What do you think?
Rate this book
Trei săptămâni în Atlas
Cu fotografiile autorului
„Odată cu timpul, ești exclus din spectacolul naturii, ești înlăturat de pe traseu și redus la tine însuți. Începi prin a îmblânzi muntele doar pentru a te înstrăina de el. Fascinația se topește în neplăcere. Trupul tău preia povara muntelui. Acum trupul este muntele care trebuie urcat. Natura e mereu în formă, natura e mereu vie. Tu, doar temporar.“
„Deșertul începe să ți se arate ca o formă de relief abstractă, contradictorie, fără sens. O anomalie a naturii în sensul unei extravaganțe minimaliste de dimensiuni improbabile. O formă de relief obținută din măcinarea tuturor celorlalte. O dimensiune în care orice ar pătrunde s-ar preface automat în nisip. Marea nisiparniță a planetei. Depoul tuturor vânturilor. Abatorul mineral al timpului. Timpul prefirat în spațiu. Pustietate, deșertăciune, nimicnicie geografică în plină expansiune. Aici, oameni și dromaderi, cu toții suntem niște biete insecte, însemne mișcătoare efemere pe plaja unei mări imemoriale evaporate în amintirea timpului.
Deșertul îmi pare un abandon al dezvoltatorului divin, o zonă în care a direcționat tot surplusul de țărână, căldură și lumină. Ce e furtuna de nisip în deșert, dacă nu erzațul norilor? Ce indică aici gradele, dacă nu jarul rămas după Marea Prefacere? Ce sunt aici orele, dacă nu înclinația unei vaste clepsidre de lumină primordială rămasă pe dinafară?“
„Odată cu timpul, ești exclus din spectacolul naturii, ești înlăturat de pe traseu și redus la tine însuți. Începi prin a îmblânzi muntele doar pentru a te înstrăina de el. Fascinația se topește în neplăcere. Trupul tău preia povara muntelui. Acum trupul este muntele care trebuie urcat. Natura e mereu în formă, natura e mereu vie. Tu, doar temporar.“
„Deșertul începe să ți se arate ca o formă de relief abstractă, contradictorie, fără sens. O anomalie a naturii în sensul unei extravaganțe minimaliste de dimensiuni improbabile. O formă de relief obținută din măcinarea tuturor celorlalte. O dimensiune în care orice ar pătrunde s-ar preface automat în nisip. Marea nisiparniță a planetei. Depoul tuturor vânturilor. Abatorul mineral al timpului. Timpul prefirat în spațiu. Pustietate, deșertăciune, nimicnicie geografică în plină expansiune. Aici, oameni și dromaderi, cu toții suntem niște biete insecte, însemne mișcătoare efemere pe plaja unei mări imemoriale evaporate în amintirea timpului.
Deșertul îmi pare un abandon al dezvoltatorului divin, o zonă în care a direcționat tot surplusul de țărână, căldură și lumină. Ce e furtuna de nisip în deșert, dacă nu erzațul norilor? Ce indică aici gradele, dacă nu jarul rămas după Marea Prefacere? Ce sunt aici orele, dacă nu înclinația unei vaste clepsidre de lumină primordială rămasă pe dinafară?“
- GenresTravel
328 pages, Paperback
Published January 1, 2023
12 people are currently reading
115 people want to read
About the author
Marius Chivu
63 books233 followersMarius Chivu (n. 1978) este cronicar literar, scriitor, traducător şi redactor‑editor al revistei Dilema veche. A absolvit Facultatea de Litere a Universităţii din Bucureşti şi a debutat publicistic cu recenzii literare în anul 2000 în revista România literară. A publicat : Vîntureasa de plastic (poezie, Brumar, 2012 ; nominalizare la Premiul Cartea Anului acordat de revista România literară, Premiul pentru debut al revistei Observator cultural şi Premiul pentru debut al USR) ; Trei săptămîni în Himalaya (jurnal de călătorie, Humanitas, 2012) şi Ce‑a vrut să spună autorul (interviuri, Polirom, 2013). A iniţiat şi coordonat proiectul caritabil Cartea cu bunici (Humanitas, 2008), albumul de proză scurtă & fotografie Iubire 13 (ART, 2010) şi volumul colectiv Primul meu porno (ART, 2011). A alcătuit, adnotat şi prefaţat antologiile de proză scurtă : Teodor Mazilu, Singurătatea şi diavolul milos (Curtea Veche, 2004), Mihail Sadoveanu, Ochi de urs şi alte povestiri (Polirom, 2004), Cristian Teodorescu, Maestrul de lumini şi alte povestiri (Curtea Veche, 2005) şi Anton Holban, Conversaţii cu o moartă (Polirom, 2005). În ziua de 15 decembrie 2012, alături de Gabriel H. Decuble, Florin Iaru şi Răzvan Ţupa, a fost narator‑coordonator al experimentului „Cel mai rapid roman din lume”, omologat de World Guinness Book of Records, în care 53 de scriitori au scris în 5 ore şi 35 de minute romanul Moş Crăciun & Co., redactat, editat şi tipărit de Editura ART, după un total de 9 ore, 5 minute şi 8 secunde de la momentul startului. A tradus din Lewis Carroll, Oscar Wilde, Tim Burton şi Paul Bailey.
Ratings & Reviews
Friends & Following
Create a free account to discover what your friends think of this book!
Community Reviews
Displaying 1 - 18 of 18 reviews
November 18, 2023
Eu am luat cartea cu scopul precis de a documenta o călătorie viitoare, dar s-a dovedit a fi mult mai mult decât un jurnal de călătorie. Este exact ceea ce ar trebui să fie: jurnal despre sine, despre regăsire, despre trecut, despre călătorie, nu destinație, despre călători, nu turiști, dar, mai ales, despre oamenii Marocului, așa cum sunt ei: despre un fost preot, care, după ce a renunțat la preoție pentru a putea fi alături de marea lui iubire, un bărbat, s-a întors în Essaouira, după moartea acestuia, pentru a-l regăsi („...Acum e a doua oară când vin fără el aici, dar de data asta e mai bine. Data trecută n-am fost prea fericit. Îl tot vedeam prin mulțime, ieșind din vreo prăvălie încântat de vreun obiect tradițional” – p. 182), despre o femeie marocană, în caftan și hijab, care, într-un autobuz oarecare între Tetouan și Tanger, i-a mărturisit autorului că a înțeles de mult că religia care discriminează femeile este doar o armă de opresiune și nimic altceva („...sunt scriitor, poate de-asta ne-a și vorbit, ca să scriu despre ea” – p. 308), despre o fetiță cu handicap din Rabat, care este scoasă din casă pentru a vedea oamenii din jurul ei („...rareori am făcut ceva mai mai firesc și mai bun în viață, iar aceasta ar putea fi cea mai de preț întâlnire ce-mi va fi dat s-o am în Maroc” – p. 57) etc.
În plus, pe lângă faptul că este o mică bijuterie grafică, cu foi lucioase și fotografiile autorului, este excelent documentată din punct de vedere istoric, iar, pe alocuri, de-a dreptul emoționantă. M-a apropiat de Maroc, atât istoric și cultural, cum nici cu gândul n-aș fi gândit. Deși sunt destinații pe care cu siguranță nu le voi atinge prea curând, voi citi și celelalte două cărți din trilogie („Trei săptămâni în Anzi” și „Trei săptămâni în Himalaya”), pentru pura plăcere a lecturii și a vieții din ea.
Iar, la sfârșit, dacă acest fragment nu vă va convinge că avem de-a face nu cu jurnal de călătorie, ci cu literatură adevărată, atunci nu știu ce-ar mai putea: „Mă gândesc la faptul că în vise morții sunt lenți și tăcuți, rareori rostesc câte ceva, au o tristețe decantată în întunecimea chipului și întotdeauna ei sunt cei care pleacă primii, se întorc cu spatele sau se îndepărtează. Visatul îl părăsește întotdeauna pe visător. Dintre toate visele, cele cu morții familiei îmi plac cel mai mult, întotdeauna știu că sunt în vis și întotdeauna mă reped să-i iau în brațe ca să nu irosesc momentul.” (p. 136)
În plus, pe lângă faptul că este o mică bijuterie grafică, cu foi lucioase și fotografiile autorului, este excelent documentată din punct de vedere istoric, iar, pe alocuri, de-a dreptul emoționantă. M-a apropiat de Maroc, atât istoric și cultural, cum nici cu gândul n-aș fi gândit. Deși sunt destinații pe care cu siguranță nu le voi atinge prea curând, voi citi și celelalte două cărți din trilogie („Trei săptămâni în Anzi” și „Trei săptămâni în Himalaya”), pentru pura plăcere a lecturii și a vieții din ea.
Iar, la sfârșit, dacă acest fragment nu vă va convinge că avem de-a face nu cu jurnal de călătorie, ci cu literatură adevărată, atunci nu știu ce-ar mai putea: „Mă gândesc la faptul că în vise morții sunt lenți și tăcuți, rareori rostesc câte ceva, au o tristețe decantată în întunecimea chipului și întotdeauna ei sunt cei care pleacă primii, se întorc cu spatele sau se îndepărtează. Visatul îl părăsește întotdeauna pe visător. Dintre toate visele, cele cu morții familiei îmi plac cel mai mult, întotdeauna știu că sunt în vis și întotdeauna mă reped să-i iau în brațe ca să nu irosesc momentul.” (p. 136)
June 26, 2023
Marius Chivu a plecat din nou în călătorie: după Himalaya și Anzi, acum este mai aproape de casă, într-un loc în care noi, călătorii, putem ajunge mai ușor. În Maroc, totul pare la îndemână, însă nu e chiar așa, pentru că Marius și M. nu au decât mici puncte pe care vor să le bifeze, dar restul călătoriei este gândit la fața locului. Și chiar dacă au făcut asta, ajungând la Rabat, Casablanca, Fes, în deșert sau în munții Atlas (luând-o pe cărarea caprelor, nu pe cea a oamenilor, îndemnați și însoțiți de un pseudo-ghid), nimic nu pare lăsat la voia întâmplării, în ciuda faptului că Marius Chivu a călătorit fără GPS, fără aplicații, fără un telefon mobil cu internet.
Volumul arată excepțional, componenta literară este excelentă, iar fotografiile și condițiile grafice sunt perfecte. Un nou volum de călătorie de păstrat pentru totdeauna în bibliotecă, de privit și răsfoit la intervale regulate. Iar dacă mergeți în Maroc, el trebuie aprofundat cu creionul în mână.
Volumul arată excepțional, componenta literară este excelentă, iar fotografiile și condițiile grafice sunt perfecte. Un nou volum de călătorie de păstrat pentru totdeauna în bibliotecă, de privit și răsfoit la intervale regulate. Iar dacă mergeți în Maroc, el trebuie aprofundat cu creionul în mână.
August 30, 2023
Am regăsit în relatarea autorului Marocul atât de drag, pe care sper să îl revăd curând.😍
Iar cartea lui Marius Chivu, doldora de informații interesante și utile, mă va însoți.😉
https://claudiaserbanescu.ro/maroc-2014/
https://claudiaserbanescu.ro/maroc-18...
Iar cartea lui Marius Chivu, doldora de informații interesante și utile, mă va însoți.😉
https://claudiaserbanescu.ro/maroc-2014/
https://claudiaserbanescu.ro/maroc-18...
October 11, 2024
Un Marius Chivu “pasionat” de automobilele Dacia. Nu-i scapă nici unul dintre cele zărite pe străzile marocane. Alte modele de mașini nu prea pomenește în carte. Dar când vede câte o Dacie, se repede imediat s-o “noteze”, cu aplombul unui copil care a recunoscut mașina tatălui.
Ca românii care, ieșind prima dată din țară, constată că și în Străinezia există drumuri, gropi în ele, blocuri de locuințe. N-am înțeles cui face Chivu plocoane cu aceste repetate și (pentru mine) iritante menționări cu iz mioritic. Micilor cititori naționaliști?
În Maroc, diverse tipuri de Dacia sunt produse masiv în două fabrici ale Renault (că doar nu credeați că românii le produc!).
Ce să mai zic că compară o plajă la Atlantic cu “un fel de
Mamaia”… Adică, să înțelegem și noi, ăștia mai prostovani, sau necitiți, neumblați. Mamaia având o “plajă etalon”? Mai încolo, compară un alt loc, mai muntos, cu Băile Herculane… :)))
Noroc că nisipul, dunele, nu le-a comparat cu nimic din România. Altfel m-aș fi întrebat pentru ce a mai călătorit, dacă a căutat cu atâta râvnă și și-a “regăsit” țara în Maroc. Dar mai poate aștepta niște ani și, atunci, probabil că vom avea și noi nisip cât un munte, la Dăbuleni.
Scrisul sau spiritul cărții lui Chivu îmi pare mai conservator ca oricând! Doamne, mulțam că eu nu am devenit maladiv atașat de “valorile naționale” odată cu trecerea anilor!
Cam atât despre carte. Fotografiile sunt splendide.
Ca românii care, ieșind prima dată din țară, constată că și în Străinezia există drumuri, gropi în ele, blocuri de locuințe. N-am înțeles cui face Chivu plocoane cu aceste repetate și (pentru mine) iritante menționări cu iz mioritic. Micilor cititori naționaliști?
În Maroc, diverse tipuri de Dacia sunt produse masiv în două fabrici ale Renault (că doar nu credeați că românii le produc!).
Ce să mai zic că compară o plajă la Atlantic cu “un fel de
Mamaia”… Adică, să înțelegem și noi, ăștia mai prostovani, sau necitiți, neumblați. Mamaia având o “plajă etalon”? Mai încolo, compară un alt loc, mai muntos, cu Băile Herculane… :)))
Noroc că nisipul, dunele, nu le-a comparat cu nimic din România. Altfel m-aș fi întrebat pentru ce a mai călătorit, dacă a căutat cu atâta râvnă și și-a “regăsit” țara în Maroc. Dar mai poate aștepta niște ani și, atunci, probabil că vom avea și noi nisip cât un munte, la Dăbuleni.
Scrisul sau spiritul cărții lui Chivu îmi pare mai conservator ca oricând! Doamne, mulțam că eu nu am devenit maladiv atașat de “valorile naționale” odată cu trecerea anilor!
Cam atât despre carte. Fotografiile sunt splendide.
August 15, 2023
Trilogia lui Marius Chivu a fost până acum cea mai reconfortantă și reușită lectură despre călătorie pentru mine. Și vorbim despre călătorie în adevăratul sens al cuvântului: fără GPS, fără agenție de turism, fără un plan milimetric. Călătorie și nu turism de masă. Genul de aventuri din care nu te întorci doar cu poze, ci transformat - fără să știi în ce fel te vor fi schimbat, cum spune și autorul.
Dintre toate cele trei aventuri, asta m-a uns pe suflet cel mai mult și vreau să ajung în Maroc cât mai curând.
Combinația de stiluri e de aplaudat și curge lin: de la jurnalism, istorie, geografie, jurnal intim și pe alocuri vise nocturne și filosofie. Formatul cărții ajută și el mult, plin de poze atent alese (realizate chiar de autor) și cadre care deschid orizonturile mai departe de puterea imaginației.
Recomand din tot sufletul și sper că seria nu se va opri aici. Felicitări Marius și M.!
Dintre toate cele trei aventuri, asta m-a uns pe suflet cel mai mult și vreau să ajung în Maroc cât mai curând.
Combinația de stiluri e de aplaudat și curge lin: de la jurnalism, istorie, geografie, jurnal intim și pe alocuri vise nocturne și filosofie. Formatul cărții ajută și el mult, plin de poze atent alese (realizate chiar de autor) și cadre care deschid orizonturile mai departe de puterea imaginației.
Recomand din tot sufletul și sper că seria nu se va opri aici. Felicitări Marius și M.!
July 6, 2023
M-am întrebat dacă această călătorie extremă a fost făcută de dragul vreunei performanțe. Din perspectiva asiguratorului turistic, probabil că da. Din perspectiva mea de cititor, socot alegerea acestei ținte riscante ca pe o nevoie a călătorului de a-și controla sinele cu exigență, pentru a-l integra cu fiecare nouă regăsire de după dezechilibrările hazardului existențial, de a alege să trăiască intens, plenar, adrenalinic, într-o lume din care cei dragi au plecat prematur și de a contracara abisul în care i-a dus pe ei moartea („Nu este, totuși, moartea însoțitoarea din umbră a fiecărei călătorii?”), de a urca în sens opus, la 4167 de metri, cu baticul de mătase al bunicii Margareta la gât, fără a privi spre grohotiș, și asta visând-o în noaptea adiacentă ascensiunii. Interpretarea pe care cititorul din mine a dat-o acestei dorințe de depășire a limitelor este, pe scurt, aceea de soul searching journey.
July 13, 2023
Mi-a placut mai mult decat celelalte 2 carti, poate pentru ca am o fascinatie pentru desert sau poate pentru ca se simte o maturizare in trairi simtitiri dar si in modul in care scrie Marius Chivu.
July 29, 2023
Poate ma influenteaza in evaluare faptul ca am facut o parte din acest traseu si l-am reparcurs cu ochii mintii si cu sufletul.
O carte umana, in care autorul reuseste performanta de a se vulnerabiliza sub ochii ochii fara a se ridiculiza prin asta. O marturisire plina de culoare, arome, miasme, gusturi, experiente, riscuri. Am iubit-o.
O carte umana, in care autorul reuseste performanta de a se vulnerabiliza sub ochii ochii fara a se ridiculiza prin asta. O marturisire plina de culoare, arome, miasme, gusturi, experiente, riscuri. Am iubit-o.
Read
August 1, 2023Dintre cele 3 jurnale ale autorului (să sperăm că vor mai urma), acesta mi s-a părut de departe cel mai bun.
Să citești jurnal de călătorie este o călătorie în sine, fiindcă te poartă nu doar prin locuri, ci și prin stări și impresii pe care le împrumuți (hélas!), ca pe niște amintiri niciodată ale tale. Marius Chivu îți dă dor de ducă. Și nu doar de ducă de dragul plimbării, ci de tot ceea ce aceasta îți oferă: imprevizibilul, uneori inconfortul, alteori senzația că niciodată în viața ta nu ai văzut ceva mai frumos.
Voi purta în minte unele imagini ca pe niște cărți de vizită pe care încă nu le-am trimis. Mai e timp. :)
Să citești jurnal de călătorie este o călătorie în sine, fiindcă te poartă nu doar prin locuri, ci și prin stări și impresii pe care le împrumuți (hélas!), ca pe niște amintiri niciodată ale tale. Marius Chivu îți dă dor de ducă. Și nu doar de ducă de dragul plimbării, ci de tot ceea ce aceasta îți oferă: imprevizibilul, uneori inconfortul, alteori senzația că niciodată în viața ta nu ai văzut ceva mai frumos.
Voi purta în minte unele imagini ca pe niște cărți de vizită pe care încă nu le-am trimis. Mai e timp. :)
December 23, 2024
Un vânt ce îmi umflă de zor pânzele dorului de călătorie. Marius Chivu are darul story telling-ului, împărtăşind cu naturalețe o țesătură împletită din fapte, trăiri şi conexiuni interioare. Cartea asta e un memento viu pentru curiozitatea mea de a călători şi în Africa, sper eu, cât mai curând.
January 16, 2025
”În ultimii ani am început să mă tem de amorțeala simțului meu peisagistic și de posibila apariție a lipsei de interes față de ceea ce s-ar numi mistificarea naturii. Căci, odată cu înaintarea în vârstă, lumea nu doar ți se sustrage, dar devine potrivnica ta. Iar natura îți arată că lumea se transformă treptat în negarea persoanei tale. Muntele, greu de urcat, apa, prea rece pentru înot, pădurea, cu prea multe pericole, devin fețele negării dorinței de explorare. Odată cu timpul, ești exclus din spectacolul naturii, ești înlăturat de pe traseu și redus la tine însuți. Odată căutată, deodată natura se cere evitată. Dintr-o amantă provocatoare plină de farmece, devine un adversar cu forțe crescânde pe măsură ce ale tale se împuținează. Începi prin a îmblânzi muntele doar pentru a te înstrăina de el. Fascinația se topește în neplăcere. Trupul tău preia povara muntelui. Acum trupul este muntele care trebuie urcat. Natura e mereu în formă, mereu vie, tu, doar temporar.”
”Chiar și în cele mai prăpădite riaduri și terase există WiFi, iar acest lucru este semnalat peste tot, nu cumva să crezi că riști să rămâi fără conexiune la Internet. Firul a fost deposedat de orice atribut. Planeta a fost încinsă cu o centură de sateliți care ne informează, ne conectează, ne ghidează și ne supraveghează continuu. Nu nai poți fi undeva, la celălalt capăt al firului. Tocmai pentru că ni s-au tăiat toate firele, acum nu te mai poți rătăci, nu te mai poți ascunde, nu mai poți dispărea. Nimic nu mai are fir, aerul a devenit un ghem de fire pe care le respiră. Homo WiFiens într-o lume fidelă, fiabilă, rapidă, practică. Totul se întâmplă acum. Ai totul instantaneu. Ești peste tot, în același timp. Îți urmezi firul gândurilor plimbându-te pe forța apei, descoși lumea, o iei de-a fir a păr, constați că uneori totul atârnă de un fir de păr. Firul vieții!”
”Chiar și în cele mai prăpădite riaduri și terase există WiFi, iar acest lucru este semnalat peste tot, nu cumva să crezi că riști să rămâi fără conexiune la Internet. Firul a fost deposedat de orice atribut. Planeta a fost încinsă cu o centură de sateliți care ne informează, ne conectează, ne ghidează și ne supraveghează continuu. Nu nai poți fi undeva, la celălalt capăt al firului. Tocmai pentru că ni s-au tăiat toate firele, acum nu te mai poți rătăci, nu te mai poți ascunde, nu mai poți dispărea. Nimic nu mai are fir, aerul a devenit un ghem de fire pe care le respiră. Homo WiFiens într-o lume fidelă, fiabilă, rapidă, practică. Totul se întâmplă acum. Ai totul instantaneu. Ești peste tot, în același timp. Îți urmezi firul gândurilor plimbându-te pe forța apei, descoși lumea, o iei de-a fir a păr, constați că uneori totul atârnă de un fir de păr. Firul vieții!”
May 25, 2024
Cea de-a treia carte jurnal - memorii - calatorie a lui Marius Chivu este mai putin despre muntii Atlas si mai mult despre cultura, istoria si oamenii din Maroc.
Fata de primele 2 carti, aceasta vine cu niste noutati: QR code la final cu link spre un montaj video din calatorie, insertii introspective, fragmente din alte carti.
Mi se pare exceptionala alegerea locatiei, cu aceasta carte practic se mai adauga un continent, dupa ce a fost Asia (Himalaya), America de Sud (Anzi), iata acum Africa (Atlas).
Cartea ofera o imagine destul de ampla asupra Marocului si diversitatii oamenilor din aceasta tara. Mi-a placut ca sunt multe note si informatii despre istoria zbuciumata a acestor locuri.
Mi-au placut in mod special capitolele despre aventura in desert, cele despre hiking (spre alpinism) mai putin, tin minte ca am fost mai impresionata de celelalte carti.
Neintentionat, dar foarte bine venit faptul ca am citit o carte despre populatiile desertului Sahara, Tuareg, mi-a oferit un cadru mai mare pentru a intelege si contextul acestui jurnal - calatorie.
Fata de primele 2 carti, aceasta vine cu niste noutati: QR code la final cu link spre un montaj video din calatorie, insertii introspective, fragmente din alte carti.
Mi se pare exceptionala alegerea locatiei, cu aceasta carte practic se mai adauga un continent, dupa ce a fost Asia (Himalaya), America de Sud (Anzi), iata acum Africa (Atlas).
Cartea ofera o imagine destul de ampla asupra Marocului si diversitatii oamenilor din aceasta tara. Mi-a placut ca sunt multe note si informatii despre istoria zbuciumata a acestor locuri.
Mi-au placut in mod special capitolele despre aventura in desert, cele despre hiking (spre alpinism) mai putin, tin minte ca am fost mai impresionata de celelalte carti.
Neintentionat, dar foarte bine venit faptul ca am citit o carte despre populatiile desertului Sahara, Tuareg, mi-a oferit un cadru mai mare pentru a intelege si contextul acestui jurnal - calatorie.
March 14, 2025
"Tashihattawak¹. În ultimii ani am început să mă tem de amorțirea simțului meu peisagistic și de posibila apariție a lipsei de interes față de ceea ce s-ar numi mistificarea naturii. Căci, odată cu înaintarea în vârstă, lumea nu doar ți se sustrage, dar devine potrivnica ta. Iar natura îți arată că lumea se transformă treptat în negarea persoanei tale. Muntele, greu de urcat, apa, prea rece pentru înot, pădurea, cu prea multe pericole, devin fețele negării dorinței de explorare. Odată cu timpul, ești exclus din spectacolul naturii, eşti înlăturat de pe traseu și redus la tine însuți. Odată căutată, deodată natura se cere evitată. Dintr-o amantă provocatoare plină de farmece, devine un adversar cu forțe crescânde pe măsură ce ale tale se împuținează. Începi prin a îmblânzi muntele doar pentru a te înstrăina de el. Fascinația se topeşte în neplăcere. Trupul tău preia povara muntelui. Acum trupul este muntele care trebuie urcat. Natura e mereu în formă, natura e mereu vie. Tu, doar temporar."
June 29, 2024
Nu sînt un fan al jurnalelor de călătorie (și nici al călătoriilor, sincer să fiu), dar cartea mi-a fost recomandată ca fiind altceva. Ceea ce confirm bucuros, acum, că am citit-o. Am apreciat în mod deosebit momentele de reflecție și cele cu prezența Tashihattawak-ului. Notițele istorice, enciclopedice, însă, puteau fi un pic mai scurte, după gustul meu. Dar, din nou, nu sînt un cititor tipic pentru astfel de cărți. Însă sînt bucuros că am citit-o și chiar voi continua trilogia.
September 22, 2023
Un exceptional jurnal de calatorie... si nu numai.
November 24, 2023
Între călătorie exotică splendid povestită și ilustrată, momente de introspecție și istorii reale bine documentate, o bijuterie.
January 20, 2025
Interesanta aventura
June 25, 2025
Un nou ‘jurnal de calatorie’ fain scris de Marius Chivu. Cu talc si savoare.
Displaying 1 - 18 of 18 reviews