Neîndemanatic de viu

by Varujan Vosganian

Urmăresc de multă vreme scrisul lui Varujan Vosganian. Interesul meu pentru poezia lui creștea pe măsură ce descopeream că ea vine dintr-un surplus de energie, iar poeziile nu sunt altceva decât o încercare de recuperare a unei bogății amenințând, altminteri, să se risipească. Poeme umbrite de o statornică revoltă, mâhnire, scrise parcă dinadins pentru a nu putea fi publicate. Cineva se împotrivea evidențelor; cineva stăruia că creadă că nu zadarnic se așază la masa de scris. Varujan Vosganian are toate datele unui artist care-și face religie din refuzul faptului împlinit.

Mircea Ciobanu, 1990

280 pages, Paperback

First published January 1, 2023

About the author

Primele date din aceasta scurta biografie se regasesc chiar in Cartea soaptelor. Varujan Vosganian s-a nascut la Craiova, la 25 iulie 1958. Copilaria si adolescenta si le-a petrecut la Focsani. A absolvit Liceul „Alexandru Ioan Cuza” din Focsani, apoi Facultatea de Comert a Academiei de Studii Economice si Facultatea de Matematica a Universitatii Bucuresti. Este presedintele Uniunii Armenilor din Romania si prim-vicepresedinte al Uniunii Scriitorilor. Este senator de Iasi si intre decembrie 2006 si decembrie 2008 a fost ministru al Economiei si al Finantelor. Lucrarile sale includ trei volume de poezie – Samanul albastru (1994), Ochiul cel alb al reginei (2001), Iisus cu o mie de brate (2005) –, precum si volumul de nuvele Statuia comandorului (1994), pentru care a primit Premiul Asociatiei Scriitorilor din Bucuresti. Cartea soaptelor a primit Premiul „Ion Creanga“ al Academiei Romane (2009), Premiul „Cartea anului 2009” acordat de revista Romania literara, Premiul revistei Convorbiri literare, sectiunea proza (2009), Marele Premiu pentru Proza – Trofeul „Mihail Sebastian”, Premiul revistei Observator cultural, sectiunea proza (2009), si a fost nominalizat la Premiile Uniunii Scriitorilor din Romania. Romanul a fost tradus in spaniola, italiana, armeana si ebraica si urmeaza sa apara in germana, franceza, suedeza si bulgara.

Reviews

[pros.n.cons_ ris · Rating 3 out of 5]

În mare mi-a plăcut volumul. Poemele molimei și elogiile nu au fost la fel de interesante. Cu toate acestea, am găsit un poem de care nu m-aș despărți:

De parcă nici n-aș fi fost


cei mai mulți pe care i-am cunoscut au murit
s-au închinat către public, au ieșit pe neobservate din scenă
cum ar fi să scoți din fântână o găleată cu apă
luciul tremură o clipă, stelele pâlpâie, se rostogolesc
ca o pereche de zaruri pe masă
apa se umple la loc, ca și cum n-ar fi fost.

cei mai mulți pe care i-am cunoscut au murit
pe unii chiar i-am vegheat, i-am însoțit pe ultimul drum
de alții nu-mi amintesc, poate ei își aduc aminte de mine
au amintiri care, precum unghiile sau părul, mai cresc după moarte

ne întâlnim uneori, când luminile se întretaie, se-ascultă
ca două urechi fără tâmple, lipite una de alta
mersul mi-o ia înainte, alteori rămâne în urmă
pământul îmi calcă sub tălpi

îndurați-vă! strig, dar îndurarea e neiertătoare
cei care au murit sunt prea buni ca să ierte


*


adun, ca firimiturile în căușul palmei, greșeli
pe care nu le mai pot îndrepta
absențe de care nu mă pot despărți
îndurați-vă! strig, răzbunarea să-mi șuiere în urechi,
întunericul să mă oblojească,
prin venele mele să curgă sângele rodiei, de culoarea ruginii,
o maramă să-mi acopere fața

cum ar fi fost să mor fără să trebuiască, mai întâi, să mă nasc

[RAI · Rating 5 out of 5]

O poezie care frizează sublimul!