România pitorească. Schițe și povestiri

by Alexandru Vlahuţă

„Avem de-a face, pe ansamblu, cu o scriere situata undeva intre memorialul romantic de calatorie si textul de promovare a «identitatii» autohtone. Organizat in secvente scurte, memorialul compenseaza lentoarea specifica strabaterii «la pas» a distantelor printr-o anumita viteza – si concizie – a relatarii, care-l apropie de reportaj, un reportaj liric si idealizant, fireste. E, oricum, greu de spus cat a mai ramas azi din pitorescul Romaniei mici a lui Vlahuta...

Prezenta editie Biblioteca pentru Toti are meritul de a recupera una dintre primele versiuni ale cartii din 1901, reproducand aproximativ pagini eliminate de cenzura comunista in numeroasele editii dintre 1948 si 1990. Portiunile cenzurate se refera de regula la monarhie si la Regele Carol I, intr-un mod ce nu are nimic de-a face cu «antimonarhismul» atribuit, pe nedrept, scriitorului. Din contra, autorul apare ca un glorificator al monarhiei.“ - Paul Cernat

Genres: Classics, Travel, Romanian Literature, Romania, 20th Century, Nonfiction

256 pages, Hardcover

First published January 1, 1901

About the author

Alexandru Vlahuţă was a Romanian writer. His best known work is România pitorească, an overview of Romania's landscape in the form of a travelogue.

Reviews

[Talida · Rating 4 out of 5]

"Şi la toate cumpenele, în toate întâmplările mari, găsim statornic în istoria poporului nostru amestecul acesta al celor sfinte cu cele lumeşti — adânca, nestrămutata legătură dintre cruce şi spadă."

[Bea · Rating 1 out of 5]

extreme boring

[Meandmybooks · Rating 4 out of 5]

Se putea mai bine.

[Dorin · Rating 3 out of 5]

România pitorească

Un jurnal de călătorie ieşit din pana unui poet cu toate elemente caracteristice unei opere lirice: multitudine de epitete, metafore şi hiperbole. Fiecare loc vizitat e frumos la superlativ şi în acelaşi timp unic. Incursiunile în trecutul istoric glorios al poporului român apar cu fiecare ocazie ivită prin vizita într-un loc unde la un moment dat s-a întâmplat ceva. Observăm de la Vlahuţă că poporul român o dă dintr-o extremă în alta: ba e poporul cel mai viteaz, mai mândru, mai glorios, mai cuminte, mai generos, mai de ispravă, ba e cel mai oropsit, necăjit, asuprit, nedreptăţit.

Frumoase au fost totuşi puţinele legende care şi-au făcut locul printre epitete şi hiperbole.

3/5


Schiţe şi povestiri

Scrieri care apar când un poet mai încearcă şi altceva, într-un gen literar diferit. Fiecare schiţă are stilul ei specific. Unele parcă sunt prea scurte.

„Dar îndeobşte toate visurile prea frumoase sunt semne îndoielnice de mari nenorociri viitoare, şi omul ar trebui să cunoască, în cele din urmă, că tocmai atunci când se lasă a fi mai stăpânit de farmecul unor iluzii mai dulci, e o durere mai grea, care i se urzeşte şi-l aşteaptă în cale-i.” (Din durerile lumii)

4/5

[Socrate · Rating 4 out of 5]

PORŢILE DE FIER
Soarele scapătă spre asfinţit. Crestele munţilor par aprinse. Încet se desfac şi s-aştern pe văi perdele de umbră. Înaintea noastră, pe luciul plumburiu al apei, se iveşte-n curmeziş, mai întâi o dungă, o coamă gălbuie şi creaţă. Ne apropiem de pragul gherdapurilor. Dunărea începe să vâjâie
mânioasă, e un zbucium ş-un clocot de valuri dintr-un mal în altul. Peste adâncimi se fac ochiuri mari, care rotesc în loc. Ici apa se scufundă, bolborosind, ca suptă de gura unei vâltori, colo
se umflă, se burduşeşte şi urlă, făcând clăbuci, bătându-se de stânci care nu se văd.
Vaporul merge mai încet, mai cu pază. Patru oameni stau la roata de la cârmă. Amândoi comandanţii sunt pe punte, în picioare, cu ochii aţintiţi înainte: trecem printre gherdapuri. Dunărea mugeşte mai tare. Cu ochii închişi, te-ai crede într-un codru, pe-o vijelie cumplită. Din fundul ei se-ntind, pe subt valuri, nenumărate braţe de piatră, gata s-apuce vasul şi să-l farme-n bucăţi, la cea mai mică nebăgare de seamă. Aici, subt volbura asta de valuri, e încheietura Balcanilor cu Carpaţii. Peste pumnii lor încleştaţi, Dunărea se aruncă furioasă, rupând cu zgomot cele din urmă stăvilare ce i se mai ridică-n cale. Şi, în vălmăşagul acestei ciocniri de titani, fiecare val pare că strigă, fiecare stâncă pare că se mişcă. Deodată apa lunecă de pe zăgazul colţuros şi se întinde ca o pânză. Lupta, năprasnica luptă dintre cei doi urieşi, care de aci încolo au a purta străjile României, s-a încheiat. Munţii, învinşi, se dau la o parte. Zarea se deschide. Din stânga, de subt curmătura unui deal, vine râul Bahna să întâmpine, să salute sosirea marelui fluviu la pragul ţării, cu al
cărei pământ şi destin se leagă pentru totdeauna. Din ce depărtări scoboară şi cât a luptat Dunărea, ca să străbată-ncoace! A trebuit să spintece munţii, să-şi sape albia în piatră de-a
curmezişul Carpaţilor. A bătut şi «Porţile de fier» s-au deschis în faţa puterii eterne a valurilor ei.

[Razvan Banciu · Rating 4 out of 5]

Se întâmplă destul de rar ca ratingul umil prea-plecatului dvs. amic în ale cititului să fie peste media notelor de pe grup.
Este și cazul cu acest volum de amintiri (practic, un ansamblu de note de călătorie), apărut în 1901, ușor înfrumusețat (de fapt, chiar mai multde atât, spun criticii) dar lăudabil atât ca idee cât și ca realizare. Dunărea, munții, Delta Dunării, Marea Neagră, toate acestea sunt trecute în revistă, geografie, istorie și multă simțire din partea autorului fac din volumul de față mai mult decât o lectură plăcută.

[Alexandru · Rating 4 out of 5]

Am citit-o cu plăcere.

[Paul · Rating 5 out of 5]

O descriere minunata a minunatei noastre tari.