What do you think?
Rate this book
Sfârşitul Occidentului? Spre lumea de mâine
„Aşa ne-a fost dat: să trăim o epocă de răscruce. Fascinantă sau derutantă, în funcţie de percepţia şi gradul de adaptabilitate ale fiecărui individ. O istorie se încheie şi o alta prinde contur. Nu este sfârşitul lumii, dar e ceva ce oarecum îi seamănă: sfârşitul unei lumi. O lume apune şi se întrevăd, ca prin ceaţă, contururile nedesluşite ale unei lumi noi.“
„S-a întâmplat la un moment dat ceva ieşit din comun. Miracolul Occidentului. Ar fi putut să nu se întâmple? Cine poate şti? S-a ivit o civilizaţie altfel decât celelalte, care a împins omenirea pe drumul unde se află astăzi.
Aroganţa Occidentului a fost pe măsură. În raport cu «ceilalţi», puterea lui a atins o cotă înspăimântătoare. Ne dăm seama astăzi că a fost doar o fază a istoriei. Dar a putut să pară – atât de mare ajunsese să fie distanţa – că e un dat fundamental al unei umanităţi ierarhizate.“ (Lucian BOIA)
Se sfârşeşte o lume • Cum merge istoria • Miracolul occidental • Un Occident tot mai mic • Autodeprecierea • Dispariţii: femeia şi rasele • Viaţa de apoi sau zece ani în plus • Naţiunile şi Europa • Impasul democratic • Un deficit de utopie • „Ceilalţi" • Accelerare sau ruptură? • Amestecul • Trei scenarii europene • China, şi iar China • Încălzirea globală şi Noul Nord • Scenarii blânde, scenarii rele • Într-un fel sau altminteri
„S-a întâmplat la un moment dat ceva ieşit din comun. Miracolul Occidentului. Ar fi putut să nu se întâmple? Cine poate şti? S-a ivit o civilizaţie altfel decât celelalte, care a împins omenirea pe drumul unde se află astăzi.
Aroganţa Occidentului a fost pe măsură. În raport cu «ceilalţi», puterea lui a atins o cotă înspăimântătoare. Ne dăm seama astăzi că a fost doar o fază a istoriei. Dar a putut să pară – atât de mare ajunsese să fie distanţa – că e un dat fundamental al unei umanităţi ierarhizate.“ (Lucian BOIA)
Se sfârşeşte o lume • Cum merge istoria • Miracolul occidental • Un Occident tot mai mic • Autodeprecierea • Dispariţii: femeia şi rasele • Viaţa de apoi sau zece ani în plus • Naţiunile şi Europa • Impasul democratic • Un deficit de utopie • „Ceilalţi" • Accelerare sau ruptură? • Amestecul • Trei scenarii europene • China, şi iar China • Încălzirea globală şi Noul Nord • Scenarii blânde, scenarii rele • Într-un fel sau altminteri
128 pages, Paperback
First published May 1, 2013
12 people are currently reading
210 people want to read
About the author
Lucian Boia
68 books254 followersLucian Boia is a Romanian historian, known especially for his works debunking Romanian nationalism and Communism.
Ratings & Reviews
Friends & Following
Create a free account to discover what your friends think of this book!
Community Reviews
Displaying 1 - 29 of 29 reviews
March 18, 2022
Am citit pînă acum vreo șase cărți ale lui Lucian Boia, și ideile expuse acolo m-au convins și entuziasmat de fiecare dată (după cum se vede și din recenziile mele superlative, la care îmi permit să fac discret trimiteri). De exemplu, atunci cînd a afirmat că românii (ca și alte nații de altfel) își regîndesc periodic istoria, mistificînd-o pentru a conveni orizontului de așteptare al unui anumit moment (Două secole de mitologie națională ), ba mai mult, că întrețin în mod artificial și în scop politic anumite mituri naționaliste cu caracter autoritar și xenofob, care devin adesea o frînă în dezvoltarea țării (
Istorie și mit în conștiința românească
); sau cînd a observat că nu stă în firea românului să renunțe la folosul personal pentru binele public (
Strania istorie a comunismului românesc
) pentru că e lipsit de vizionarism, e superficial și adaptează dezinvolt categoriile morale la interesele personale (De ce este România altfel ); în sfîrșit, atunci cînd a desacralizat Mitul democrației, în care a văzut o utopie ca atîtea altele, dar care a împins omenirea spre progres.
Ei bine, deși Sfîrșitul Occidentului?... reia unele idei din eseurile enumerate mai sus, tonul și abordarea mi s-au părut mai puțin convingătoare, iar ideile oarecum însăilate. Și aici se pornește de la ideea că raportul omului cu istoria este paradoxal, pentru că, deși el este cel care o creează, nu-i poate controla mersul, ca să se încheie cu previziunea că Occidentul, dacă nu va găsi un ideal pe care să-l urmeze este în pericol să-și piardă importanța mondială, China și India venind puternic din urmă. Nimic greșit, dar nimic nou, scenarii de acest fel sînt vînturate periodic, pe tonuri mai mult sau mai puțin științifice, mai mult sau mai puțin apocaliptice.
Trei idei am reținut din cele 122 de pagini, dintre care sînt de acord cu una, ca să mă exprim anacolutic (ghiciți care?😊): că există un aspect pozitiv al sclavagismului, din moment ce „a fost premisa monstruoasă pentru condiția umană mult mai bună a descendenților acelora pe care occidentalii i-au tratat acum două-trei secole ca pe niște animale”; că din cauza corectitudinii politice disocierea „bărbat-femeie” tinde să se transforme doar într-o opoziție culturală, fără legătură cu biologia; și că schimbările climaterice sînt mai puțin dezastruoase decît ne lasă „birocrații climei” să credem.
Acum, ideea că sacrificiul sclavilor n-a fost în zadar de vreme ce urmașii lor trăiesc mai bine e atît de tipic occidentală că m-a făcut să zîmbesc: după ce criterii considerăm că civilizația occidentală este superioară „bunului sălbatic”, ca să împrumut o celebră sintagmă? După criteriile noastre evident, care confundă confortul cu fericirea. Despre climă nici nu vreau să încep o discuție aici, mă mulțumesc să spun că eu sînt de partea Gretei, așa cum în ceea ce privește diferențierea sexuală sînt de partea „mamei lui Harry Potter”, ca s-o citez pe Lavinia .
Am să închei spunînd că, din tot eseul, cel mai mult m-a distrat un truism (al cărui adevăr evident nu-l face, ca să zic așa, mai puțin adevărat 😊):
Ei bine, deși Sfîrșitul Occidentului?... reia unele idei din eseurile enumerate mai sus, tonul și abordarea mi s-au părut mai puțin convingătoare, iar ideile oarecum însăilate. Și aici se pornește de la ideea că raportul omului cu istoria este paradoxal, pentru că, deși el este cel care o creează, nu-i poate controla mersul, ca să se încheie cu previziunea că Occidentul, dacă nu va găsi un ideal pe care să-l urmeze este în pericol să-și piardă importanța mondială, China și India venind puternic din urmă. Nimic greșit, dar nimic nou, scenarii de acest fel sînt vînturate periodic, pe tonuri mai mult sau mai puțin științifice, mai mult sau mai puțin apocaliptice.
Trei idei am reținut din cele 122 de pagini, dintre care sînt de acord cu una, ca să mă exprim anacolutic (ghiciți care?😊): că există un aspect pozitiv al sclavagismului, din moment ce „a fost premisa monstruoasă pentru condiția umană mult mai bună a descendenților acelora pe care occidentalii i-au tratat acum două-trei secole ca pe niște animale”; că din cauza corectitudinii politice disocierea „bărbat-femeie” tinde să se transforme doar într-o opoziție culturală, fără legătură cu biologia; și că schimbările climaterice sînt mai puțin dezastruoase decît ne lasă „birocrații climei” să credem.
Acum, ideea că sacrificiul sclavilor n-a fost în zadar de vreme ce urmașii lor trăiesc mai bine e atît de tipic occidentală că m-a făcut să zîmbesc: după ce criterii considerăm că civilizația occidentală este superioară „bunului sălbatic”, ca să împrumut o celebră sintagmă? După criteriile noastre evident, care confundă confortul cu fericirea. Despre climă nici nu vreau să încep o discuție aici, mă mulțumesc să spun că eu sînt de partea Gretei, așa cum în ceea ce privește diferențierea sexuală sînt de partea „mamei lui Harry Potter”, ca s-o citez pe Lavinia .
Am să închei spunînd că, din tot eseul, cel mai mult m-a distrat un truism (al cărui adevăr evident nu-l face, ca să zic așa, mai puțin adevărat 😊):
Povești de tot felul despre viitor... Dacă nu va fi așa, va fi cu siguranță altfel!
February 21, 2014
Destul de plictisitoare si superficiala. O colectie de titluri din ziarele si revistele de popularizare a stiintelor politice vazute printr-o prisma a fatalismului romanesc, si cu oaresce iz de invidie pe Occident, de parca Occidentul ar fi "vecinul" si ar avea si o capra.
January 27, 2022
chiar daca a fost scrisa acum cativa ani, cartea este actuala si atinge niste subiecte care au devenit mainstream de cativa ani: migratia, letargia Occidentului, schimbarile climatice.
in esenta, o lectura (auditie in cazul meu) placuta, dar prea succinta. temele nu au fost abordate pe lung, din contra, s-a dorit o carticica scurta, o lectura de cateva ore, dar altfel, se pot scrie carti de 1000 de pagini pe marginea subiectelor abordate.
m-a amuzat putin ironia autorului mai ales la partea cu apocalipsa climatica, dar am apreciat ca tonul general al cartii nu este neaparat unul fatalist: aolo, se sfarseste lumea. nu. au fost spuse chiar niste adevaruri de bun simt, rar vehiculate: sa nu uitam ca romanii i-au cucerit pe greci, dar au adoptat mai multe lucruri de la ei decat invers. probabil asa se va intampla si cu Occidentul. in plus, lumea o sa mearga inainte, diferit, dar inainte.
recunosc, tonul asta lipsit de fatalism mi-a placut destul de mult pentru ca mi se pare cel corect. da, o lume se schimba, dar oamenii merg mai departe.
in esenta, o lectura (auditie in cazul meu) placuta, dar prea succinta. temele nu au fost abordate pe lung, din contra, s-a dorit o carticica scurta, o lectura de cateva ore, dar altfel, se pot scrie carti de 1000 de pagini pe marginea subiectelor abordate.
m-a amuzat putin ironia autorului mai ales la partea cu apocalipsa climatica, dar am apreciat ca tonul general al cartii nu este neaparat unul fatalist: aolo, se sfarseste lumea. nu. au fost spuse chiar niste adevaruri de bun simt, rar vehiculate: sa nu uitam ca romanii i-au cucerit pe greci, dar au adoptat mai multe lucruri de la ei decat invers. probabil asa se va intampla si cu Occidentul. in plus, lumea o sa mearga inainte, diferit, dar inainte.
recunosc, tonul asta lipsit de fatalism mi-a placut destul de mult pentru ca mi se pare cel corect. da, o lume se schimba, dar oamenii merg mai departe.
February 26, 2021
Eight years after it was published, the question mark needs to be replaced with a dot. I wouldn't have known about the black swan theory if I hadn't read this book. Well, we got a hell of a black swan event which precipitated the decline. It's quite clear now that western civilization is on a dark path indeed.
September 24, 2016
Conservator-parerist, se citeste ca un status de Facebook. Continut academic minimal si lasat neinterpretat dar cu intrebari deschise care impinge romanul la truismele care ne-au devenit caracteristice cultural.
October 12, 2022
Singura dinte cărțile lui Boia (cele citite pana acum) care nu mi-a plăcut.
September 15, 2024
To taka sobie książka. Jej takasobość wynika z tego, że Boia wziął aię de facto za publicystykę. A nikt nie kupuje wczorajszych gazet. To się momentami źle zestarzało. Ładnie to napisane, uczciwie, kilka spraw (choćby kryzys kanonu kultury zachodniej) podał Boia przekonująco, ale to jednak dalej jest na poziomie publicystyki z weekendowego dodatku do dużej gazety. Taki „Plus Minus” Rzepy. Jak ktoś lubi - czemu nie? Ja od lat już gazet nie czytam. Tak więc: cześć Lucjan! Do następnego rajdu!
December 24, 2023
Expunere filozofică a viitorului dar și a trecutului. Totul e posibil
July 27, 2021
O carte care îți dă multe lucruri de gândit cu privire la ceea ce a fost, pentru a înțelege ceea ce ar putea, dar nu este necesar să se întâmple. Este cu adevărat un eseu pe care l-aș recomanda celor ce vor să înțeleagă mai bine modul in care Occidentul pierde avans în fața altor civilizații, ce par a promite progresul umanității.
Fie că ne referim la un plan social, economic sau confesional, este incontestabil faptul că Occidentul așa cum il percepem și cunoaștem astăzi este și a fost doar o etapă a istoriei, care inevitabil trebuie să meargă înainte, într-un fel sau altul.
Deși nu putem fi cu adevărat pregătiți pentru ceea ce va urma, putem să aproximăm și să estimăm modul in care va arăta "noua" lume pe baza a ceea ce s-a întâmplat până acum. Aceasta este abordarea pe care Lucian Boia o are in încercarea sa de a descifra si a construi o imagine cât se poate de credibilă a ceea ce s-ar putea sau nu să fie.
În consecință, recomand această carte tuturor pasionaților de istorie, in special celor pasionați de dihotomia dintre trecut si viitor si de articularea dintre aceste doua puncte deloc fixe.
Fie că ne referim la un plan social, economic sau confesional, este incontestabil faptul că Occidentul așa cum il percepem și cunoaștem astăzi este și a fost doar o etapă a istoriei, care inevitabil trebuie să meargă înainte, într-un fel sau altul.
Deși nu putem fi cu adevărat pregătiți pentru ceea ce va urma, putem să aproximăm și să estimăm modul in care va arăta "noua" lume pe baza a ceea ce s-a întâmplat până acum. Aceasta este abordarea pe care Lucian Boia o are in încercarea sa de a descifra si a construi o imagine cât se poate de credibilă a ceea ce s-ar putea sau nu să fie.
În consecință, recomand această carte tuturor pasionaților de istorie, in special celor pasionați de dihotomia dintre trecut si viitor si de articularea dintre aceste doua puncte deloc fixe.
January 5, 2019
Dacă Lucian Boia ar fi scris horoscopul pentru revista Click, așa ar fi arătat.
O carte de la care aveam așteptări să fie bogată în analiză, cu date și destul de multe referințe externe, s-a dovedit în primele 10-20 a fi o colecție de eseuri, dacă le putem zice așa, speculative, cu titluri grandioase și pline de arta persuasiunii. Are Boia dreptate? Nu știm și nu vom cunoaște niciodată, ce-i drept.
De un lucru putem să fim cert, ci anume acela că atunci când dorești să prevezi viitorul, mai bine ai aduce și niște date, ți-ai delimita bine poziția în analiză și ai aduce argumente solide.
Uitându-ne din alt punct de vedere, dacă cărticica această dorește să ne lase cu întrebări, oferindu-ne un moment de reflecție, ei bine, a reușit.
O carte de la care aveam așteptări să fie bogată în analiză, cu date și destul de multe referințe externe, s-a dovedit în primele 10-20 a fi o colecție de eseuri, dacă le putem zice așa, speculative, cu titluri grandioase și pline de arta persuasiunii. Are Boia dreptate? Nu știm și nu vom cunoaște niciodată, ce-i drept.
De un lucru putem să fim cert, ci anume acela că atunci când dorești să prevezi viitorul, mai bine ai aduce și niște date, ți-ai delimita bine poziția în analiză și ai aduce argumente solide.
Uitându-ne din alt punct de vedere, dacă cărticica această dorește să ne lase cu întrebări, oferindu-ne un moment de reflecție, ei bine, a reușit.
March 27, 2015
Cursiva, usor de citit de catre oricine, generala in continut si concluzii.
Lucian Boia analizeaza posibile scenarii ale viitorului, intr-o nota voit moderata, amintind decat in trecere si scenarii extreme.
Cartea pare mai mult o parere personala decat o lucrare academica (de fapt, cred ca aceasta a fost si intentia, deoarece Lucian Boia nu poate fi banuit de amatorism). Singura abservatie pe care o am este preponderenta bibliografica a autorilor si operelor franceze. Ma intreb daca punctul de vedere nu a fost astfel inegal influentat de acesti autori.
Lucian Boia analizeaza posibile scenarii ale viitorului, intr-o nota voit moderata, amintind decat in trecere si scenarii extreme.
Cartea pare mai mult o parere personala decat o lucrare academica (de fapt, cred ca aceasta a fost si intentia, deoarece Lucian Boia nu poate fi banuit de amatorism). Singura abservatie pe care o am este preponderenta bibliografica a autorilor si operelor franceze. Ma intreb daca punctul de vedere nu a fost astfel inegal influentat de acesti autori.
December 9, 2022
RO: O scurtă descriere a problemelor întâmpinate de occident in ultimii ani, majoritatea fiind banale. Dacă nu aș fi ascultat-o în variantă audio, s-ar fi putut încadra cu ușurință la categoria maculatură.
November 12, 2024
Well, at least he didn't literally call it "white genocide", so good for him, I guess 🙃
The book manages to go through all of the moral panics of the past decade, from old hits like climate change denialism and "slavery also did some good for the slaves UwU", to the surprisingly prescient "the illegals are literally militarily invading the border".
The author also just breaks continuity sometimes to complain about howthe woke agenda political correctness won't let him say outrageous things anymore (he literally calls asians "yellow"). The more things change, the more they stay the same.
I'm really disappointed with this book (and the author, unless, he's *really* grown up in the meantime) because I've otherwise known Boia to a serious historian with some interesting opinions about what history is and how it can be applied. I guess the pull of western conservatism was too strong after a lifetime under soviet rule?
I also wonder, if someone not being straight made him so confused he started questioning their gender, would me being *gasp* 😯 a trans girl *and* a lesbian 🤯 put me in a quantum state?
And Yves Cochet did sort of get it right with us being hit by a major event by 2020, with the Coronavirus pandemic and the economic effects we still feel to this day 😢
I read the book in about a day. I want my day back :(
The book manages to go through all of the moral panics of the past decade, from old hits like climate change denialism and "slavery also did some good for the slaves UwU", to the surprisingly prescient "the illegals are literally militarily invading the border".
The author also just breaks continuity sometimes to complain about how
I'm really disappointed with this book (and the author, unless, he's *really* grown up in the meantime) because I've otherwise known Boia to a serious historian with some interesting opinions about what history is and how it can be applied. I guess the pull of western conservatism was too strong after a lifetime under soviet rule?
I also wonder, if someone not being straight made him so confused he started questioning their gender, would me being *gasp* 😯 a trans girl *and* a lesbian 🤯 put me in a quantum state?
And Yves Cochet did sort of get it right with us being hit by a major event by 2020, with the Coronavirus pandemic and the economic effects we still feel to this day 😢
I read the book in about a day. I want my day back :(
October 29, 2025
În ultimul capitol, autorul admite sincer că există „întrebări la care nu pot să răspund”. O recunoaștere onestă, dar care, fără să vrea, spune totul despre limitele acestei cărți.
Subiectul este, într-adevăr, mult prea amplu și complex pentru a fi tratat serios într-un volum de o sută de pagini, tipărite cu un font atât de generos încât l-ar fi putut citi, fără ochelari, chiar și Ceaușescu.
Rezultatul seamănă mai degrabă cu un articol extins, potrivit pentru un magazin literar cu ambiții de filozofie a istoriei, decât cu o lucrare solidă de reflecție istorică.
Am apreciat unele observații, dar altele mi s-au părut forțate, superficiale sau pur și simplu eronate.
Îl respect enorm pe istoricul Lucian Boia, pentru rigoarea și luciditatea sa bine cunoscute, însă această lucrare dă impresia unui exercițiu făcut în grabă, scris mai degrabă pentru a onora un contract editorial decât dintr-o nevoie autentică de a explora o idee până la capăt.
Imaginea care mi-a venit în minte este cea a celebrului Picasso care, în anii săi de glorie, își semna numele pe un șervețel în loc să plătească nota la restaurant. Cartea aceasta are exact aerul acelui șervețel: o semnătură valoroasă, dar pusă pe un eseias.
Subiectul este, într-adevăr, mult prea amplu și complex pentru a fi tratat serios într-un volum de o sută de pagini, tipărite cu un font atât de generos încât l-ar fi putut citi, fără ochelari, chiar și Ceaușescu.
Rezultatul seamănă mai degrabă cu un articol extins, potrivit pentru un magazin literar cu ambiții de filozofie a istoriei, decât cu o lucrare solidă de reflecție istorică.
Am apreciat unele observații, dar altele mi s-au părut forțate, superficiale sau pur și simplu eronate.
Îl respect enorm pe istoricul Lucian Boia, pentru rigoarea și luciditatea sa bine cunoscute, însă această lucrare dă impresia unui exercițiu făcut în grabă, scris mai degrabă pentru a onora un contract editorial decât dintr-o nevoie autentică de a explora o idee până la capăt.
Imaginea care mi-a venit în minte este cea a celebrului Picasso care, în anii săi de glorie, își semna numele pe un șervețel în loc să plătească nota la restaurant. Cartea aceasta are exact aerul acelui șervețel: o semnătură valoroasă, dar pusă pe un eseias.
March 28, 2020
Disappointing. A well known Romanian historian writing about what might be (or what might not be) in very simple terms and without thoroughly arguing one way or another.
A collection of Facebook notes written from the point of view of a climate change denialist. He should stick to his fields of expertise, not "maybe it's caused by space things, and maybe planet Earth will cool and prove you wrong".
Summarised:
"China will or will not be great again and there are demographic and social changes in the world"
A collection of Facebook notes written from the point of view of a climate change denialist. He should stick to his fields of expertise, not "maybe it's caused by space things, and maybe planet Earth will cool and prove you wrong".
Summarised:
"China will or will not be great again and there are demographic and social changes in the world"
July 26, 2021
Ca un sumar destul de simplu, Boia zice așa: fataliști au tendința să exagereze mai mult decât optimiștii. Sau pe românește ”ce te agiți atâta?”.
Practic, eseul acesta e o adunătură de gânduri marfă ale lui Boia care încearcă să ne convingă că orice ar fi, foarte rău nu va fi, și că ar trebui să ne bucurăm că suntem contemporani cu realizările marfă ale occidentului în ciuda urii perpetue transmise față de această civilizație/cultură - în practic a făcut mai mult bine decât rău, și pare că va continua să facă.
Practic, eseul acesta e o adunătură de gânduri marfă ale lui Boia care încearcă să ne convingă că orice ar fi, foarte rău nu va fi, și că ar trebui să ne bucurăm că suntem contemporani cu realizările marfă ale occidentului în ciuda urii perpetue transmise față de această civilizație/cultură - în practic a făcut mai mult bine decât rău, și pare că va continua să facă.
December 22, 2021
Scurtă trecere în revistă a problemelor întâmpinate de Occident: declinul demografic, reducerea ideii de progres la stoparea declinului (a se vedea psihodrama încălzirii globale), problema multiculturalismului (contribuie acesta la îmbogățirea spirituală a unei națiuni sau este un motiv de invrajbire a oamenilor), schimbul de putere între China și SUA, lipsa unei identități europene (Europa fiind mai mult o birocrație decât o credință).
March 25, 2022
Such a controversial book. I feel like the author tried to be objective, but you can guess his real opinions by the references he cites. There was a faint nostalgia for communism and old fashioned "what is not East European" it's not good, including people, beliefs, religions, lifestyle etc. but the other took care to show at the end of every chapter that he has contradicting feelings. But some of the questions he raised were interesting.
February 13, 2025
Nu sunt o cititoare foarte avizată când vine vorba de istorie, dar pot spune că mi-a deschis apetitul pentru acest gen de lecturi și am regăsit teme de actualitate pe care vreau să le explorez mai departe.
January 1, 2018
Boia seems to me to be a great historian when it comes to Romanian history. But this is not good.
December 1, 2025
Stosunkowo konserwatywne wizje przyszłości i nadużywanie chłopskiego rozumu "może tak może siak". Ale ma to oczywiście konsekwencję, że przemyślenia nie mogą być nieprawdziwe a jedynie bardzo ogólne.
December 21, 2020
The book is good, but I feel it doesn't have many original thoughts.
June 1, 2020
A book 2,5/3. You can read it easily in one day if time permits. It is more a reflection book. Get’s together several synthetic known and unknown information regarding current history. No clear data involved. Gives you some food for thought regarding Europe and the world.
November 24, 2015
Lucian Boia face un scurt rezumat al tuturor posibilitatilor de viitor care sunt acum la moda: ca o sa fie China o mare putere, ca din contra n-ar avea cum sa ajunga asa, ca SUA nu va mai avea o populatie dominant alba, ca Europa se islamizeaza si inca niste pagini despre incalzirea globala. Imi place ca se raporteaza la trecut sa discute despre viitor, mi-a placut mult si observatia legata de arta, cum suprarealismul si tot ce e abstract in secolul 20 practic sparge tiparul istoriei.
Si comentariul despre Horatiu, amuzant punct de vedere (dar si trist, ca un clovn in lacrimi) cum ca oamenilor nu le va mai pasa de arta clasica. Deja e adevarat, numai cand ma uit chiar si pe site-ul asta si vad ca toti citim strict carti de secol 20+, cine isi mai bate capul cu o Iliada dupa ce a terminat liceul?
Nu mi-a placut insa tonul lui cand vorbea despre problema mediului, si ca Occidentul prioritizeaza prea tare natura si tot conceptul de "eco", parea aproape ca un repros. Mi se pare insa nivelul absolut al bunastarii: sa fii atat de sus, sa-ti fie atat de bine, incat sa iti permiti sa te gandesti si la natura. Hipsterul s-a nascut in Occident din prea multa plictiseala, tocmai pentru ca deja e un sistem asa de bun incat nu mai are alte griji.
Si comentariul despre Horatiu, amuzant punct de vedere (dar si trist, ca un clovn in lacrimi) cum ca oamenilor nu le va mai pasa de arta clasica. Deja e adevarat, numai cand ma uit chiar si pe site-ul asta si vad ca toti citim strict carti de secol 20+, cine isi mai bate capul cu o Iliada dupa ce a terminat liceul?
Nu mi-a placut insa tonul lui cand vorbea despre problema mediului, si ca Occidentul prioritizeaza prea tare natura si tot conceptul de "eco", parea aproape ca un repros. Mi se pare insa nivelul absolut al bunastarii: sa fii atat de sus, sa-ti fie atat de bine, incat sa iti permiti sa te gandesti si la natura. Hipsterul s-a nascut in Occident din prea multa plictiseala, tocmai pentru ca deja e un sistem asa de bun incat nu mai are alte griji.
January 28, 2015
Stilul lui Boia se remarcă ușor, date istorice bien analizate, statistici si puțin realismsau chiar negativism. Mi-a plăcut căci a prezentat foarte bine marile puteri, relațiile dintre si posibile scenarii pentru 2050.
"NU ŞTIM NIMIC despre viitor: iată concluzia, recunosc, dezamăgitoare. Sau „ştim" atât de multe lucruri, şi atât de contradictorii, încât e ca şi cum n-am şti.
(..)
DAR DESPRE CE VIITOR VORBIM? in general, sunt luati în considerare următorii 50 de ani, până prin 2050 sau 2060. Mai rar, se prelungesc proiecţiile către 2100, mai ales când e în discutie încălzirea globală. Nu e cam puţin? Viitorul continuă (să sperăm) şi după 2050, şi după 2100 (momente, în fond, la scara istoriei, foarte apropiate). Insă pentru ce se va întâmpla după 2100, cu greu se mai hazardează cineva să deseneze proiectii şi scenarii. E frontiera care separă prospectiva de science-fiction, şi dovada supremă că despre viitor, despre adevăratul, „nesfârşitul" viitor, nu ştim absolut nimic.
SĂ ÎNCHEIEM cu o consolare: omul e fiinţa cea mai adaptabilă; aşa că, nici o grijă, se va adapta perfect la oricare dintre istoriile posibile şi nu va avea nici un motiv să regrete ce a fost cândva."
"NU ŞTIM NIMIC despre viitor: iată concluzia, recunosc, dezamăgitoare. Sau „ştim" atât de multe lucruri, şi atât de contradictorii, încât e ca şi cum n-am şti.
(..)
DAR DESPRE CE VIITOR VORBIM? in general, sunt luati în considerare următorii 50 de ani, până prin 2050 sau 2060. Mai rar, se prelungesc proiecţiile către 2100, mai ales când e în discutie încălzirea globală. Nu e cam puţin? Viitorul continuă (să sperăm) şi după 2050, şi după 2100 (momente, în fond, la scara istoriei, foarte apropiate). Insă pentru ce se va întâmpla după 2100, cu greu se mai hazardează cineva să deseneze proiectii şi scenarii. E frontiera care separă prospectiva de science-fiction, şi dovada supremă că despre viitor, despre adevăratul, „nesfârşitul" viitor, nu ştim absolut nimic.
SĂ ÎNCHEIEM cu o consolare: omul e fiinţa cea mai adaptabilă; aşa că, nici o grijă, se va adapta perfect la oricare dintre istoriile posibile şi nu va avea nici un motiv să regrete ce a fost cândva."
July 30, 2013
un manunchi de idei. un foileton.
hartie groasa, font=12; line spacing = 1.5;
din punctul meu de vedere, se inscrie in randul cartiilor de duzina scoase de Humanitas mai nou pentru a capitaliza succesul recent al autorului, DAR, totusi mai bun decat celelalte carticele (ex: de ce e romania altfel, jocul cu trecutul..etc.)
hartie groasa, font=12; line spacing = 1.5;
din punctul meu de vedere, se inscrie in randul cartiilor de duzina scoase de Humanitas mai nou pentru a capitaliza succesul recent al autorului, DAR, totusi mai bun decat celelalte carticele (ex: de ce e romania altfel, jocul cu trecutul..etc.)
February 14, 2016
"Sfârșitul Occidentului" este un amalgam de idei, unele interesante, altele provocatoare, iar cele mai multe dintre ele pur și simplu banale. Este probabil una din cele mai slabe cărți scrise de Lucian Boia.
May 9, 2014
Ca-i China mare si viitorul incert stiam....
Displaying 1 - 29 of 29 reviews