„Bunavestire este un punct de hotar in evolutia romanului romanesc. A spulberat fundamentele realismului traditional intrucat a produs dovada ca romanul poate fiinta si fara preceptele constrangatoare ale verosimilului, fara respectul paralizant pentru determinari, cauzalitati si motivatii socio-psihologice. Prin ignorarea regulilor scriiturii romanesti prin anularea distinctiilor autor-narator, narator-personaj, autor-personaj, Bunavestire reprezinta sio revolutie in plan stilistic. Dovedind ca omul e o fiinta imprevizibila, integral ambigua si de necuprins in statistici, formule si tipologii, Nicolae Breban si-a demonstrat totala lui incompatibilitate cu regimul comunist si, de altfel, cu orice regim care slobozeste in lume acele termite ale reductiei de care vorbea Kundera.“ - Eugen Negrici
,,Rămăsese din nou singură. Cu adevărat singură. Ploua, ploua în neştire, ploua cu găleata, turna, ploua mărunt, burnița, mizgărea, ploua gri, ploua cu intermitență, cădea o aversă, trâmbe de ploaie, rafale pur şi simplu... ciclonul „Lya"... „Lelya"...
Ridică ochii spre cer. Era un cer gri, cenuşiu, plin de speranţă. Păşi mai departe, mărşălui mai departe. Un-doi! Un-doi!
Greu de definit acest roman, poate chiar mai greu decât de citit...
Aceasta a fost și opinia la vremea respectivă ( Bunavestire a fost publicată pentru prima dată în 1977, la Iași, de către Editura Junimea) , tânărul Traian-Liviu Grobei fiind departe de prototipul cetățeanului (ca să nu zic tovarăș) serios și capabil. Iar Lelia, superba sa iubită, nici atât...