Istorija antropologije: Škole, pisci, teorije

by Robert Deliège

Danas raspolažemo izvesnim brojem dela koja studentima, istraživačima i nastavnicima nude uvod u studije ove discipline koju ponekad zovemo antropologija, a ponekad etnologija. Te knjige joj najčešće pristupaju tematski, bilo kroz poddiscipline kao što su politička ili ekonomska antropologija, bilo tako što se koncentrišu na jedan koncept ili oblast istraživanja. Takav pristup je i vredan i koristan, ali to nije pristup koji smo odabrali da razvijamo. Mi smo pre svega želeli da naglasak stavimo na velike teorije koje su, sa jedne strane, obeležile istoriju antropologije, a sa druge, da na ponekad dosta detaljan način, izložimo radove velikih autora koji su obeležili te tokove mišljenja. Šta je funkcionalizam? O čemu govore Argonauti zapadnog Pacifika? U čemu je originalnost Evans-Pričardovog pristupa? To su neka od pitanja na koja ova knjiga nastoji da odgovori.

Genres: Anthropology, Nonfiction, History, Sociology

376 pages, Paperback

First published January 1, 2006

Reviews

[Anick-Marie · Rating 3 out of 5]

Ce livre est un peu dense pour un néophyte comme moi. Cependant, il a le mérite d'être très structuré et bien fourni en exemples. Plutôt que de s'attarder à expliquer les différents courants et leurs apports, Deliège choisit quelques anthropologues phares de chaque grand courant et résume leur contribution à travers leurs recherches, leur pensée et leur approche. L'auteur est clair, le livre se lit aisément malgré un vocabulaire soutenu et l'absence d'un glossaire.

Cet ouvrage est donc idéal pour l'anthropologue en formation, concurremment à un premier semestre d'étude, permettant d'effectuer une synthèse et une progression systématique dans les courants de la discipline.

[Socrate · Rating 3 out of 5]

De-a lungul secolului al XIX-lea, teoria speciilor avea să cunoască o asemenea amploare, încât a devenit aproape o "ideologie națională” majoritatea oamenilor de știință au încercat chiar să demonstreze că faptele observate sau cunoscute de ei se integrau în marile secvențe de evoluție pe care tot ei, în prealabil, le construiseră. Astfel, se poate spune că demersul evoluționiștilor nu este inductiv, ci, mai degrabă "ipotetico-deductiv"; se poate vorbi, așadar, despre o adevărată teorie evoluționistă care are în vedere trei lucruri: istoria umanității, locul diferitelor instituții ale omului în cadrul acestei istorii și diferențele care despart societățile de pe planetă.

[Băcilă Marcu · Rating 4 out of 5]

bazat

[Martin Roger · Rating 5 out of 5]

Excellent

[Hayder · Rating 4 out of 5]

it is very interesent