Студентът Гьоран Стендал, докато през лятната си ваканция е на гости на чичо си Андерс Персон в провинцията, има любовна връзка с местната девойка Шещин. Той има разбирането на чичо си, но връзката им среща яростния отпор на родителите ѝ и на местния протестански пастор. Трагичният край на връзката им е символ на революционните промени в социалните отношения в началото на столетието.
Bineînțeles că nu merită un tratament de adult care se răzbună pe lecturile copilăriei pentru că i-au rămas mici. Cartea are indiscutabil valoarea ei, cu atât mai mult cu cât a fost scrisă în 1949, de un Per Olof Ekström în vârstă de 23 de ani, nu cu mult mai mult decât avea protagonistul său, Göran, vârstă la care era însă deja la a doua sa carte publicată. Remarca banală că vremurile și oamenii erau altfel ”atunci” ne va urmări pe tot parcursul poveștii, în care adolescenții nu se comportă precum copiii și tinerii de azi, au responsabilități, sarcini, își iau răspunderi, au păreri pertinente, nu doar izvorâte din personalitatea nărăvașă, își constuiesc singuri case dar și, – e adevărat, pentru că unele lucruri într-adevar sunt mereu la fel – unii dintre ei se întrec cu băutura (și sunt aspru admonestați de restul grupului).
Ce se întâmplă totuși în carte? Pe scurt, Göran, proaspăt absolvent de liceu, e trimis în vacanța de vară la rude, la țară, unde delicatul orășean are ocazia să își incerce forțele și mâinile albe la plantat cartofi, la arat, plimbat vaca și multe alte activități conexe vieții rurale. Plictisit până la Dumnezeu și înapoi, decide să iasă din casă, să vadă cum se distrează tineretul local. Tinerii satului sunt ocupați pe de o parte cu construcția unui nou cămin cultural, unde să își țină întrunirile asociației de tineret și să facă sâmbăta ceaiuri dansante, pe de altă parte să convingă partea conservatoare a comunității, în frunte cu pastorul, că petrecerile lor, deși zgomotoase, sunt destul de inocente și cuminți. (recenzie: http://bookaholic.ro/n-a-dansat-decat...)
Goran, un proaspăt bacalaureat pleacă în vacanța de vară, înaintea înscrierii la Politehnică, la țară. Primele impresii despre satul unchiului și al verișoarei sale nemăritate sunt sumbre, determinându-i stări de anxietate și plictiseală, frustrări strânse în urma faptului ca și-a lăsat, de bună voie, la oraș viața captivantă și ofertantă. Nu îi surâde ideea de a citi sau de a ajuta la muncile câmpului, ci doar de a se plimba și a se culca devreme... până în ziua în care o întâlneste pe Kerstin, “ceva între copil şi femeie, adică niciuna, nici alta, şi, totuşi, toate la un loc.” Astfel, săptămânile de exil la ţară păreau să devină suportabile prin prezența domnișoarei cu masca de gheață, de care se îndrăgostește iremediabil și pentru care își schimbă radical percepțiile despre natură și țărănime. Începe să participe la întâlnirile Asociației Tineretului, la dansuri, la construirea unei noi săli pentru adunare și la predicile de duminică de la Parohie. Ei, aici începe să mă obosească această carte, multe dialoguri plictisitoare despre întruniri și ședințe, apoi altele copilăroase despre culisele unei piese de teatru pe care o pun în scenă tinerii comunității.
Per ansamblu, cartea prezintă multe învățături și pilde despre satul arhaic suedez și nu numai, despre habotnicia cu care se încearcă îndoctrinarea tinerilor, cu trăirea în păcat dintre un bărbat și o femeie, cu necesitatea țăranului de a crede în puterea lui Dumnezeu pentru recolta de maine, etc. Cum probabil se subînțelege din titlu, finalul este unul nefericit, dar cu siguranță nu mă așteptam să fie atât de tragic...
This entire review has been hidden because of spoilers.
fann þessa ekki á ensku, íslensku né sænsku á goodreads (las hana á íslensku þýdda úr sænsku). Frásagnarstíll bókarinnar minnir mig á bækurnar sem ég las í sveitinni þegar ég var yngri. Þversagnakenndur og óþolandi endir.
Cartea lui Ekström e un onest, tradiţional roman realist, „o felie de viaţă” în care ni se istoriceşte fluent, cu procedee obişnuite, clasice, o simplă şi tragică idilă, petrecută în răstimpul unei singure veri, într-o comună din Suedia numită Hellmö. Primirea călduroasă făcută de public tânărului scriitor suedez dovedeşte, încă o dată, că oamenii secolului atomic, asaltaţi de forme artistice absconse, complicate, sofisticate deseori, simt nevoia unui antidot şi reacţionează spontan, favorabil la eternele pasiuni omeneşti, consemnate cursiv, accesibil. Cu degajare şi prospeţime sunt zugrăvite de autor nu numai figurile protagoniştilor – fermecătoarea ţărăncuţă naivă, şireată, pătimaşă, Kerstin, şi Göran, studentul, citadinul entuziast, fără experienţă, care se vrea reformator al vieţii rurale – ci întregul cadru social al comunei de fermieri suedezi. Înfruntarea dintre vechi şi nou înăuntrul colectivităţii, contradicţiile dintre diverse categorii şi paturi sociale, dintre diverse generaţii şi mentalităţi – un pastor cu concepţii prăfuite care exercită încă o puternică influenţă asupra celor vârstnici, dar împotriva căruia tineretul a pornit o tenace luptă de emancipare – toată reţeaua complicată a legăturilor din sânul micii obşti, ce duce o viaţă grea, de muncă, în mijlocul unei naturi grandioase, dar aspre, ne sunt revelate de Per Olof Ekström cu un condei sigur şi cu o intimă cunoaştere a mediului zugrăvit. Lumina crudă în care e pusă figura pastorului din Hellmö nu a rămas lipsită de reacţie din partea clerului şi a unei părţi din publicul suedez. Per Olof Ekström a fost acuzat de atitudine ireverenţioasă faţă de biserică şi de concepţii libertine în materie de etică.
Sono passati un’infinità di anni, eppure lo ricordo ancora benissimo. O meglio, ricordo benissimo le sensazioni provate. Avevo appena finito le medie ed avevo visto il film in televisione in una sera in cui probabilmente i miei erano “distratti”! Me lo prestò da leggere una zia molto giovane, d’estate, in vacanza in campagna, luogo e situazione perfetta direi! La prima storia d’amore “vera” che leggevo! Non so quanto capii dei risvolti sociali e culturali della storia, quello che è certo è che passai l’estate a piangere e fantasticarci sopra! Mi piacerebbe tanto poterlo rileggere. Oddio come mi sento vecchia in questo momento!!!
Mi-a plăcut mai mult a doua parte a cărții. Este o carte destul de interesantă, dar mi-ar fi plăcut un alt final. A fost prea brusc. Ca și cum scriitorul te poartă de mână printr-o pădure fermecată, îți arată ce frumoasa e natura, apoi la final îți face vânt într-o groapă pe care la început nu ai văzut-o.
Knygos aprašyme pateiktas sakinys puikiai atspindi visą knygos turinį ir pasakojimo esmę, todėl nemanau, kad reikia labai plėtotis rašant apie ją. Knyga parašyta lengvai, ir nors kaimo gyvenimas vaizduojamas gan utopiškai, tačiau iškeliamos ir kai kurios su juo susijusios problemos. Nors knyga man ir patiko, bet man labiausiai įstrigo viena citata: "Koks nors atsitikimas niekada iš karto nepavirsta pasaka. Laikas gimdo pasakas - užmiršti, kas neįdomu, ir prisimeni tik tą, kas gražu".
Ľahký román o prvej láske teenagerov v dedinskom prostredí povojnového Švédska. Mladý študent Göran si pred nástupom na univerzitu prichádza počas letných prázdnin vyvetrať hlavu na vidiecku usadlosť svojho strýka. V tomto prostredí však nájde mladú Kerstin, ktorá mu hlavu zavše dopletie a prinesie do jeho života nečakane krásne zmeny.
Beautiful and sad, this is the story of an idyll between a student and a young girl aged only 17, in a Puritan Swedish village, in the middle of the last century. Even more, that's a clash among generations, a war of mentalities. The pity is that you feel for the protagonists, as the title itself speaks for the final.
The 1951 Swedish adaptation of the novel was quite famous and made generations and generations of young ladies cry...
Cam plictisitoare, prea multe pasaje despre asociatiile de la tara, organizarea spectacolelor de amatori si altele asemenea. Ma asteptam sa-mi placa mai mult, am dus-o pana la capat doar fiindca eram curioasa sa vad cum se termina povestea de iubire.