Where Women Are Kings

by Christie Watson

Elijah, seven years old, has a history of disruptive behaviour. His adoptive mother Nikki believes that she and her husband Obi are strong enough to accept his difficulties – and that her being white will not affect her ability to raise a black son.

Deborah, Elijah’s birth mother, is ever present, and her love for her son is a constant reminder for Nikki of something she’s not part of, that she’s never had.

Each of them faces more challenges than they could have dreamed of, but just as Elijah starts to settle in, a surprise event rocks their fragile peace and the result is devastating.

Genres: Fiction, Contemporary, Africa, Literature, Psychology, Literary Fiction, Unfinished

432 pages, Hardcover

First published August 29, 2013

About the author

Christie Watson is a professor of medical humanities at UEA, and worked as an NHS nurse for over twenty years. She has written six books, including her first novel, Tiny Sunbirds Far Away, which won the Costa First Novel Award, and the memoir, The Language of Kindness, which was a number one Sunday Times bestseller. Christie is a contributor to the Times, the Sunday Times, the Guardian, the Telegraph, and TEDx, and her work has been translated into twenty-three languages and adapted for theatre. Moral Injuries, her latest novel, is publishing March 14th (UK) and June (US).

Reviews

[Andrei Bădică · Rating 5 out of 5]

Am vrut să citesc cartea aceasta, deoarece mi s-a părut foarte interesant și curios titlul. La prima vedere nu știam la ce face referire; am descoperit încă de la cea de-a doua pagină unde ni se spune exact ce reprezintă acolo unde femeile sunt regi. Nu am citit descrierea de pe spate, pentru că nu voiam să știu despre ce este vorba în roman. Îmi place foarte mult să fiu surprins de ceea ce găsesc în cărțile pe care le citesc. Mi s-a întâmplat anul trecut când am citit descrierea romanului "Trenul din Paddington" de Agatha Christie să aflu că mă așteaptă un cadavru într-un sarcofag. Dacă nu aș fi citit-o nu aveam de unde să știu că se va găsi un mort în sarcofag. Ucis, nu sinucis. De asemenea, putea să fi fost o farsă sau mai știu eu ce. De atunci nu am mai citit descrierea niciunei cărți pe care urma să o citesc. Și bine am făcut!
"Acolo unde femeile sunt regi" de Christie Watson ne relatează povestea unui băiat nigerian, pe numele său Elijah, fiul lui Deborah și Akpan care se află, de-a lungul cărții, în grija mai multor asistenți sociali, unii dintre ei fiind Nargis, Sue și Gary. El crede că este un băiat rău și că înăuntrul său viețuiește un vrăjitor care îi dictează să facă doar lucruri rele. Ricardo, un foarte apropiat asistent social lui Elijah, vorbește cu el și îi zice contrariul, adică că este un băiețel foarte bun. Sărmanul Elijah! Ce milă îmi este de el! Acesta a fost luat de către asistenții sociali, pentru că a fost supus unor rele tratamente, mai precis abuzuri ritualice de către mama sa naturală Deborah. Trece de la un asistent la un altul până când va fi adoptat de către o familie care nu putea avea copii. Nikki și Obi sunt două persoane foarte iubitoare și își doresc să înfieze un copil pe care să-l facă fericit în fiecare zi din frumoasa sa viață. Vor reuși aceștia să adopte un copil? Eu cred că da. În lumea noastră există atât de mulți copii care se află în grija asistenților sociali ori pentru că au fost luați de lângă "părinții" lor din cauza unor lucruri de neimaginat făcute acestora ori pentru că aceștia îi abandonează, căci nu îi mai iubesc sau nu le mai sunt folositori ca să muncească. Copiii din grija asistenților sociali sau din centrele de plasament sunt cu adevărat cei care merită să aibă parte de tot ce-i mai bun în viață, deoarece nu există durere și supărare mai mari în sufletul nevinovat al unui copilaș decât să știe că părinții lui l-au părăsit sau îi aplică "corecții" usturătoare.
Christie Watson reușește să zugrăvească o imagine grăitoare a ceea ce înseamnă o copilărie grea, tristă și groaznic de tulburătoare: rele tratamente, abuzuri, suferință, fără joacă și neiubire. Citind acest roman am fost martor la durerea fără margini a lui Elijah și neputința de a-l ajuta. Aflăm cu amărăciune că la un moment dat nu știa ce reprezintă joaca, mașinuțele sau ursuleții, pentru că în familia sa nu a avut niciodată parte de așa ceva. Cu timpul, datorită exercițiilor terapeutice la care ia parte mai mereu și dragostei, bunăvoinței asistenților sociali, Elijah se va schimba. Da, a ajuns în familia formată din Nikki și Obi. Cât m-am bucurat că am poposit la această frumoasă și înduioșătoare parte a cărții! De-a lungul romanului mi-am dat seama că în spatele unui copil aparent liniștit se poate afla o traumă pe care încă, din păcate, nu a putut să o depășească. M-a mângâiat gândul că tot pe lumea aceasta există oameni cu inima mare care adoptă copii din diferite motive. Le oferă astfel o șansă incredibilă de a trăi alături de ei pentru totdeauna. Mi-au plăcut naturalețea cu care autoarea a scris această poveste, căldura pe care a pus-o în realizarea cât mai bună a romanului și tratarea cu seriozitate a aspectelor legate de procesul adaptării lui Elijah cu noua sa familie. În momentul în care Nikki a descoperit cicatricile de pe corpul lui Elijah m-am simțit furios. Acesta a suportat clipe de adevărat calvar în acele zile negre. Tot îndurând și îndurând a ajuns la concluzia că este un băiat rău și afurisit. La început pentru Nikki și Obi a fost greu să se obișnuiască cu noul lor fiu, dar s-au acomodat datorită iubirii și generozității de care au dat dovadă aceștia doi.
Romanul cuprinde și scrisorile trimise de Deborah, mama naturală a lui Elijah, fiului ei, dar necitite încă de el, deoarece sunt grele de înțeles pentru cei șapte anișori ai săi. Ricardo, omniprezentul asistent social, a zis că i le va da peste câțiva ani când Elijah va fi mai mare ca să le priceapă. Am fost plăcut surprins că toată lumea îl iubește pe Elijah și vrea ca el să se simtă cât mai bine; altfel spus să aibă o viață normală. Stau și mă gândesc la câtă răutate există pe lumea asta și că cei mai afectați de ea nu sunt adulții, ci copiii. Să vezi ce urme i-au lăsat anumite "leacuri" care, chipurile, trebuiau să-l facă sănătos este ceva de nedescris și de neconceput. Nu înțeleg cum de Nikki nu s-a speriat și a luat-o la fugă când a zărit acele cicatrici îngrozitoare. Oare va veni oare o zi în care tot răul sau măcar puțin din el să dispară? Eu sper că da.
Un roman extraordinar care vorbește despre cât de fragile pot fi relațiile de familie abia întemeiate.

[Cristina · Rating 4 out of 5]

This book... was weird 90% of the time. It was a book about beliefs, culture, feelings and mental illness. It was a book about a tortured nigerian boy. A boy I really felt sorry for.
I think this book has a lesson to teach us. We just have to have an open mind to let the lesson dive in. That why I was so skeptical in the beginning... I thought it was an awful book (I repeat: in the beginning). I didn't understand why Elijah felt that way. Like he had a wizard inside of him. But, in the end, the lesson made me think differently. You can never understand someone's pain, because you can never know what's going on in his mind. But reading it... feeling it, turned this story upside down for me.
I'm glad I read this book. I'm glad I read a book that was clearly out of my comfort zone. Because sometimes a book like this one, can open your eyes.

[Jo · Rating 2 out of 5]

This book is sold as being a sensitive portrayal of the complexities of mental illness and adoption, and it was this that first attracted me to the book. I am always intrigued about mental illness, as I am certainly not a stranger to it, and as I was adopted, I thought I might find this a little relatable.

This wasn't what I expected, and for the most part, especially on the theme of adoption, it seemed poorly researched and unrealistic, and this only added to my irritation. This is not a well written book, and at times, I felt I was reading a YA book.

The characters were paper thin, and I didn't feel anything for any of them, not even Elijah. The author tells us that he is possessed by "wizards" but then a few pages later, he is not possessed by wizards. It seemed vague and confusing.

The POV jumped continuously, causing confusion, and yet more detachment from the characters. This book had an interesting premise, which wasn't researched enough, resulting in a bland, improbable story, which I am starting to forget already.

[Emma Subțirelu · Rating 5 out of 5]

Acestă carte parcă mi-a lăsat o cicatrice. Nu este o lectură luminoasă în niciun sens și, când ați finalizat cartea, prezic că veți reveni la finalul cărții de mai multe ori. Fiecare pagină a acestui roman este o privire neabătută asupra modului în care este creat un tineret tulburat și traumat și ce fel de forță din altă lume este necesară pentru a ajuta. Această carte este plină de iubire necondiționată și durere ieșită din comun.

”Acolo unde femeile sunt regi” examinează cu atenție adopțiile complicate și efectele îngrozitoare ale bolilor mintale. Admir modul în care Watson a abordat subiecte atât de sensibile. Este ca și cum ar fi pus brațul în jurul tău și ar spune „trebuie să auzi asta”. Ea nu vorbește doar despre trecerea peste ramurile emoționale ale unui copil înspăimântat, dar se adâncește, cu ochii larg deschiși și își ia cititorul cu ea. Atașamentul tău față de Elijah va dura doar o clipă, dar afecțiunea ta față de personajul său va persista. Am prins dragostea pentru acei părinți, Obi și Nikki și pentru bunelul care avea un suflet atît de bun și cald. Am trăit fiecare emoție cu fiecare personaj aparte.

Ceea ce este atât de puternic la acest roman este că aceasta ar putea fi povestea oricărui copil aflat în asistență maternală. Ar putea reprezenta orice cuplu care ajunge în mod altruist și curajos prin mizeria abuzului pentru a scoate un inocent.

”Acolo unde sunt femeile regi” nu este pentru cei slabi de inimă, cu siguranță. Habar n-aveam că voi ieși din această poveste cu o nouă viziune și perspectivă și îi mulțumesc lui Christie Watson pentru că a dat o lumină cinstită tragediilor cu care se confruntă unele familii.

Nu am lăcrimat, dar am plâns ca un copil mic.

[Sidonia · Rating 5 out of 5]

M-a facut bucati aceasta carte, mi-a frant inima finalul, am ramas cu o tristete de nedescris. Locul unde femeile sunt regi, este Nigeria. Tara unde superstitia si religia distruge suflete. Elijah e un baietel ca toti altii la prima vedere, insa mama biologica ii insufla faptul ca in adancul sufletului lui salasluieste un vrajitor. Ea avand probleme psihice in urma pierderii sotului ei, il supune la ritualuri de exorcizare cu ajutorul unui Pastor, Doamne! cumplit, nici nu am cuvinte... Mi-a fost tare mila de ea, nu a mai fost capabila sa faca distinctia intre realitate si fantezie, de fapt am inteles ca ea il iubea profund de Elijah, dar cu toate acestea, este de neinchipuit ce a putut sa ii faca propriului copil. M-a socat. In schimb, mama adoptiva, Nikki, este minunata, o forta si o femeie cum rar am intalnit in carti, m-a impresionat mult.
Este uimitor cum a reusit autoarea sa creioneze intr-un univers de familie, probleme actuale de religie, rasa si paturi sociale. Este o carte cu o mare incarcatura emotionala care te rascoleste profund...

[citesc_cu_sufletul · Rating 5 out of 5]

Povestea asta mi-a rupt sufletul în mii și mii de bucăți...

[AlinaG · Rating 5 out of 5]

Am ținut cartea asta în biblioteca mult prea mult timp. Și regret. Poate pentru ca nu mi-a plăcut coperta sau titlul, I don't know.
Nu m-am asteptat sa găsesc o asa poveste. Sa ma facă sa tremur gândindu-mă la Elijah și câte orori poate suporta un copil.
O carte cruntă. Necesară. Tristă.

[Bianca Stanciu · Rating 4 out of 5]

4,5⭐️/5

[Ildiko Szendrei · Rating 4 out of 5]

3,5⭐

Pe tot parcursul cărții m-am gândit că povestea va merge pe aceeași linie cu "Dinți de lapte". Abia finalul a fost cel care mi-a arătat că m-am înșelat și că avem de-a face cu o carte sensibilă, cu un sfârșit pe măsură.

Nu mi-a plăcut însă că nu a fost mai tranșantă fie în direcția agresivă, fie în direcția sensibilă, astfel încât să știu și eu pe parcurs încotro să îmi concentrez sentimentele. Asta a făcut ca empatia mea față de băiețelul Elijah, un copil chinuit de soartă, să fie limitată.

[Ana Stanciu-Dumitrache · Rating 5 out of 5]

Cartea aceasta e neașteptat de bună, mai ales pentru un roman de debut. Recunosc că am fost sceptică în privința ei din cauza titlului, care mi s-a părut prea feminist și mi-a dat impresia de roman de duzină. Însă nu a fost deloc așa. Subiectul abordat e unul foarte sensibil și trist, care m-a umplut de frustrare. Nu cred că am detestat vreodată un personaj așa cum am ajuns să o detest pe Deborah. Felul în care și-a abuzat fizic și mental băiețelul e inacceptabil, nici măcar în condiția ei, de mamă singură, într-o țară străină, lipsită de cultură și informație, naivă și slabă. Pentru că da, e o mamă slabă, incapabilă să își îngrijească fiul, care apelează la biserică pentru ajutor în nebunia ei. Nu vreau însă să vorbesc despre biserică și poziția ei. Am rămas şocată de ce a fost capabilă Deborah în vreme ce își declara imensa iubire pentru fiul el ...
Nikki în schimb e o mamă adevărată, însă Dumnezeu nu i-a dat un fiu. Din păcate, micuțul nu a avut posibilitatea să își aleagă mama ...
Efectele abuzurilor suferite se văd imediat în Elijah, care îi rănește pe toți cei care se apropie de el, care crede că e defect și că nu merită iubire. Dovadă și actul său final, în ciuda familiei pe care i-o oferă Obi și Nikki, băiatul nu poate trece peste traumă. Mi-a fost tare milă de el și am simțit neputință. Mă gândesc cu groază câți copii trec prin ce au trecut el, din cauza părinților și a culturii lor. Nu știu dacă cartea a avut ca scop prezentarea culturii și poporului nigerian, dar dacă a avut-o, felul în care au fost descris a fost extrem de dur. Un popor care crede orbește în tradiții și în biserică, care nu discerne realitatea, care refuză să își deschida mintea, înfățișat de această Deborah, căreia autoarea cred că a încercat să îi găsească o scuză ...
O lectură care merită citită și care nu te poate lăsa indiferent, care te face să te simți neputincios, dar recunoscător că totuși mai există oameni ca Nikki și Obi și că poate unii copii mai au o șansă la o viață.

[Nata · Rating 5 out of 5]

"Nu mă mai doare nimic..." :(

E atât de trist subiectul acestei cărți, doamne!
E greu să zici ceva despre asemenea romane cu profund afect emoțional.

Micuțul Elijah a fost atât de iubit de mama lui, dar iubirea ei a fost devastatoare și tragică.

Cartea e despre iubirea maternă reprezentată sub diferite forme ale ei: de la agonie la extaz, de la iubire profundă, necondiționată, la abuz, delir și magie.

Nigeria capătă pentru mine, odată cu acest roman, un alt sens.

[Trish · Rating 5 out of 5]

Christie Watson’s intensely moving second novel Where Women Are Kings is so beautifully executed that one comes away with a sense of awe at her mastery of imagination and writing skill. Watson gets inside the experience of being a Nigerian immigrant to London and illuminates a disconnect within the mind of a seven-year-old foster child.

Watson takes on an important, fraught, and difficult to understand human social issue—severe child abuse—and shares it with us with an intelligence and assuredness that gives us all grace. She is as careful with us, her readers, as a mother is with an at-risk child, talking us around the issue until we feel safe enough to look at it straight in the eye. We would not gravitate to this difficult subject were we led not there by a careful and steady guide.

Watson chooses a complex narrative structure with which to tell the story and in so doing, leads us to gradually comprehend how such hideous crimes might be committed by loving parents. There is a hard-won compassion everywhere apparent for all parties in this story, but not a hint of sentimentality. It is remarkable.

A seven-year-old boy of Nigerian descent has been kicking around the foster care system for some years before he is chosen by a biracial couple for adoption. He is considered at-risk because there is some question if he was involved in a fire set at his last foster home. The story is told partly from his point of view, and partly from that of his adoptive mother. Interspersed throughout the narrative are letters written to the boy, Elijah, from his birth mother. We sense the voice of the child Elijah and that of his birth mother are imaginative reconstructions, yet they have a compelling logic. The voice of the adoptive mother is so fiercely intelligent and defended that it feels positively lived.

Watson writes fiction that doesn’t feel like fiction, and yet all the elements of great fiction are manifest. The characters are unique, complex, recognizable. The story never gets out of Watson’s grasp. Her skill in the presentation keeps us rapt to know if and how the life of a seven-year-old can be saved. We believe in the folks she introduces who spend their days (and nights) wrestling with these issues. She makes them heroes.

There are no extra pieces in this novel. Every word works to the goal of our understanding and the development of our compassion. The story of the biracial household with a really tough, almost insoluble, problem is told with a naturalness that allows us to focus on big issues like whether or not love is enough.

At a time when the importance and relevance of fiction is being questioned, along comes a writer of such skill that we cannot but put aside that challenge for another day. Kudos to Watson.

[Maria · Rating 5 out of 5]

O carte foarte buna (printre favoritele mele, de altfel) care m-a prins în mrejele ei din primele pagini.
Este vb despre iubire, despre abuz si maltratare, despre maternitate si acceptare, despre alegeri si dorinte, despre boli mintale, despre parinti si felul in care actiunile lor isi pot pune amprenta pe viata unui copil și nu numai.
Personajele sunt bine conturate, caracterele lor se întrepătrund intr-un mod absolut fantastic, făcandu-te practic, parte din poveste.
Elijah duce o lupta pe care niciun copil n-ar trebui sa o duca. Am simtit durerea si trauma lui in fiecare rand si in fiecare cuvant pe care l-am citit imi doream sa pot face ceva sa schimb acele lucruri. Actiunile sale erau ca un ecou, dat de ceea ce i se intamplase... si asta m-a facut sa ma revolt si sa plâng.
Mi-am simtit de multe ori inima in gat si lacrimile in ochi, mi-a venit de cateva ori sa dau cu cartea de pereti, dar in acelasi timp nu am putut sa o las din mana.
Desi simteam cum ma incarcă negativ si-mi face rau la propriu, n-am putut sa o dau deoparte. Daca nici asta nu inseamna ca autoarea si-a facut treaba bine, nu mai zic nimic.
Este o carte de citit, clar, pe care o recomand de fiecare data cand am ocazia, insa numai acelora care cred ca pot duce o carte cu un impact emotional atat de mare, pentru ca este o poveste greu de asimilat.
5 stele fără discuție.

[Platon Cristina · Rating 1 out of 5]

1/5 scuipat-o fi aberația asta 👿

Dacă după 150 de pagini, neinteresante, de altfel, am continuat pentru că am vrut să duc cartea la sfârșit, undeva pe la pagina 200, cartea brusc devine și thriller, iar absurdul absurdului se dezlănțuie.

Am mai citit cărți în care se descrie mizeria, dar nu știam că mizeria va fi cartea în sine. O nouă pagină, o nouă dramă, o nouă cotitură care vrea să inducă cititorul în eroare. Înțeleg că ficțiunea asta tâmpă are pretenția de a șoca, dar pe lângă asta, reușește să stârnească porniri negative față de autoare, față de personaje, față de întreaga lume! Femeia asta a vrut valuri într-o găleată, dar a cauzat furtuni care dau pe-afară, iar cititorul se trezește într-o mocirlă pe care trebuia s-o evite acum 200 de pagini în urmă, cam pe la începutul cărții, cam pe la raftul din librărie.

M-au descurajat mult pornirile astea de a sensibiliza cititorul-mamă și cititorul-tolerant-gata-să-scuipe-lacrimi-la-comandă, doar pentru a-și crește romanul în faimă și smiorcăieli. Nu, mi-am păstrat sângele bocnă și istoria lui Elijah nu a topit nici măcar o picătură. Pe lângă faptul că m-am tot împiedicat de dialoguri goale și detalii de umplutură, (trebuia Watson să culeagă cumva cele 336 de pagini), mă trezesc într-o luni cu un weekend irosit, dedicat unei cărți de nimic.

În imaginația mea am ucis cartea, am ferfenițit-o și am cremat-o (da, știu, nu există verbul, dar nici că-mi pasă). O înlocuiesc repede cu o altă lectură și o bag la uitare. În realitate, nici prietenilor mei nu vreau să le-o dau ca s-o citească. Corina a acceptat să o adopte, dar sper să o bage la naftalină.

Îmi pare rău de timpul meu, banii mei, de Timpul! meu, că e mai important și de-aia am simțit nevoia să repet.

Îmi pare rău că e recomandată și cititorii cad în plasa "istoriei vieții nefericite a micuțului nigerian abuzat", care ascunde intențiile diabolice ale lui Watson de a-și piti bine grafomania și apa chioară care iese de sub penița sa.

Am terminat-o, am scăpat de ea, sunt liberă.

[Fulguța Sărătilă · Rating 5 out of 5]

Luptându-se între doua iubiri, atat de diferite, micuțul Elijah, se simte rupt in doua fata de dragostea lui pentru părinții adoptivi, o dragoste cum nu mai cunoscuse niciodată, și dragostea fata de mama biologica care l-a maltratat fizic și moral din cauza unei boli mintale personale.
"Nici un copil nu merita sa sufere." Nu merita sa sufere din neiubire, ignoranta și mai ales sa sufere fizic. Am Citit aceasta carte cu un nod in gât și pumni constanți in stomac.

[Cristina Breazu · Rating 5 out of 5]

Mi-am dorit foarte mult aceasta carte, însă nu m-am așteptat la un asemenea conținut.
Văzând coperta m-am așteptat sa fie o carte despre ținuturi magice, despre o cultura diferita și frumoasa, despre gusturi și culori.
Citind-o am simțit ca mi se micsoreaza inima și mi se ,, urca" în gat, am simțit furie și ura.
Nu am mai citit de ceva timp o carte mai trista.
Sfâșietoare.

[Cristina Braia · Rating 5 out of 5]

Povestea aceasta este sfâșietoare; dezbate subiecte precum adopția, bolile mintale, diferențele culturale, sectele, traumele. N-am simțit ca citesc o carte ci ca privesc direct in sufletul unui copil distrus. M-a durut fiecare capitol. 😞 De fiecare dată cand citesc un roman remarcabil, atât de minunat scris, îmi este greu sa vorbesc despre el imediat. Acesta este unul dintre acele romane.

Aflam povestea unui copil, unui băiat care a fost traumatizat de către mama sa (bolnavă mintal) dar și de alte persoane îngrozitoare. Elijah, in vârsta acum de 7 ani, este convins ca este un băiat rău și afurisit. El este convins ca înăuntrul lui se afla un vrăjitor care este sinonim cu diavolul. Dupa multe încercări eșuate de a rămâne intr-un singur loc, el este adoptat de un cuplu minunat si se luptă să se încadreze în noua lui viață.
Povestea alternează între capitolele despre noua sa viață și scrisori tulburătoare din partea mamei sale, dezvăluind-se treptat toate lucrurile îngrozitoare la care a fost suspus Elijah de la naștere și pana la vârsta de 5 ani. Totul este foarte întunecat, dar frumos în cel mai trist fel posibil.
Romanul transmite nenumărate mesaje și semnale de alarma.
Eu am sperat pana in ultimul moment și m-a fărămițat acest lucru. Vreau o continuare in care sa aflu ca acel episcop a fost prins și a suportat tot ceea ce a suferit Elijah. 😥
Finalul...m-a distrus. ☹️
5⭐️

[Adelina Traicu · Rating 5 out of 5]

Asta e una din cele mai bune cărți citite anul acesta. O recomand cu tot dragul. Mi s-a Înfățișat cu o profunzime aparte, cu o Tristețe îngrozitoare si o frumusețe p măsura

[Stefania · Rating 4 out of 5]

lacrimogenă 🥹

[Jill · Rating 4 out of 5]

Here in America, wizards are perceived as wonderful and wise. Perhaps the most famous wizard of all – the Wizard of Oz – famously said, “I know I have a heart because I feel it breaking.”

Well, my heart was breaking the entire time I was reading this haunting book. Elijah, a Nigerian boy, believes he is possessed of a different kind of wizard – the receptor of an evil power that lives within him. Wrested from his mentally ill mother, Elijah is cast into a variety of foster homes before finding his “forever” home with Obi, a man who shares Elijah’s Nigerian heritage, and his Caucasian wife Nikki who is eager for motherhood.

Both Obi and Nikki have chosen to give back in their professions although having a birth child has eluded them. They know that Elijah has been traumatized and needs special care and attention, and their hearts are big enough to accept the challenge. But they are not adequately prepared for just how wrenching these challenges become.

Christie Watson does not shy from painful issues: child torture, pernicious “faith”, alien belief systems, the difficulty of rehabilitating a loving child who believes he’s at fault. The characters – particularly Elijah himself – are totally believable and the narrative builds a momentum that makes it unputdownable.

That being said, this is not a perfect book. The narrative alternates between Nikki and Obi’s story and Deborah (the birth mother’s) story. Deborah’s chapters should have been written in first person; I did not totally believe her voice and from time to time, she seemed to be channeling the author itself in educating the reader on Nigerian ways. The foreshadowing at the end became quite transparent and leading. From time to time, I could tell precisely what Christie Watson wanted me to take away from certain passages.

That being said, I read the first 150 pages at one clip, unable to tear my eyes from the page. And far more than once, I wanted to reach into the book and comfort this little boy who wanted nothing but to be loved.

[Bel Murphy · Rating 5 out of 5]

The best, most poignant and insightful book I have read in many years.

[Philippa Cathryn Bresler · Rating 4 out of 5]

Where women are kings by Christie Watson
4 out of 5 ⭐️

This a truly special story. For sure, it was the book’s name that attracted me, what a great name, and it looks to me as though this may be an Indie publication. It was not a recommendation made to me, but I stumbled upon it in a small town 2nd hand bookstore. Always great.. & It’s a fair gem.

It’s a very well written, easy read, the characters are believable, and very likeable, and the hard topics are very effectively handled. There’s nothing sensational about the read, and the plot centers around the utterly heartbreaking and uncomfortable topic of foster care, of children that are not loved in the way that they should be. Ultimately it’s a very sad read, but it’s also very accessible for those of us who simply don’t know enough about the work, the selfless commitment and the unsung heroes of the foster care world.

But for me, very simply, When women are Kings was a comment on the utmost importance of unconditionally loving little children. Have tissues handy.

[Andreea Cristea · Rating 5 out of 5]

Culorile Nigeriei, toxicitatea unei culturi, schizofreniile unei mame, deziluziile și singurătățile imigranților, înfierare și înfiere, dar și multă, multă iubire sunt temele cărții. Mă bucur că am inceput anul cu ea. Sper însă să nu fie genul de carte citită mai mult de "femei regi".

[Ines Dumitriu · Rating 5 out of 5]

„...băiatul meu drag, între o mamă și fiul ei nu există secrete. Copilul a văzut pe dinăuntru trupul mamei lui. Or, cine poate cunoaște un secret mai mare decât acesta?”

[Voinea · Rating 5 out of 5]

Nu pot sa îi dau mai puțin de 5 stele. Nu ai Cum. Eram un pic sceptica la începutul cărți .... titlu te induce în eroare. Dar deși trista este o carte care merita citita. Recomand.

[Solodchi Andreea · Rating 5 out of 5]

Cartea aceasta e mult decât o confesiune despre relația părinte-copil. Ea explorează adâncurile sufletului, explorează emoțiile umane și mai ales a traumelor. Cartea e despre frumusețea unei lumi exotice, pline de mister și miraculos - Nigeria, e despre adopție şi acomodare, despre diferențe culturale şi legătura dintre o mamă şi copilul său, în jurul căruia gravitează abuzurile și temerile trecutului, e povestea unui suflet nevinovat de 7 ani ce suferă de pe urma greşelilor celei ce i-a dat viață.
Dragostea îmbracă o varietate infinită de forme. Dragostea poate fi blândă sau distrugătoare, puternică sau slabă, depinde de filtrul persoanei care o oferă, asupra cui se abate şi-n ce condiții.

PS: romanul are un impact emoțional covârşitor asupra cititorului. Emoționant, traumatizant, halucinant. Acid pentru suflet. Avertizez că filele ei îndoliază inimi, mai ales ale mamelor, iar titlul e mai mult decât înşelător.

[Loredana Mariana Bublitchi · Rating 5 out of 5]

”Frica este mai puternică decât orice, Elijah; crește mai repede decât focul și ucide toate celelalte sentimente, până când rămâne doar ea singură, frică pură și primejdioasă. Îmi imaginasem întotdeauna că dragostea este cel mai puternic sentiment. Însă frica întrece dragostea, până la urmă, și asta este ceea ce ne face atât de umani.”

https://bookwormsinacozycorner.home.b...

[Renita D'Silva · Rating 4 out of 5]

Beautiful and heartbreaking. An emotional, poignant read.

[Susan (aka Just My Op) · Rating 4 out of 5]

Little Elijah has a wizard living in him, and he tries so very hard to keep it inside, to not let it out where it will do evil.

I wanted to read this book because I loved the author's first novel, Tiny Sunbirds, Far Away. And I liked this book, but I don't think it quite lived up to the very high standards set by the first one.

Elijah, a Nigerian child born in England, has been abused, his mother is mentally ill, and he is living with what everyone hopes is the last in a series of foster homes. You can't help but love this little kid, to cheer him on, to hope he controls his “wizard,” but the early part of the book does not give much hope.

This is a heartbreaking story of a little boy who tries so, so hard, of his foster parents who desperately want to make this damaged boy whole again, and even of his biological mother who loved him despite all she did.

While I thought the writing was beautiful, it did not seem quite as lyrical as the first book. The story did not seem to have quite the same depth. Nevertheless, this is a lovely book although hard to read because of the child abuse. The characters had depth, and even social workers were not painted with too broad a stereotypical brush. There is a very wise granddad, a fearless cousin, an aunt who marches to her own tune. I came to know and love the characters. If you can stand to read about child abuse, I do recommend this relatively short novel.

I was given an advance readers copy of this book for review.

[Anna Casian-Musteață · Rating 5 out of 5]

Am și acum un gust amar și o ură de nedescris față de cei care spală creierul oamenilor, folosindu-se de neputința, tristețea, supărările lor. Mai ales că acum, foarte mulți cad în capcana șarlatanilor…

***
E o poveste care vine cu multe lecții de viață: uneori prea multă dragoste face rău celor din jurul nostru; atunci când simți că ai nevoie de ajutorul cuiva, apelează și nu lăsa depresia să te acapareze în ghearele sale; copiii vin în viața noastră atunci când e momentul potrivit; niciodată nu știi ce gânduri poate avea un copil, de aceea supraveghează-l și asigură-te că este întotdeauna bine.

***
Pentru mine cartea asta e una pentru care, dacă vrei să o citești, e nevoie de sânge rece. Nu poți trece ușor peste șocul provocat de unele descrieri, de aceea e foarte important să fie citită de persoanele nu prea sensibile și, mai ales, nu de femeile însărcinate. E o carte plină de durere și de lacrimi. E o carte sfâșietoare, pe care o recomand cu tot dragul celor care preferă povești ce nu te lasă să dormi nopțile.

După ce am citit-o, mi-am zis că nu voi mai aprecia niciodată o carte după titlu și copertă. Credeam că voi citi despre renașterea femeii, despre cât de puternică poate fi, despre cum să te simți regină într-o țară necunoscută. Nu știu… Îmi veneau în minte diverse subiecte, dar niciodată nu m-aș fi gândit la cel abordat de autoare…