Mathias

Ultima vrăjitoare din Transilvania #2

by Anna Váry

După întâmplările petrecute în V., Alexandra încearcă să redevină adolescenta normală de dinainte de a fi prinsă în povestea contesei-vrăjitoare. Însă Mathias apare surprinzător la uşa ei, arătând cu 10 ani mai tânăr şi fiind perfect adaptat la decorul şi viaţa de noapte din Bucureşti. Mathias nu este însă singurul care revine… Alexandra se trezeşte într-un triunghi de forțe întunecate, iar răpirea Norei, fiica Lorenei, este doar începutul pentru o serie de întâmplări înfricoşătoare. Până să se dezmeticească, Alexandra ajunge din nou în satul V., pe care-l găsește schimbat, cu atmosfera lui tihnită complet evaporată, devenind un fundal pentru crime, iubiri regăsite, răzbunări. Noi figuri, întunecate şi diabolice, îşi fac apariţia în miezul poveştii. Vor reuşi Mathias şi Alexandra s-o împiedice pe Aneke să-şi realizeze planurile malefice?



Două lumi distincte se întrepătrund: lumea adolescenţilor de azi, cu Facebook, concerte rock, tatuaje şi pierce-uri, şi lumea contesei dispărute, cu intrigi de curte şi poveşti uitate.

Un mistery romance în tonuri întunecate despre incest, superstiţii, trădări, secrete, legende transmise peste veacuri.

Genres: Romanian Literature, Fantasy, Mystery, Fiction

288 pages, Paperback

First published May 1, 2013

About the author

Anna Váry este un pseudonim sub care publica autoarea Cristina Nemerovschi..

Reviews

[Daniel Afloarei · Rating 3 out of 5]

Seria asta e pentru Cristina ce e seria Instrumente Mortale pentru Madame Clare. E fun, elementul fantastic e demential, dar cu personaje care mie mi se par total lipsite culoare. Probabil ca a vrut sa scrie o serie prin care sa zbori (lucru care e adevarat, se citeste super repede), pentru ca autoarea poate da nastere unor personaje extraordinar de complexe - dovada fiind in Papusile si Zilele noastre, nu aici.
Will I read the last volume? Fuck yeah, l-am comandat cand am ajuns pe la jumatatea volumului doi. :d

[Teodora · Rating 3 out of 5]

La început am avut îndoieli dacă să citesc sau nu acest volum, dar ţinând cont că-l aveam deja în bibliotecă, am zis să-i acord o şansă - poate e mai bun decât primul. Şi în anumite privinţe, aşa a fost.
În sfârşit lucrurile încep să se mişte, iar acţiunea evoluează radical faţă de primul volum, în care abia dacă exista.
Un lucru care m-a dezamăgit e că farmecul contesei Aneke, acum e practic inexistent. Dacă în primul volum ne era prezentată drept o fiinţă complexă şi aparte, în cel de-al doilea volum am avut impresia că Aneke nu e cu nimic mai specială decât orice adolescentă din zilele noastre. Excepţie făcând faptul că Aneke e semi-nemuritoare.
Din păcate, dezamăgirea mea nu se opreşte aici. Mă simt ciudat să citesc o carte care nu mă ţine în suspans - şi, din nefericire, nici acest volum nu a reuşit să facă asta. Totuşi, sinceră să fiu, finalul a fost într-adevăr învăluit de mister şi incertitudine. Am fost chiar surprinsă să descopăr întorsăturile pe care le-au luat lucrurile. Păcat că a durat atât de mult să dau peste o scenă care mi-a captat atenţia în mod deosebit.
Un lucru de lăudat la acest volum e prologul şi epilogul. Aceste părţi mi se par pur şi simplu fascinante.
Per total, acest volum a fost mai interesant decât primul, însă lucrurile menţionate mai sus m-au împiedicat să-i ofer mai mult de 3 steluţe.

[Ioana · Rating 5 out of 5]

Volumul este, mai presus de o carte în care gothicul, supranaturalul și misterul își dau întâlnire, o frumoasă poveste despre iubire și moarte, despre persoanele care contează cu adevărat pentru noi, despre lupta noastră pentru a păstra lângă noi ceea ce iubim, cu orice preț, despre curajul pe care îl găsim doar în momentele în care suntem suficient de maturi și siguri de ceea ce ne dorim. Povestea acestor personaje te învață atât de multe lucruri despre viață și chiar despre tine însuți, dar pentru a învăța trebuie să fi capabil să citești în interiorul tău și mai ales în interiorul celor de lângă tine.
„Nemurire sau nu, trebuie să cauți ceea ce-ți dorești, să-l privești în față și să încerci să-l apuci, să fie doar al tău. Nu trebuie să renunți niciodată.
Recenzia completa: http://twistinmysobriety-alexa.blogsp...

[Eva Anca · Rating 5 out of 5]

Încă dinainte să încep să citesc trilogia, aveam un sentiment că va fi pe placul meu… și nu m-am înșelat. În primul volum, „Contesa Aneke”, abia am fost introduși în poveste, însă multe detalii au rămas ascunse pentru cititori și dezvăluite abia în volumul al doilea.
https://randurileevei.wordpress.com/2...

[Florin Ursulescu · Rating 5 out of 5]

Acest volum mi s-a părut puțin diferit de primul pentru că începem să cunoaștem in profunzime personajele cu care am făcut cunoștință în prima parte. Și... Da, apare și contesa Aneke.
De data asta chiar avem vrăji, blesteme, o fată lup și o luptă clasică dintre forțele binelui și cele ale răului.
Aici chiar nu am știut cine este personajul pozitiv și cine e negativ... Am fost in dubii când a trebuit să țin cu o tabără și sincer, am cam ținut cu vrăjitoarea. 🙂 Contesa Aneke m-a fascinat cu frumusețea și puterea ei, iar în spatele sufletului ei înghețat am ghicit o umbră de iubire, însă nu ea este personajul principal aici, ci fratele ei.
Mathias este un suflet rătăcit care și-a pierdut iubirea și încearcă să-și dovedească umanitatea. Se rupe din monotonia vieții din satul V și merge la București să o găsească pe Alexandra, speranța lui în regăsirea sentimentului pierdut. Mi-a plăcut evoluția personajului și sunt mulțumit de cum și-a regăsit identitatea.
Alexandra devine importantă în viața acestor personaje magice și participă direct la evenimentele din viața lor. Normal că fiind printre vrăjitoare și blesteme se lipește și ea de unul... În volumul următor sunt convins că vom afla cu ce s-a ales Alexandra în viață...
Mi-a plăcut și acest volum, deși nu se ridică la nivelul primului, însă cu siguranță m-a făcut curios asupra a ceea ce urmează.
Îmi place stilul autoarei, și sunt curios și asupra altor cărți ale sale. Chiar a fost o surpriză plăcută sa descopăr această scriitoare.
Revin cu părerea mea asupra ultimului volum!
Nu fugiți departe pentru că fac o vrajă de nu vă vedeți! 😁
https://ursulescu.blogspot.com/2020/1...

[Catalina · Rating 5 out of 5]

I have another literary crush. In plus, Dark Funeral e o alegere pe sufletul meu. Daca s-ar face un film, ar fi soundtrack-ul perfect

[Tedi Teodora · Rating 2 out of 5]

Volumul 2 din trilogie este mai slab ca primul volum. Alexandra nu se poate decide pe cine iubește. În primul volum îl iubește pe Răzvan, fratele ei vitreg iar în al doilea roman trece la Mathias, iubitul lui Aneke. Dacă la început e iubire cu năbădăi, la final bate din palme și nu îl mai iubește pe Mathias. Automat iar îl iubește pe Răzvan. Nu știu, fata asta ar trebui să se decidă până la urmă pe cine iubește, prea devine telenovelă. Mathias vine la București și se combina cu Dana,mama lui Alexandra. Într-o zi vine la ele acasă și mama îi prinde sărutându-se și îi dă afara din casă. Nori este răpită de preotul din V. și Mathias, Aneke, Lorena și Alexandra se duc să o salveze. Acolo se întâmplă niște vrăji și niste ciudatenii. Nori devine om-lup, Aneke îi readuce la viața pe Nicholas, vrajitorul, iar Ica face niște vrăji împotriva lor. Finalul este trist.

[Andreea Pandelea · Rating 5 out of 5]

Pot spune că am avut niște mici conflicte cu această carte, și aici nu mă refer la faptul că nu mi-ar fi plăcut – ci din contra, chiar am adorat-o mai mult decât Contesa Aneke –, ci pentru simplul fapt că am trecut printr-o multitudine de strări pe care nu credeam că le voi avea aici. Auzisem că ar fi mult mai bună decât primul volum, cu mai multă acțiune și mai interesantă, dar nu mă așteptam să găsesc ceea ce am descoperit. M-a surprins într-un mod foarte plăcut. O ador!

Am reușit să dau peste personaje ciudate, pe care am ajuns să nu le suport cu nici un chip, dar am ajuns și să cunosc o adevărată contesă care ar fi în stare să facă orice pentru a ajunge acolo unde își dorește, iar Aneke nu a întârziat să-mi demonstreze acest lucru. Am admirat-o și încă îi admir puterea, viclenia și siguranța cu care face un lucru. Îmi place mult stilul ei de-a zâmbi, parcă ascunde ceva în orice surâs pe care și-l întipărește pe buze. Pur și simplu, într-un timp foarte scurt, a ajuns printre personajele mele preferate, cu care voi ține până la sfârșitul trilogiei. În schimb, nu mă așteptam la un lucru din partea ei; nu credeam că va ajunge să se înțeleagă și să o agreeze pe Alexandra, deoarece chiar din paginile în care s-au întâlnit pentru prima dată, aveam impresia că o va urî cu toată ființa ei. Dar cum am spus mai sus, zâmbetul ei ar putea ascunde multe lucruri și chiar ar ucide dacă ar vrea.

Acțiunea a fost mult mai des întâlnită, aceștia fiind mai tot timpul puși pe drum. Pe tot parcursul cărții mă simțeam ca într-un film de groază, deoarece apariția Anekei s-a lăsat cu multe imagini sângeroase și cu niște conflicte pe care aceasta dorea să le încheie. Aceasta a avut un scop pe care eu, una, încă nu l-am înțeles, și nu pricep de ce a făcut acel lucru, de ce s-a gândit să riște cu acea vrăjitoare. Cel puțin, rezultatul acțiunilor ei, nu prea mi-au plăcut.

Volumul, fiind intitulat Mathias, am avut prilejul să aflu mult mai multe lucruri despre el care în primul mi-au fost în ceață. Chiar este genul de om care a iubit și încă mai iubește cu înflăcărare o persoană ce poate nu merită atâta atenție din partea lui. Mi-au plăcut mult momentele în care apărea acesta; ca personaj mi se pare unul încă foarte secretos dar nespus de săritor și care e dispus să discute cu tine și să te asculte oricând. Chiar mi-aș fi dorit și eu un Mathias.

Am început să iubesc din ce în ce mai mult stilul autoarei, deoarece mi se pare a fi unul puțin mai diferit de ceea ce-am întâlnit până acum; în afară de o excepție, dar e puțin mai diferit. Îmi place modul cum se joacă aceasta cu vorbele, cuvintele pe care le îmbinează între ele, iar faptul că a ei carte este povestită la persoana I, parcă îmi dă și mai multă plăcere. Gândurile Alexandrei, o persoană ce habar nu are ce se întâmplă cu noile ei cunoștințe, sunt puse mai mult în valoare de acest lucru. Îmi place să citesc cărți în care modul de povestire se face la persoana I, știind că personajul care povestește habar nu are în ce e băgat. Parcă ar căuta aceleai răspunsuri ca mine. Așa cum s-a întâmplat și în cazul Alexandrei.

Și venind vorba de ea, citind primul volum al trilogiei, am observat că, cu toate că este din perspectiva ei, aceasta nu pare a avea un rol principal în poveste. Sperând că voi găsi acest lucru în al doilea volum, acum, terminându-l, am realizat că nici în acesta nu a avut un rol mai important. Asta este tare interesant, deoarece, printre rândurile pe care le-am parcurs, mereu mă gândeam: păi și Alexandra, ea ce mai caută pe aici dacă nu prea e băgată în seamă? Da, am observat ceea ce s-a întâmplat între ea și Mathias – care, apropo, mă bucură că nu a fost cu Răzvan, chiar nu-l pot suferi, iar prezența tot mai rară a acestuia mă bucură foarte tare – și ceea ce a obținut Aneke de la Alexandra, dar până aici, nu am găsit un alt potențial care ar putea-o face personaj principal. Încă o văd pe Aneke pe primul loc. Dar acum am observat niște mici chestii care au legătură cu Alexandra, tind să cred că al treilea volum intitulat la fel, Alexandra, îmi va confirma bănuielile.

Legat de celelalte personaje, Mathias a început să prindă tot mai multă dragoste din partea mea, deoarece îmi place mult de tot de el, iar faptul că e pe copertă – chiar și fără ochii pe care nu-i văd – m-a bucurat tare mult; Lorena a rămas pentru mine aceeași, o persoană care este mai mult în preajma acestora doar pentru proprietățile tămăduitoare pe care le aer; iar Nori a început să prindă mai bine contur în ochii mei, acum începând să-i dau mai multă atenție acesteia. În schimb, la fel ca pe Răzvan, pe mama Alexandrei – Dora – nu o prea pot înghiți. Cred că am ceva cu familia ei, deoarece nu-mi pot explica de ce nu-mi place nici un membru; excepția făcând Alexandra.

Mi-au plăcut toate lucrurile pline de mister cu care am avut ocazia să mă întâlnesc în acest volum, faptul că a fost foarte diferită de prima carte – eu chiar nu mă așteptam să-mi placă atât de mult aceasta –, dar am urât cu toată ființa mea sfârșitul. Nu acea parte în care i se adresa Alexandrei, ci cea de dinainte, care o să mă bântuie câteva zile de acum încolo. Dar consider că, acest lucru, a reușit să o mai întârească pe Alexandra și să o facă mai puternică, deoarece s-a văzut o schimbare între cea din primul volum și cea de acum.

Cum am spus, nu prea sunt pasionată în mod special de cărți cu vrăjitoate, dar aceste două volume deja m-au făcut să-mi găsesc favoritele. Chiar dacă activitatea vrăjitorească nu prea a apărut foarte mult. Oricum, acest final m-a făcut atât de curioasă de ultimul volum, încât sunt tare nerăbdătoare să-l citesc, și cred că este printre singurele motive pentru care aștept toamna. Sunt tare nerăbdătoare să văd care va fi finalul.

[Alexandra Szalontai · Rating 3 out of 5]

2.5/5⭐..

Am citit Mathias acum câțiva ani, pe la 15 ani, (o prietena mi-a făcut cadou acest volum din greșeală, în loc de primul volum al seriei) și țin minte ca am adorat cartea și abia așteptam să pun mâna și pe celelalte doua volume. Și mai mult ca sigur că aș fi adorat aceasta trilogie dacă aș fi citit atunci, pe la 15-16 ani, seria completa, însă acum..
E o lectura ușoară, se citește repede, fără sa fie plictisitoare, doar ca.. Mi-ar fi plăcut să existe mai multa acțiune, nu a fost nimic să mă țină cu sufletul la gură. In plus, parcă lipsește ceva din acea Aneke descrisă in primul volum.
Per total, mi-a plăcut mai puțin decât primul volum.

[Theodora Catalina · Rating 4 out of 5]

Gândurile mele (Theo): Povestea din această carte vă v-a determina să citiţi atât de rapid încât veţi avea impresia că lumea s-a terminat când ultima pagină îşi face apariţia, iar tu nu ştii când naiba ai ajuns acolo. Conflictele şi misterul stau şi aşteaptă după fiecare pagină, parcă făcându-te să încerci şi mai aprig să prinzi aripi şi să conturezi într-un stil mai puţin macabru povestea.
Personajele nu se schimbă. Prea mult. Dacă în primul rând am avut de-a face cu misterul Contesei Aneke, în acesta ne vom axa mai mult asupra personajului Mathias, dar nu aşa cum consideraţi voi, ci din punctul de vedere al personajului principal Alexandra – Alex. Bucureştiul nu a mai fost de mult un oraş atât de sec şi de lipsit de orice idee pentru fata în vârsta de şaisprezece ani. A devenit anost şi neintegrat în viaţa ei, urmând câteva luni de posomoreală cruntă şi de dorinţă de întoarcere înapoi în V. De ce? Pentru că uneori simţurile noastre sunt mai dezvoltate şi ştiu mai bine decât conştientizăm noi ceea ce vrem cu adevărat.
Aceasta simte că a lăsat în urmă în V., câteva lucruri neterminate, dezintegrate şi care necesită rezolvare cât mai curând. Nici ea nu ştie exact de ce şi până unde toate acestea, dar a fost un început de roman fantastic şi asta pentru că iubirea pentru fratele ei vitreg păleşte considerabil, aproape inexistentă, lucru care m-a îmbucurat pe mine enorm. Dar apoi intră în peisaj un mister şi mai mare.
Mathias, Lorena şi Nori se întorc după ea în Bucureşti! Şi cum se întorc! Mathias nu mai este individul extraordinar de superb din V., de vreo patruzeci şi ceva de ani. Nu, s-a întors, dar este mai tânăr, undeva la douăzeci de ani, cuceritor, superb şi gata să dea pe spate o sumedenie de fete sau femei. Aşa că nu mă surprinde când introducerea lui înscenă se realizează prin prisma mamei Alexandrei şi a lui Răzvan. Recent despărţită de tatăl Alexandrei aceasta începe o relaţie cu seducătorul Mathias sau Matei cum îi spune ea.
Am fost şocată să citesc asta, în mare parte pentru că Alexandra se simte acum îndreptăţită să îl iubească şi pentru că o diferenţă de două luni în care absentezi clar de la viaţa familială poate duce la aşa ceva. Nu am avut absolut nicio obiecţie între relaţia mamă-tânăr de douăzeci de ani. De ce? Lumea e şi aşa prea nebună ca să îi mai pese cuiva, iar mama Alexandrei este cu adevărat frumoasă aşa cum o descrie aceasta. Ce m-a făcut să verific de două ori dacă nu cumva citesc prost, a fost reacţia mamei acestora când „Matei” joacă pe prostul, de parcă nu ar fi cunoscut-o niciodată pe Alexandra, ceea ce o face pe protagonistă să se întrebe în repetate rânduri dacă nu cumva a înnebunit. Dar nici pe departe, el este la fel de real cum sunt eu acum tastând propriile mele gânduri.
Mathias s-a întors şi este tânăr, frumos, educat şi extraordinar de „gata să sari pe el”. Nu m-a surprins nici apariţia Lorenei sub formă de soră a acestuia şi nici micuţa Nori de acum adolescentă şi rebelă pe deasupra.
Am adorat conflictele, dar mai ales apariţia minunatei Aneke care nu numai că pune sare pe rană, dar îi şi dezvăluie din ce în ce mai multe mistere fetei de şaisprezece ani. Aneke nu este nici pe departe normală, educată sau gata să te ajute. Nu, în niciun caz. Ea este vrăjitoare şi gata să te distrugă. Răceala acesteia mi-a amintit de genul de persoană care te pune cu botul pe labe şi e şi în stare să te dreseze în mai puţin de două ore. Este genul de persoană care a suferit prea mult şi acum nu mai vrea să mai fie călcată în picioare de nimeni.
Şi nu se termină nimic aici. De aici începe totul. O dată introduse în spaţiul romanului celelalte patru personaje importante, Alex e gata să dărâme totul printr-un simplu gest: un sărut absolut exaltant între ea şi Mathias. Sărut pe care îl vede, lipsită de răsuflare, mama acesteia. Bineînţeles urmările sunt evidente, într-un fel: mama Alexandrei o dă afară din casă şi îi spune să se întoarcă, dar avertismentul este clar: întoarce-te numai după ce eşti sigură că mi-a trecut şi mie. Aşa că Alexandra pleacă împreună cu Mathias şi descoperă după un dans lasciv ale Anekei că Nori fusese răpită şi dusă înapoi în V.
Toţi pleacă după micuţa rebelă, iar o dată cu ajungerea în V. şi Alexandra simte că s-a întors într-un fel acasă. Dar nebunia continuă, oamenii sunt nebuni, miturile sunt nebune, vrăjitoarele sunt nebune. Totul este nebun! O continuare superbă, mituri peste mituri, mistere cu grămada şi oameni gata să te omoare doar pentru că ai pronunţat cuvântul vrăjitoare. Nici Biserica nu este ceea ce pare, iar nebunia lui Aneke se extinde prea mult până într-un punct în care nu ştiu dacă ceilalţi mai fac faţă. Dar oarecum reuşesc, dar nimic nu este gata până când umbra morţii nu se abate asupra unor personaje pe care ori le iubeşti, ori le urăşti.
Asta mi-a plăcut într-un fel: sentimentele contradictorii, faptul că rândurile mă exaltau, dar apoi urma cu siguranţă ceva care să mă facă să îmi doresc să nu fi ajuns în acel punct cu povestirea. Totul se petrece gradat, nu dintr-o dată, uşor, dar totuşi rapid şi într-un ritm alert.
Aşadar, recomand cartea celor care au citit primul volum şi au rămas în pom, celor care sunt siguri că inima lor n-o s-o ia la sănătoasa dacă misterele se prelungesc prea mult, celor care undeva în luciditatea lor sunt gata să se lase pradă nebuniei. Şi ce nebunie!
Lectură plăcută tuturor!

[Ana ★ Tesserell · Rating 1 out of 5]

Credeam ca daca autoarea e din Bucuresti, o sa stapaneasca mai bine limba romana, macar sa acorde subiectul cu predicatul. Nu a fost sa fie.

Eu nu stiu cum decizi sa scrii ca sa iei banii oamenilor cand nu stii sa vorbesti limba materna.

Macar in nuvela asta - tot de 50 de pagini la o formatare normala - se intampla ceva, fata de prima.

[Soultear Sylv · Rating 5 out of 5]

I enjoyed it very much since I was so curious about the story behind Mathias.

[Mari · Rating 5 out of 5]

Aștept volumul ăsta de când l-am citit pe primul, anul trecut. Și când am văzut că a apărut în sfârșit, am știut că trebuie să mi-l cumpăr.

După cele întâmplate în V. în acea vară, Alexandra, întoarsă la București, încearcă să uite despre sat și toată acea aventură și să se întoarcă la viața ei obișnuită. Dar atunci când Mathias apare brusc la ușa ei, și, pe deasupra, arătând cu zece ani mai tânăr, Alexandra își dă seama că povestea încă nu s-a terminat.

Atât zic despre poveste, pentru că mi se pare că rezumatul de pe spatele cărții spune mult prea multe.

Cred că volumul ăsta mi-a plăcut mai mult decât primul, cu toate că la un moment dat, în timp ce citeam, am fost convinsă că nu va fi așa. Și, totuși, până la finalul cărții, mi-am schimbat părerea.

A fost un anume moment care m-a deranjat în timp ce citeam, dar toate celelalte lucruri care s-au întâmplat au făcut ca acel lucru să poată fi trecut cu vederea, pentru mine, cel puțin.
Mi-a plăcut că în volumul ăsta am aflat mai multe despre Aneke, Lorena, Mathias și chiar și Nori. După finalul primului volum, chiar îmi doream să aflu mai multe detalii despre aceste personaje misterioase, iar, din punctul ăsta de vedere, această carte nu m-a dezamăgit absolut deloc.

Alt lucru care mi-a plăcut a fost faptul că, la fel ca în primul volum, a existat mereu o aură de mister asupra tuturor lucrurilor care se întâmplau, iar pe parcurs au fost și explicate unele dintre ele.

Apoi ar mai fi personajele. Alexandra, așa cum era de așteptat, nu a fost exact aceeași cu cea din primul volum. Ceea ce era și normal având în vedere toate lucrurile prin care a trecut. Cu toate astea, încă mi-a plăcut de ea. Tind să cred că rolul ei în toată povestea este acela de a povesti întâmplările care se petrec, deși are și un mic rol în această carte, dar lucrurile se pot întotdeauna schimba în următorul volum. Vom vedea. Aneke m-a fascinat încă de la început, și a continuat să mă fascineze pe tot parcursul acestui volum. Am aflat mai multe lucruri despre ea și, deși nu toate plăcute, este în continuare personajul meu favorit din această trilogie. Povestea lui Nori mi s-a părut interesantă, dar aștept să văd ce se va întâmpla cu ea în continuare înainte de a-mi forma o părere completă despre ea. Cât despre Lorena și Mathias, ei mi-au plăcut în continuare, chiar mai mult aici, cu noile informații aflate despre ei, decât în primul volum.

Ceea ce mă atrage pe mine de fapt la seria asta de cărți nu este neapărat faptul că ea conține, în cele din urmă, vrăjitoare, cu toate că a avut și asta un rol important, ci faptul că este un fantasy diferit față de cele citite de mine până acum. Nu urmează același tipar ale tuturor acelor cărți fantasy, traduse la noi din străinătate, este cumva unic, dacă pot să zic așa. Mi se pare a fi cu totul altceva.

Îmi place modul în care a evoluat povestea aceasta și chiar aștept cu nerăbdare următorul volum, pentru a afla cum anume se va sfârși întreaga aventură.

[Emilia Lacurezeanu · Rating 2 out of 5]

Prea multă Cristina Nemerovschi, prea puțină Anna Vary! Povestea asta trece pe lângă fantasy, cum trec sucurile din comerț pe lângă fructe. Și e păcat... are atâta potențial neexploatat, are atâtea momente și fraze superbe, care ar fi putut face din ea o carte bestială, un fundament pentru fantasy-ul românesc.

Din păcate e scrisă superficial, citind cartea asta mă simțeam de “Parcă asistam la un film prost regizat”, ca să citez din cuvintele autoarei. Dialog pueril, acțiune abracadabrantă, fără niciun Dumnezeu, blesteme peste blesteme, dar la final… nimic concret. Mă simt super dezamăgită. Nu pot să zic că nu mi-a plăcut, doar că mă așteptăm LA CU TOTUL ALTCEVA! Păcat.

Ultima carte… pas!

[Bianca · Rating 4 out of 5]

Al doilea volum al acestei trilogii e plin de rasturnari de situatie. Alexandra se vede nevoita sa-i ajute pe noii ei 'prieteni' din V. si astfel devine fara sa vrea una de-a lor.
Actiunea e mult mai alerta decat in primul volum, descrierile sunt mai ample. Pe langa asta apare o poveste de iubirea neasteptata intre doua personaje.
O trilogie care merita citita.
http://buburuzabia.blogspot.ro/2013/0...

[Radu Catalina · Rating 5 out of 5]

I liked it more than the first one