What do you think?
Rate this book
România pitorească. Schițe și povestiri
„Avem de-a face, pe ansamblu, cu o scriere situata undeva intre memorialul romantic de calatorie si textul de promovare a «identitatii» autohtone. Organizat in secvente scurte, memorialul compenseaza lentoarea specifica strabaterii «la pas» a distantelor printr-o anumita viteza – si concizie – a relatarii, care-l apropie de reportaj, un reportaj liric si idealizant, fireste. E, oricum, greu de spus cat a mai ramas azi din pitorescul Romaniei mici a lui Vlahuta...
Prezenta editie Biblioteca pentru Toti are meritul de a recupera una dintre primele versiuni ale cartii din 1901, reproducand aproximativ pagini eliminate de cenzura comunista in numeroasele editii dintre 1948 si 1990. Portiunile cenzurate se refera de regula la monarhie si la Regele Carol I, intr-un mod ce nu are nimic de-a face cu «antimonarhismul» atribuit, pe nedrept, scriitorului. Din contra, autorul apare ca un glorificator al monarhiei.“ - Paul Cernat
Prezenta editie Biblioteca pentru Toti are meritul de a recupera una dintre primele versiuni ale cartii din 1901, reproducand aproximativ pagini eliminate de cenzura comunista in numeroasele editii dintre 1948 si 1990. Portiunile cenzurate se refera de regula la monarhie si la Regele Carol I, intr-un mod ce nu are nimic de-a face cu «antimonarhismul» atribuit, pe nedrept, scriitorului. Din contra, autorul apare ca un glorificator al monarhiei.“ - Paul Cernat
256 pages, Hardcover
First published January 1, 1901
4 people are currently reading
138 people want to read
About the author
Alexandru Vlahuţă
28 books5 followersAlexandru Vlahuţă was a Romanian writer. His best known work is România pitorească, an overview of Romania's landscape in the form of a travelogue.
Ratings & Reviews
Friends & Following
Create a free account to discover what your friends think of this book!
Community Reviews
Displaying 1 - 9 of 9 reviews
December 27, 2021
"Şi la toate cumpenele, în toate întâmplările mari, găsim statornic în istoria poporului nostru amestecul acesta al celor sfinte cu cele lumeşti — adânca, nestrămutata legătură dintre cruce şi spadă."
August 25, 2020
extreme boring
July 20, 2022
Se putea mai bine.
September 23, 2020
România pitorească
Un jurnal de călătorie ieşit din pana unui poet cu toate elemente caracteristice unei opere lirice: multitudine de epitete, metafore şi hiperbole. Fiecare loc vizitat e frumos la superlativ şi în acelaşi timp unic. Incursiunile în trecutul istoric glorios al poporului român apar cu fiecare ocazie ivită prin vizita într-un loc unde la un moment dat s-a întâmplat ceva. Observăm de la Vlahuţă că poporul român o dă dintr-o extremă în alta: ba e poporul cel mai viteaz, mai mândru, mai glorios, mai cuminte, mai generos, mai de ispravă, ba e cel mai oropsit, necăjit, asuprit, nedreptăţit.
Frumoase au fost totuşi puţinele legende care şi-au făcut locul printre epitete şi hiperbole.
3/5
Schiţe şi povestiri
Scrieri care apar când un poet mai încearcă şi altceva, într-un gen literar diferit. Fiecare schiţă are stilul ei specific. Unele parcă sunt prea scurte.
„Dar îndeobşte toate visurile prea frumoase sunt semne îndoielnice de mari nenorociri viitoare, şi omul ar trebui să cunoască, în cele din urmă, că tocmai atunci când se lasă a fi mai stăpânit de farmecul unor iluzii mai dulci, e o durere mai grea, care i se urzeşte şi-l aşteaptă în cale-i.” (Din durerile lumii)
4/5
Un jurnal de călătorie ieşit din pana unui poet cu toate elemente caracteristice unei opere lirice: multitudine de epitete, metafore şi hiperbole. Fiecare loc vizitat e frumos la superlativ şi în acelaşi timp unic. Incursiunile în trecutul istoric glorios al poporului român apar cu fiecare ocazie ivită prin vizita într-un loc unde la un moment dat s-a întâmplat ceva. Observăm de la Vlahuţă că poporul român o dă dintr-o extremă în alta: ba e poporul cel mai viteaz, mai mândru, mai glorios, mai cuminte, mai generos, mai de ispravă, ba e cel mai oropsit, necăjit, asuprit, nedreptăţit.
Frumoase au fost totuşi puţinele legende care şi-au făcut locul printre epitete şi hiperbole.
3/5
Schiţe şi povestiri
Scrieri care apar când un poet mai încearcă şi altceva, într-un gen literar diferit. Fiecare schiţă are stilul ei specific. Unele parcă sunt prea scurte.
„Dar îndeobşte toate visurile prea frumoase sunt semne îndoielnice de mari nenorociri viitoare, şi omul ar trebui să cunoască, în cele din urmă, că tocmai atunci când se lasă a fi mai stăpânit de farmecul unor iluzii mai dulci, e o durere mai grea, care i se urzeşte şi-l aşteaptă în cale-i.” (Din durerile lumii)
4/5
February 26, 2026
O călătorie pe apă și pe uscat, unde Vlahuță ne invită să redescoperim ceea ce natura prin relief, dar și omul prin istorie, au reușit să unească și să creeze locuri cu multă încărcătură, care nu au cum să nu treacă neobservate.
De-a lungul graniței, pe Dunăre, istoria romană, medievală și antebelică au dat naștere mai multor așezări. Locuri care încă privesc spre amintirile pe care acest fluviu le poartă. Prin relatările lui, înțeleg importanța strategică a fluviului, ce rol a avut în apărarea acestei istorii, cât și rolul din prezent, un deschizător de drumuri, mărfuri sau afaceri. Cu siguranță, fără Dunăre am fi fost mult mai săraci, atât material sau economic, cât și istoric. „o lume nouă a răsărit aici, pe pământul acesta stropit de lacrimile tale”
Călătoria continuă în munți. De pe valea Motrului și până în Depresiunea Dornelor, naratorul ne invită să descoperim frumusețile oferite de relief cât și de influența omului, asupra acestuia. „Peste vrăjitul cuprins domnește o liniște dumnezeiască.” De departe, cele mai încântătoare descrieri se regăsesc pe Valea Prahovei, Ceahlăul, Vârful Omu, Târgoviște sau Valea Oltului. Muntele de obicei e încărcat nu doar de precipitații, cât și de legende. De la Zamolxe, la luptele medievale purtate în munți și până la folosirea lor ca barieră în cele două războaie, munții încă tac, pentru că au văzut prea multe, mai multe decât aceste legende sau surse istorice amintite de autor, în locuri unde. „E așa de adâncă și de sfântă tăcerea”
Lectura a fost plăcută, cu toate figurile de stil, cu legendele amintite sau cu referințele istorice. A fost o îmbinare destul de bine realizată pentru un jurnal de călătorie, nu atât de plictisitor sau laborios pe detalii mult prea tehnice. Țara e rezultatul istoriei oamenilor care au făcut-o mare, care au apărat-o. Poporul, oamenii, neamul, sunt cei ce au datoria morală s-o cunoască și s-o păstreze, iar dacă reușesc s-o facă și mult mai înfloritoare. „Un popor de amintiri o strigă din urmă”
Citate:
„Aerul miroase-a pământ ars stropit de-o bură de ploaie”
„Apele aburesc de căldură”
„Stelele clipesc, scuturând pe ape pulberea luminii lor.”
„ici colo câte o rară piezișă de soare tremură prin cetini”
De-a lungul graniței, pe Dunăre, istoria romană, medievală și antebelică au dat naștere mai multor așezări. Locuri care încă privesc spre amintirile pe care acest fluviu le poartă. Prin relatările lui, înțeleg importanța strategică a fluviului, ce rol a avut în apărarea acestei istorii, cât și rolul din prezent, un deschizător de drumuri, mărfuri sau afaceri. Cu siguranță, fără Dunăre am fi fost mult mai săraci, atât material sau economic, cât și istoric. „o lume nouă a răsărit aici, pe pământul acesta stropit de lacrimile tale”
Călătoria continuă în munți. De pe valea Motrului și până în Depresiunea Dornelor, naratorul ne invită să descoperim frumusețile oferite de relief cât și de influența omului, asupra acestuia. „Peste vrăjitul cuprins domnește o liniște dumnezeiască.” De departe, cele mai încântătoare descrieri se regăsesc pe Valea Prahovei, Ceahlăul, Vârful Omu, Târgoviște sau Valea Oltului. Muntele de obicei e încărcat nu doar de precipitații, cât și de legende. De la Zamolxe, la luptele medievale purtate în munți și până la folosirea lor ca barieră în cele două războaie, munții încă tac, pentru că au văzut prea multe, mai multe decât aceste legende sau surse istorice amintite de autor, în locuri unde. „E așa de adâncă și de sfântă tăcerea”
Lectura a fost plăcută, cu toate figurile de stil, cu legendele amintite sau cu referințele istorice. A fost o îmbinare destul de bine realizată pentru un jurnal de călătorie, nu atât de plictisitor sau laborios pe detalii mult prea tehnice. Țara e rezultatul istoriei oamenilor care au făcut-o mare, care au apărat-o. Poporul, oamenii, neamul, sunt cei ce au datoria morală s-o cunoască și s-o păstreze, iar dacă reușesc s-o facă și mult mai înfloritoare. „Un popor de amintiri o strigă din urmă”
Citate:
„Aerul miroase-a pământ ars stropit de-o bură de ploaie”
„Apele aburesc de căldură”
„Stelele clipesc, scuturând pe ape pulberea luminii lor.”
„ici colo câte o rară piezișă de soare tremură prin cetini”
October 16, 2021
PORŢILE DE FIER
Soarele scapătă spre asfinţit. Crestele munţilor par aprinse. Încet se desfac şi s-aştern pe văi perdele de umbră. Înaintea noastră, pe luciul plumburiu al apei, se iveşte-n curmeziş, mai întâi o dungă, o coamă gălbuie şi creaţă. Ne apropiem de pragul gherdapurilor. Dunărea începe să vâjâie
mânioasă, e un zbucium ş-un clocot de valuri dintr-un mal în altul. Peste adâncimi se fac ochiuri mari, care rotesc în loc. Ici apa se scufundă, bolborosind, ca suptă de gura unei vâltori, colo
se umflă, se burduşeşte şi urlă, făcând clăbuci, bătându-se de stânci care nu se văd.
Vaporul merge mai încet, mai cu pază. Patru oameni stau la roata de la cârmă. Amândoi comandanţii sunt pe punte, în picioare, cu ochii aţintiţi înainte: trecem printre gherdapuri. Dunărea mugeşte mai tare. Cu ochii închişi, te-ai crede într-un codru, pe-o vijelie cumplită. Din fundul ei se-ntind, pe subt valuri, nenumărate braţe de piatră, gata s-apuce vasul şi să-l farme-n bucăţi, la cea mai mică nebăgare de seamă. Aici, subt volbura asta de valuri, e încheietura Balcanilor cu Carpaţii. Peste pumnii lor încleştaţi, Dunărea se aruncă furioasă, rupând cu zgomot cele din urmă stăvilare ce i se mai ridică-n cale. Şi, în vălmăşagul acestei ciocniri de titani, fiecare val pare că strigă, fiecare stâncă pare că se mişcă. Deodată apa lunecă de pe zăgazul colţuros şi se întinde ca o pânză. Lupta, năprasnica luptă dintre cei doi urieşi, care de aci încolo au a purta străjile României, s-a încheiat. Munţii, învinşi, se dau la o parte. Zarea se deschide. Din stânga, de subt curmătura unui deal, vine râul Bahna să întâmpine, să salute sosirea marelui fluviu la pragul ţării, cu al
cărei pământ şi destin se leagă pentru totdeauna. Din ce depărtări scoboară şi cât a luptat Dunărea, ca să străbată-ncoace! A trebuit să spintece munţii, să-şi sape albia în piatră de-a
curmezişul Carpaţilor. A bătut şi «Porţile de fier» s-au deschis în faţa puterii eterne a valurilor ei.
Soarele scapătă spre asfinţit. Crestele munţilor par aprinse. Încet se desfac şi s-aştern pe văi perdele de umbră. Înaintea noastră, pe luciul plumburiu al apei, se iveşte-n curmeziş, mai întâi o dungă, o coamă gălbuie şi creaţă. Ne apropiem de pragul gherdapurilor. Dunărea începe să vâjâie
mânioasă, e un zbucium ş-un clocot de valuri dintr-un mal în altul. Peste adâncimi se fac ochiuri mari, care rotesc în loc. Ici apa se scufundă, bolborosind, ca suptă de gura unei vâltori, colo
se umflă, se burduşeşte şi urlă, făcând clăbuci, bătându-se de stânci care nu se văd.
Vaporul merge mai încet, mai cu pază. Patru oameni stau la roata de la cârmă. Amândoi comandanţii sunt pe punte, în picioare, cu ochii aţintiţi înainte: trecem printre gherdapuri. Dunărea mugeşte mai tare. Cu ochii închişi, te-ai crede într-un codru, pe-o vijelie cumplită. Din fundul ei se-ntind, pe subt valuri, nenumărate braţe de piatră, gata s-apuce vasul şi să-l farme-n bucăţi, la cea mai mică nebăgare de seamă. Aici, subt volbura asta de valuri, e încheietura Balcanilor cu Carpaţii. Peste pumnii lor încleştaţi, Dunărea se aruncă furioasă, rupând cu zgomot cele din urmă stăvilare ce i se mai ridică-n cale. Şi, în vălmăşagul acestei ciocniri de titani, fiecare val pare că strigă, fiecare stâncă pare că se mişcă. Deodată apa lunecă de pe zăgazul colţuros şi se întinde ca o pânză. Lupta, năprasnica luptă dintre cei doi urieşi, care de aci încolo au a purta străjile României, s-a încheiat. Munţii, învinşi, se dau la o parte. Zarea se deschide. Din stânga, de subt curmătura unui deal, vine râul Bahna să întâmpine, să salute sosirea marelui fluviu la pragul ţării, cu al
cărei pământ şi destin se leagă pentru totdeauna. Din ce depărtări scoboară şi cât a luptat Dunărea, ca să străbată-ncoace! A trebuit să spintece munţii, să-şi sape albia în piatră de-a
curmezişul Carpaţilor. A bătut şi «Porţile de fier» s-au deschis în faţa puterii eterne a valurilor ei.
December 3, 2025
Se întâmplă destul de rar ca ratingul umil prea-plecatului dvs. amic în ale cititului să fie peste media notelor de pe grup.
Este și cazul cu acest volum de amintiri (practic, un ansamblu de note de călătorie), apărut în 1901, ușor înfrumusețat (de fapt, chiar mai multde atât, spun criticii) dar lăudabil atât ca idee cât și ca realizare. Dunărea, munții, Delta Dunării, Marea Neagră, toate acestea sunt trecute în revistă, geografie, istorie și multă simțire din partea autorului fac din volumul de față mai mult decât o lectură plăcută.
Este și cazul cu acest volum de amintiri (practic, un ansamblu de note de călătorie), apărut în 1901, ușor înfrumusețat (de fapt, chiar mai multde atât, spun criticii) dar lăudabil atât ca idee cât și ca realizare. Dunărea, munții, Delta Dunării, Marea Neagră, toate acestea sunt trecute în revistă, geografie, istorie și multă simțire din partea autorului fac din volumul de față mai mult decât o lectură plăcută.
February 17, 2016
Am citit-o cu plăcere.
April 17, 2020
O descriere minunata a minunatei noastre tari.
Displaying 1 - 9 of 9 reviews