi livid, strigoi al lor.” - Dedicație
„[…]
Plecat peste fântână, vedeam în fund durerea
Cum turbura adâncul venind să se adape
Și prefăcea în sânge cleștarul scump de ape,
Cum se stingea amurgul și veștedul luceafăr
Și cum porneai departe și singură tu, cea făr’
De mila, luând cu tine în albul steag al mâinii,
Ca-n zări să mi le fluturi, năframele luminii,
Lăsându-mă, din golul fântânii cu balaur,
Să mă privească noaptea cu ochii ei de aur,
Pe când, cerând și dându-și c-un bun rămas iertarea,
Se-mbrățișau în umbră iubirea și uitarea.” - Despărțirea
April 28, 2023
Din perspectiva cuiva care nu e credincios: V. Voiculescu este un poet subestimat, cu poezii care conțin multă substanță şi emoții.
August 25, 2022
V. Voiculescu commence à écrire en 1914 et à partir de 1947 il se consacre entièrement à l'activité littéraire. Le jeune médecin publie un premier volume de vers « Poésies » (1916) qui passe inaperçu. Suivent les recueils « Au pays de l'aurochs » (1918) et « Fruits mûrs » (1921) ce dernier faisant déjà entrevoir les traits d'une poésie plus authentique. « Poèmes aux anges » (1927) introduit la soif inassouvie de communication avec l'absolu. Les recueils suivants prouvent que V. Voiculescu est un poète accompli qui associe la modernité aux acquis de la vision traditionnelle : « Destin » (1933), « Montée » (1737), « Repères » (1939). Sa création poétique connaît un point culminant avec les « Derniers sonnets figurés par Shakespeare dans la traduction imaginaire de V. Voiculescu » publiés en 1964 après la mort du poète.
Lorsqu'il évoque le choix des poèmes qui constituent cette édition bilingue le traducteur écrit : « le lecteur trouvera ici tous les « Derniers sonnets… » (quatre-vingt-dix au total) auxquels s'ajoute une anthologie de la poésie qui les précède, dont j'ai choisi un nombre qui dépasse de beaucoup les sonnets. Pour que le lecteur ait une image d'ensemble de la création de V. Voiculescu, ce volume représente un choix de toutes les périodes donc de tous les recueils, en accordant une proportion plus élevée à ceux qui se rapprochent de la période des sonnets ».
Au final une poésie où la forme est importante, où les thèmes sont variés, et qui culmine par ces sonnets d'inspiration shakespearienne, une grande et véritable victoire de la poésie d'amour roumaine en général. Cela fait deux ans que je lis presque quotidiennement un poème de mon anthologie bilingue roumain/français de 600 pages.
Lorsqu'il évoque le choix des poèmes qui constituent cette édition bilingue le traducteur écrit : « le lecteur trouvera ici tous les « Derniers sonnets… » (quatre-vingt-dix au total) auxquels s'ajoute une anthologie de la poésie qui les précède, dont j'ai choisi un nombre qui dépasse de beaucoup les sonnets. Pour que le lecteur ait une image d'ensemble de la création de V. Voiculescu, ce volume représente un choix de toutes les périodes donc de tous les recueils, en accordant une proportion plus élevée à ceux qui se rapprochent de la période des sonnets ».
Au final une poésie où la forme est importante, où les thèmes sont variés, et qui culmine par ces sonnets d'inspiration shakespearienne, une grande et véritable victoire de la poésie d'amour roumaine en général. Cela fait deux ans que je lis presque quotidiennement un poème de mon anthologie bilingue roumain/français de 600 pages.
April 19, 2021
POATE
Încordează-ţi, frate, arcul nebuniei,
Să trosnească-n zbanţuri capetele strunii:
Poate că săgeata dată vijeliei
Va lovi, departe, ţinta-nţelepciunii!
Poartă fără teamă, dreaptă, lancea urii,
Înfigând-o pururi mai setos ca zbirii...
Poate că din rana ucigaşei furii
Va ţâşni odată sângele iubirii!
Încordează-ţi, frate, arcul nebuniei,
Să trosnească-n zbanţuri capetele strunii:
Poate că săgeata dată vijeliei
Va lovi, departe, ţinta-nţelepciunii!
Poartă fără teamă, dreaptă, lancea urii,
Înfigând-o pururi mai setos ca zbirii...
Poate că din rana ucigaşei furii
Va ţâşni odată sângele iubirii!
Displaying 1 - 9 of 9 reviews