O scurtă istorie ilustrată a românilor

by Neagu Djuvara

Când este însoţită de ilustraţii, o carte de istorie e mai bună, iar materia sa e şi mai lesne de înţeles şi de reţinut. Imaginile spun ele însele o poveste sau o completează, iar impactul lor e mai puternic decât orice demonstraţie. Documentele iconografice din această ediţie au fost selectate astfel încât cititorul, purtat de farmecul inconfundabil al lui Neagu Djuvara, să şi-i apropie, ca şi cum ar privi într-un album de familie alcătuit de mai multe generaţii, pe oamenii din trecut: împăraţii romani, domnii şi regii români, cu aliaţii şi duşmanii lor, politicienii, buni şi răi, cum i-am avut, în momente de triumf sau de mare restrişte, şi uneori chiar oamenii e rând, pe care istoriile adesea îi uită. Împreună, textul şi imaginile alcătuiesc o minunată istorie ilustrată a românilor.

Genres: History, Nonfiction, Romanian Literature, Romania, European History, 21st Century, Historical

343 pages, Hardcover

First published January 1, 2013

About the author

NEAGU M. DJUVARA s-a născut la Bucureşti în 1916, într-o familie de origine aromână aşezată în ţările române la sfârşitul secolului al XVIII-lea, care a dat ţării mai mulţi oameni politici, diplomaţi şi universitari. Licenţiat în litere la Sorbona (istorie, 1937) şi doctor în drept (Paris, 1940). Participă la campania din Basarabia şi Transnistria ca elev-ofiţer de rezervă (iunie-noiembrie 1941); rănit în apropiere de Odessa. Intrat prin concurs la Ministerul de Externe în mai 1943, este trimis curier diplomatic la Stockholm în dimineaţa zilei de 23 august 1944, în legătură cu negocierile de pace cu Uniunea Sovietică. Numit secretar de legaţie la Stockholm de guvernul Sănătescu, va rămâne în Suedia până în septembrie 1947, când comuniştii preiau şi Externele. Implicat în procesele politice din toamna anului 1947, hotărăşte să rămână în exil, militând până în 1961 în diverse organizaţii ale diasporei româneşti (secretar general al Comitetului de Asistenţă a Refugiaţilor Români, la Paris; ziaristică; Radio Europa Liberă; secretar general al Fundaţiei Universitare „Carol I"). În 1961, pleacă în Africa, în Republica Niger, unde va sta douăzeci şi trei de ani în calitate de consilier diplomatic şi juridic al Ministerului francez al Afacerilor Străine şi, concomitent, profesor de drept internaţional şi de istorie economică la Universitatea din Niamey. Între timp, reluase studiile de filozofie la Sorbona. În mai 1972, capătă doctoratul de stat la Sorbona cu o teză de filozofie a istoriei; mai târziu, obţine şi o diplomă a Institutului Naţional de Limbi şi Civilizaţii Orientale de la Paris (I.N.A.L.C.O.). Din 1984, secretar general al Casei Româneşti de la Paris, până după revoluţia din decembrie 1989, când se întoarce în ţară. Din 1991, profesor-asociat la Universitatea din Bucureşti şi membru de onoare al Institutului de Istorie „A.D. Xenopol" din Iaşi.

Reviews

[David Hanley · Rating 5 out of 5]

The cover of this book starts with the words - This is not an ordinary history book.... truer words have rarely been printed.
This is not a text book, it is not an academic book, more it is the story of Romania from the perspective of Neagu as he takes us meandering through the ages, rather than the usual regurgitation of dates and names that mar so many other history books.
As an Englishman reading this it was a perfect introduction to eastern european history. My education has been a very traditional western one and Neagu does a great job of explaining medieval eastern europe, the Byzantine and Ottaman Empires. The Serbian advances, the Greek hopes of revival, and the eventual advance of the Russians.
This is not an unbiased book. Neagu is unashamedly Romanian. As he should be. And his viewpoints are on the whole from a Romanian viewpoint and stance, although he is bashful enough to point out the times when he thinks his country could have done better (the persecution of the Jews during WW2 being particularly poignant).
I thoroughly enjoyed reading his story of Romanians and he opened up my viewpoint past that of a "westerner" to understand how the Europe we see today came to be formed.
The writing is enjoyable and fluid, well worth a read - i flew through it in just a few days.

[Adelina Traicu · Rating 5 out of 5]

Un secol de viață trăit și-a pus amprenta peste interesul istoriei universale, dar mai ales a românilor.
Materia de BAC prezentată altfel, prietenește și în măsura atenționării asupra adevăratei ei valori și a întrebării: Ce ar fi fost dacă..?
Mi-ar fi plăcut să se vorbească mai mult despre perioada anilor 1950-2000...tot este o carte de citit!

[Dorum · Rating 5 out of 5]

It is 2:00 A.M. as I am writing these lines.

I have started reading this book as a challenge, but also as a research project. I have been somewhat mistified of the reputation that Neagu Djuvara had in certain circles. As a person that lived for more than 100 years, I had to have at least some respect for him. He had to have a unique perspective on history. However, length never equals depth.

On the other side, I was constantly grieved because some people with an utter disdain and hatred for the Romanian people and history constantly hailed Djuvara as a model historian. A lot of other people of ultra nationalist background hated him as something akin to the devil himself.

I was somewhat mistified due to these circumstances and I tried to find out what the man himself has actually said. This book seemed to be a good starting point. If he had any hidden agenda against the Romanian people, I should be able to find it out here!

For example, I was expecting at least some argument against the continuity thesis. I was expecting at least a bit of opposition against the Latin origin of the Romanian language (as can be found on the Internet... most other drivel can be found there as well). I was expecting some serious attacks on the heroes of Romanian history. Come on, everyone should know that Stefan the Great was some psycho that killed indiscriminately, and that Mihai Viteazu was some "condotierre" (this is taken mot a mot from a Romanian history manual!!! figure THAT out). I was expecting some explanation as to how all the Romanian traditions are at most 100 years old and mostly taken from other neighboring people. I was AT LEAST hoping for some disparaging words to some of our most important cultural figures, like Mihai Eminescu (it seems that a lot of our young ones love to explain how he was nothing special, or that he had a lot of flaws, and so on)

In other words, I was going in for a fight. If you know me in person, you know that THAT means that it is not going to be pretty.

---------------------------

Imagine my surprise when I found nothing of this thing. After really reading all of the book I couldn't really find any anti-Romanian sentiment. If anything at all, I was able to sense the opposite: a deep respect and love for this land. However, I need to digress here, as I am known to do:

It is said that king Midas (the one with the golden touch), before his fatidic encounter with Dionysus, met his master, the satyr Silenus. Silenus, true to his satyric form, was drunk in a ditch. Midas took care of him, and made sure that everything was up to notch. Then, while waiting for Dionysus, had a little talk. It is said that Midas asked Silenus: "What is the most desirable thing among humankind?". Silenus at first refused to say, but then, peskered by Midas he answered "The best thing for humans is that they are never born. The second best is that once they are born, they should die as soon as possible!".

Strange and wonderful is this story. But even stranger is the deeper meaning behind this story. It is true that life is difficult and one would be better off without it. Nevertheless, the ancients LIKED life in spite of this. When you look at the ancient Greek tragedies you have a strange sense of woe and fulifillment, despite the wonderful and tragic things that happen within it.


Something similar occurred to me while reading this book by Neagu Djuvara. I was able to sense some deep regret and sadness. And also, I was able to feel some kind of tragic destiny of these people that live in this corner of the world.

I was never able to sense any kind of hatred against the Romanian people.

---------------------------

So I tried to find out why the guy was mostly hatred, and I got to a few reason.

Most important is his hypothesis as to the Cumanic origin of Negru Voda. I have checked the opinions of Neagu Djuvara, and the opposite opinions. I have to say that I am not an expert, but Neagu Djuvara's opinions are (sadly) less convincing. What concerns me however, is the utter hatred and the serious discussions that have arisen out of his HONEST assertions.

There is no reason to hate the guy just for his opinions, and sadly THIS is what some people do. There are some arguments against his thesis, but they are not that convincing either. So all in all, I believe that it will never be really possible to establish for sure whether Negru Voda was an actual Cuman or not. Mud throwing in Neagu Djuvara does not help the opposite cause. And tarnishing the reputation of an excellent teacher is always condemnable thing.

I would have a lot more to say on this subject, but it seems a moot thing. I don't feel that it matters in any way if Negru Voda was actually a Cuman or not. It is retarded to actually hate a man for such a thing.

--------------------------

After this rather lengthy introduction, I feel the need to explain what I took out of it: the good, and the not so good

I guess that some parts could be done much better. Nevertheless, these are only a series of lectures, and I don't know whether I would be able to do it much better. For example, the first millenium of the history of the Vlachs and Dacians has a lot to be desired. I believe that a lot more could have been said.

Once we enter the late Middle Ages, the author's experience as a historian really starts to shine. A lot starts to be explained with colour and detail that is missing from most books that have been published in Romania up to now. Sadly, as is the case for almost every other country in the south eastern Europe, not a lot of detail is given to the surround world political context. As a result, most of the Romanian history, when taught in school, seems disconnected. I was able to piece some of the ideas with a lot of trouble and a lot of contextual reading in multiple book. Neagu Djuvara's book fills in quite a lot of the missing pieces.

------------------------

I guess that I should say that some of the ideas could be better expressed, but in that case there should be a much longer book. I would have liked one! I would have also loved if the images would have been in colour. Or, if some of the statements in the book would have had sources. Sadly, none of that is true, and it will never become true, since the author died. I also have to say that I will not write which points are (somewhat) lacking, out of respect for the man. It would be nitpicking, and thus, inelegant.

------------------------

I need to discuss a bit about the better things in this book (ONLY HERE), things that I never quite found anywhere else;

1) a clear and concise explanation of the dignitaries in the Romanian states.
2) an excellent historical context for the development of the Romanian states after 1500.
3) a clear explanation as to why the Romanians made a really bad move in their treatment of the jews.
4) a lot of historical details of the last 100 years that were coming from an eyewitness point of view.

------------------------

In the end, I need to write a bit about those that actually hate Romania and the Romanians. I need to write about those people who misrepresent Neagu Djuvara's writings for their own purposes. I don't have a lot of patience with fools and thieves. And for sure I don't have a lot of patience who think that Romanians are a despicable race.

Recently, I have actually spoken to somebody who said that Neagu Djuvara was too kind, and that actually our own soul is rotten. That is crazy! The person in cause started building up some imaginary history, constructed out of cherrypicking examples of the worst of our national history. I gave up the discussion in disgust.

So for you, dear reader, who painstakingly read up to now, I need to tell you this: Study the actions of our fathers and forefathers in the context of the actions that they have done. Always consider that you don't know the whole context, and you can never know every alternative. As such, bear some humility and some deference for them, even if the place where you live now is not the best of all the possible worlds.

Consider that these people that live around there have both heroes and villains, but none of them condemn or bless the entire country. Yet by looking upward to our heroes we can make sure that we have a better future. And by looking carefully at our villains we can make sure that we don't repeat their past. Never assume that everything is rotten! Never assume that everything is beyond redemption, and always keep your eyes open.

It is too much for me to describe and justify everything and all. It would mean writing notes that are at least as big as Neagu Djuvara's book. Yet, never stop learning and never stop reading.

Best wishes!

[Alex · Rating 5 out of 5]

Cartii ii voi acorda 5 stele pentru ca am citit-o pe nerasuflate si o voi recomanda cu caldura mai departe. Ultimul contact pe care l-am avut cu istoria Romaniei a fost liceul, si atunci contactul a fost enervant si justificat doar de incheierea mediei trimestriale. Altfel putin imi pasa.
Intre timp am crescut si am devenit constient de ignoranta mea cu privire la tara in care m-am nascut. Plecat din tara de 11 ani, am vrut sa aflu datele istorice care nu m-au interesat in urma cu 24 de ani.Si cartea D-lui Djuvara este punctul de plecare perfect. Amanunte picante, etimologii interesante. In plus, naratiunea curge si captiveaza, in special ultimul capitol "Romania contemporana". Este o perioada pe care Dl Djuvara a trait-o si de aceea povestea este mult mai alerta si mai insufletita.

Voi incheia scurta mea trecere in revista a cartii cu cateva citate de la sfarsitul cartii:

In ochii mei insa, aceste erori majore in optiunile economice, care sunt la originea crizei dramatice prin care trecem acum, nu sunt mostenirea cea mai tragica a regimului comunist. Mostenirea cea mai tragica consta in faptul ca acea jumatate de secol ne-a stricat sufletul.

Moralitatea batjocorita se repara mai greu decat uzinele invechite. Poate doar generatiile urmatoare sa reuseasca a regasi echilibrul, daca ar sti, cu hotarare, sa impuna cultul cinstei, al respectului pentru cuvantul dat si pentru semeni.

Nu inseamna sa idealizam naiv Occidentul. Dar geniul fiecarui popor sta in a sti sa adapteze propriei sale mosteniri integrarea intr-un ansamblu mai larg. Eu cred ca abilitatea noastra politica ne va ajuta nu numai sa intram in acest mare ansamblu continental, dar si sa jucam in sanul lui un loc de frunte. Este crezul meu. Ramane ca generatiile viitoare sa-l implineasca.

[Elena Papadopol · Rating 4 out of 5]

3,5 stelute 😊

Am aflat foarte multe informatii noi legate de istoria noastra si, de asemenea, teorii inedite despre anumite evenimente din trecut.

Mi-ar fi placut si mai mult daca ilustratiile ar fi fost color - nu am putut sa nu compar acest aspect cu editiile Cronicii Ilustrate a Omenirii 😊.

"[...] Asa este istoria. Lucreaza in lunga durata, iar destinele individuale sunt strivite fara mila."

"In ochii mei insa, aceste erori majore in optiunile economice, care sunt la originea crizei dramatice prin care trecem acum, nu sunt mostenirea cea mai tragica a regimului comunist. Mostenirea cea mai tragica consta in faptul ca acea jumatate de secol ne-a stricat sufletul."

[Raluca Daniela · Rating 3 out of 5]

3.5/5 O carte decentă dacă vrei să îţi aminteşti câte ceva din istoria de clasa a 8a -- dar cam atât, decentă. Dincolo de stilul sec de a povesti al autorului, pentru mine au fost cam multe neajunsuri pentru un volum de istorie:

1) Nu există bibliografie şi nici notiţe de subsol cu sursa informaţiilor.

2) Sunt multe speculaţii din partea autorului (tuneluri dacice, descălecatul lui Negru-Vodă, importanţa cumanilor, importanţa francmasonilor etc.), bazate numai pe dovezi circumstanţiale, deci nicio sursă directă. Am apreciat că sunt notate cu "eu cred că..." atunci când sunt introduse, însă uneori sunt reluate drept fapt consacrat, nu ipoteză.

3) Lipseşte fix acea parte de istorie despre oameni. Cine erau, cum se îmbrăcau, ce mâncau, în ce case trăiau, ce viaţă ducea un boier vs. un ţăran liber vs. un ţăran legat de glie, ce rol aveau femeile etc. Sunt pe ici pe colo informaţii, însă prezentate numai la nivelul abstract de fenomen, nu la nivelul concret de detaliu. Nu aş fi vrut mult, însă măcar 3-4 pagini în care să simţi că istoria a implicat oameni reali ca mine şi tine, nu doar evenimente.

4) Se simte (mai ales în capitolul despre antichitate) cum ilustraţiile au fost adăugate ulterior textului şi nu sunt complementare informaţiilor, ci uneori pe lângă subiect.

Toate aceste neajunsuri combinate mi-au dat impresia că Neagu Djuvara povesteşte ideea lui despre istorie, nu istoria în sine. Am citit această carte la finalul lui 2020 (ediţia fiind din 2013), însă simt că editorii de la Humanitas au mult de lucru dacă vor să aducă volumul la nivelul unei cărţi de istorie profesioniste. Textul ar trebui trecut prin ochii a încă 2-3 istorici şi periat pe alocuri de părerile autorului. Ar trebui adăugate surse de documentare şi dezvoltate anumite perioade (de exemplu, comunismul şi ultimii 30 de ani).

Dacă vrei să citeşti cartea numai pentru împrospătarea amintirilor, e o lectură bună. Dacă însă vrei să o foloseşti drept documentare pentru altceva, atunci e numai un punct de plecare să cauţi alte surse.

[Sabin · Rating 4 out of 5]

Interesant e că de curând am avut ocazia să citesc o altă carte de istorie adresată tinerilor (“O scurtă istorie ilustrată” e varianta tipărită și cu hărți a cărții audio “O scurtă istorie a românilor povestită celor tineri”), o istorie a lumii povestită celor tineri, scrisă de un autor german E.H. Gombrich, o carte de succes, scrisa la tinerețe de cel care avea să facă o carieră frumoasă ca teoretician și istoric al artei după ce a emigrat în Marea Britanie. Diferența e evidentă, nu doar din materialul acoperit, ci și ca scop final.

Gombrich spune o poveste (nu degeaba germanul “Geschichte” este în același timp poveste și istorie) dintr-un punct de vedere european asupra întregii lumi: un demers care putea să meargă prost în nenumărate feluri și e de apreciat cat de bine a reușit să echilibreze o poveste orientată către copiii germani, însă care acoperă o suprafață de 1000 de ori mai mare și o durată de timp de 30 de ori mai mare ca suprafața și durata de timp în care a existat țara cu care sunt ei familiari. De asemenea, Gombrich are în minte un cititor (sau ascultător, după caz) care nu a mai făcut exercițiul mental de a-și imagina trecutul. Metafora hârtiei care cade într-un puț fără fund și îi luminează pereții, și a cărei lumină se vede din ce în ce mai mică și mai greu de deslușit mi se pare o mare realizare.

Djuvara pornește cu curriculum-ul românesc în minte când spune din primele rânduri că “Această carte nu este o carte obișnuită de istorie; nu este un manual, și nici nu are pretenția de a ține locul manualelor de școală.” El, și Irina Nicolau, inițiatoarea proiectului, au un alt scop în minte, care mie mi se pare mult mai bine definit și mai urgent. Din cauza distorsionării grosolane din perioada comunistă, istoria, în loc să creeze o mai bună înțelegere a circumstanțelor istorice și o mai corectă evaluare a situației prezente, a ajuns să exagereze anumite mituri false, care creează tensiuni și adversitate în țara noastră, atât între diferite populații etnice, cât și în modul în care îi percepem pe vecinii noștri. Într-un fel, chiar dacă are ca obiect de studiu o suprafață mult mai mică decât cea a lui Gombrich și o perioadă de timp relativ mai scurtă în care izvoarele istorice sunt destul de numeroase pentru a putea construi o poveste verificabilă, și nu doar o serie de presupuneri (ma refer aici la lipsa izvoarelor primare dinaintea cuceririi romane și câteva sute de ani bune după retragerea acestora), istoria lui Djuvara este o întreprindere mult mai dificilă și mult mai delicată din cauza acestor distorsiuni.

Povestirea lui Djuvara este un pic mai seacă decât mă așteptam, însă darul său de povestitor și jovialitatea pe care am observat-o când am avut ocazia să-l văd live sau la televizor își fac simțită prezența, și dozează textul într-un mod foarte plăcut. Parantezele și anecdotele sunt perfect echilibrate pentru a împrospăta textul și a oferi momente de cugetare asupra celor povestite.

Un foarte mare plus pentru Djuvara e corectitudinea istorică și separarea clară între fapte istorice care pot fi dovedite și ipoteze neverificate, idei contradictorii sau păreri personale. Una este să spui că Ștefan cel Mare a fost un personaj important în lupta antiotomană și că a fost menționat într-o bulă papală ca apărător al creștinătății, și alta e să spui, plin de mândrie națională, următoarele: că el luat o armată de țărani români, neantrenată și cu armament inferior din punct de vedere tehnologic, și că a bătut cu ea pe toți principii și regii străini care voiau să pună piciorul în țară pentru a-i fura bogățiile, incendiind lanuri de cereale și înfometând dușmanul. Sau, conform poeziei romantice (a se citi naționaliste, că doar a fost scrisă de un participant la revoluția din 1848), învins fiind și în retragere, este îmbărbătat de mama sa care îl trimite înapoi în luptă pentru a ieși, într-un final, victorios. Una e să explici relațiile feudale clientelare dintre voievozii țărilor române și regii/sultanul vecini, care s-au aflat tot timpul la intersecția a trei mari puteri, un teritoriu atât de instabil politic încât cultura locală și avansurile tehnologice au fost parcă înghețate în timp, și alta e să proclami independența acestui teritoriu, să îi atribui comori ascunse, miezul unor conspirații globale, iar voievozilor roluri de super-eroi. Eminescu a fost/este un poet extraordinar, dar un istoric slab.

Din păcate, și nu e numai defectul acestei cărți, ci și al multor altora care încearcă să cuprindă o perioadă de timp care se întinde până în zilele noastre, este imposibil pentru autor să diferențieze conținutul în funcție de perspectiva prezentului, a momentului în care a fost scrisă. Istoria contemporană este mult mai activă în memoria cititorului și mult mai greu de abordat ca istoria medievală sau antică, unde izvoarele sunt puține, iar interpretările nu mai au consecințe în prezent. Spre meritul lui, autorul evită, din nou, ochelarii roz cu care ne uităm nostalgici în trecut, dar din cauza limitelor de spațiu și a istoriografiei mult mai abundente, nu poate acoperi în detaliu multe din întâmplările ultimilor 200 de ani, nu în ultimul rând pentru că nu are spațiu să prezinte un context și influențe mult mai extinse ca în trecut. Dacă în evul mediu teritoriul și vecinii săi erau tot contextul de care aveam nevoie pentru o rețea cauzală acceptabilă, în ultimele secole este nevoie de paralele mult mai disparate și trebuie urmărite influențe și tendințe de pe tot mapamondul pentru a înțelege toți factorii care au stat la baza unor decizii sau care au influențat un anumit rezultat.

În final, îmi pare bine că am citit cartea, o poveste care se concentrează pe teritoriul actual al României, dar care vorbește despre o populație, niște oameni cu nevoile și dorințele lor, o populație, ca multe altele, cu o dinamică influențată de mulți factori externi. Nu vorbește despre un concept abstract de popor sau stat național, ceva a cărui existență este atât de greu de argumentat încât orice încercare în acest sens lasă o urma din ce în ce mai mare de neadevăruri și prejudecăți, dar și victime, și care, în situația actuală, face mai mult rău decât bine.

[Igor Rotaru · Rating 5 out of 5]

Moralitatea batjocorită se repară mai greu decât uzinele învechite.

”Moştenirea cea mai tragică constă în faptul că acea jumătate de secol ne-a stricat sufletul.
Un regim în care minciuna a fost ridicată la rangul de metodă de guvernare, în care teroarea a dezvoltat laşitatea la cei mai mulţi şi eroismul imprudent la câţiva, în care delaţiunea a fost considerată o virtute, în care furtul, nu numai din bunul statului dar şi din cea a vecinului, a sfârşit prin a apărea legitim din cauza privaţiunilor permanente şi a exemplului de înşelăciune venit de sus, un asemenea regim nu putea să nu lase urme profunde în mentalităţi şi comporamente. Ele sunt astăzi piedica majoră în integrarea noastră într-o lume nouă. Răul mi se pare atât de adânc şi de generalizat încât nu ştiu dacă generaţia celor care acum sunt tineri îl va putea stârpi. Moralitatea batjocorită se repară mai greu decât uzinele învechite. Poate doar generaţiile următoare să reuşească a regăsi echilibrul, dacă ar şti, cu hotărâre, să impună cultul cinstei, al respectului pentru cuvântul dat şi pentru semeni.”

[Cristian Stef · Rating 5 out of 5]

O carte speciala dupa parerea mea. Foarte usor de citit, hartile si imaginile alaturate ajuta mult la buna intelegere a istoriei. Este prima oara cand citesc pe maestrul Neagu Djuvara, si cu siguranta o sa mai citesc si alte carti ale lui.
Va recomand aceasta carte minunata!

[Andrada · Rating 4 out of 5]

I thought it was maybe time to freshen up my memories of Romanian history and since I had Neagu Djuvara’s A Short Illustrated History of Romanians handy, I decided to read it! It includes a lot of the things I already knew from school along with quite a few I hadn’t heard about. I loved some of the anecdotes and fresh takes on some of the events and people that shaped our nation.

My only complaint is that like many accounts of Romania’s history, it seems to come to a halt at the rise of communism. It’s already been 26 years since its fall, I think it’s about time a detailed account of the regime and the revolution that ended it are included in our history books. If not, we are at risk of forgetting not only the horrors, but also the heroes that brought it about. I read an article recently in which a journalist was bemoaning the fact younger generations had never heard the names of the leading revolutionaries of 1989, but I wondered where exactly would they have heard about them? Definitely not in history class.

I also only realized it now, reading a book about Romanian history from start to finish, how completely absent female figures are and how little even historians are preoccupied with their general fate. The information is out there(there have been articles in historical magazines on the subject for example), it just hasn’t been integrated into mainstream history books which is a shame. I would like to read at least about when women got the vote in Romania and more about queens and female pioneers, not just the odd name mentioned without as much as a sentence added about them.

[Nei · Rating 5 out of 5]

Mi-as dori doar as pot locui in aceasta carte sau, si mai bine, in sufletul autorului, asa de mult mi-a placut.

Am ascultat inregistrarea audio pe youtube sa tot fie vreo cativa ani de atunci si mi-am cumparat cartea cu prima ocazie. Glasul lui plin de bunatate de bunic povestitor, pasiunea care straluceste ca o aura in jurul acestui istoric, dar mai ales smerenia lui si simplitatea termenilor pe care ii foloseste, sunt toate ingredientele secrete care fac ca aceasta carte sa iti mearga direct la inima. Pur si simplu da dependenta. Este foarte usor sa scrii ceva sec, in termeni academici, dar nu la fel sa pui suflet si sa te daruiesti complet. Posibil sa fi contribuit si faptul ca lucrarea este transcrierea acelui inregistrari audio, dar nu este important in ochii mei.

Cel mai mare regret al meu este ca aceasta carte nu este in programa scolara. A fost un echilibru perfect intre trecerea in revista cat mai succint a evenimentelor semnificative si bine cunoscute, pe de-o parte si insistarea pe analize de detaliu, aducand argumente inedite, pe de alta parte. A pus evenimentele istorice in context european sau chiar mondial, a explicat relatiile, si nu numai ce s-a intamplat intr-un an anume, dar si de ce, cu ce consecinte pentru mai tarziu. Si nu s-a sfiit sa isi spuna parerea personala si chiar sa aiba curajul sa recunoasca la un moment dat ca s-a inselat cu privire la un rationament anterior.

Mai are sens sa spun ca imi doream sa nu se mai termine aceasta carte, lucru care nu mi se intampla foarte adesea?

Mai jos un citat din ultimul capitol:
“Mostenirea cea mai tragica consta in faptul ca acea jumatate de secol [sub comunism] ne-a stricat sufletul.

Un regim in care minciuna a fost ridicata la rangul de metoda de guvernare, in care teroarea a dezvoltat lasitatea la cei mai multi si eroismul imprudent la cativa, in care delatiunea a fost considerata virtute, in care furtul, nu numai din bunul statutului, dar si din cel al vecinului, a sfarsit prin a aparea legitim din cauza privatiunilor permanente si a exemplului de inselaciune venit de sus, un asemenea regim nu putra sa nu lase urme profunde in mentalitati si comportamente. […] Poate doar generatiile urmatoare sa reuseseasca a regasi echilibrul, daca ar sti, cu hotarare, sa impuna cultul cinstei, al respectilui pentru cuvantul dat si pentru semeni.

[Bogdan Raț · Rating 2 out of 5]

Cartea este o dezamagire (cel putin pentru mine), o salveaza intr-o anumita masura ultimul capitol, Romania contemporana.

O fi Neagu Djuvara un om si istoric de valoare, dar in cartea asta nu s-a ridicat la nivelul asteptarilor (mele). Oricat de "scurta" ar fi, si explici asta in prefata - ca nu vei da detalii, nu poti sa vorbesti despre niste evenimente si personalitati ilustre din istoria noastra in cateva randuri iar, comparativ, sa acorzi cateva pagini altora de insemnatate mai mica. Chiar daca sunt de acord ca istoria unui popor trebuie privita si din perspectiva altor popoare, cu personajele si evenimentele specifice, in unele momente am avut impresia ca pentru domnul Neagu Djuvara ceea ce s-a intamplat in afara prezinta mai mult interes decat ceea ce s-a intamplat inauntru.
Mai mult, spui in primele pagini ca nu poti vorbi de "romani" decat atunci cand exista inchegata limba romana, dar faci nu faci nici o tranzitie in sensul asta, treci direct de la "vlahi" la "romani" fara a atrage antentia.

Ce sa mai zic de comparatia dintre entuziasmul pentru eroii epopeilor polulare si entuziasmul pentru Michael Jackson care, in opinia lui, e nejustificata?

Totusi, pe alocuri se gasesc detalii valoroase si inedite.

[Vlad Olaru · Rating 5 out of 5]

De ce oare nu am citit cartea asta acum 10 ani, 5 ani? M-ar fi echilibrat mult mai frumos, ca român, ca european, ca om în definitiv. Mă bucur că am făcut-o totuși, mai ales în aceste vremuri divizate și obtuze.

[Tassos · Rating 2 out of 5]

While reading the book, I had constantly the impression that the language style had something weird, something not fitting with a book. After progressing enough with this book I realised what it was: it was as if the author was dictating to someone his memories of the history of Romanians... When I finished the book I re-read the foreword only to realise that this is exactly what happened. The book is the transcription of the author's dictations.

This book has plently of information, but even though it doesn't aim to be a history book in the traditional sense, I have the feeling that it was too 'light' on the accurateness and rigorousness nevertheless. There was often a not so clear line of thought and the descriptions would sometimes span over centuries, going forward and backward, making it very difficult to follow (especially for a non-Romanian that was never taught Romanian history at school).

Furthermore, due to the fact that the language is of spoken word, many of the statements and opinions expressed in this book do not have the authority that a history book should inspire to the reader. Therefore, I cannot say I learned much from this book as in many cases I doubt the objectivity of the author and the accuracy of his information.

Nevertheless, I did learn a little bit of Romanian history and understood where this great nation is coming from and what has been through through the centuries.

[Elisa · Rating 5 out of 5]

With an exquisite talent of keeping the reader focused on complex historical events,Djuvara entails the story of the Romanian population through time and space. Engaging and compelling, the book story flows incessantly, to shape clearly the root of a nation.

Reading is also simplified by the addition of various anecdotes of famous men in history, that leads the reader to powerfully visualise the soul of these remarkable men.

I strongly recommend the reading of this manuscript, for whoever would like to adventure and discover the history of Romania.

[Claudiu · Rating 4 out of 5]

Istoria ca poveste.
Mi-ar fi placut foarte mult sa ascult un audiobook al acestei carti. Sa il aud pe ND cum povesteste. Cred ca partea asta de oralitate ar fi adus un plus experientei, si chiar istoriei pana la urma. Daca stam sa ne gandim, istoria e cunoscuta mai ales pe cale orala. Abia de foarte curand (raportat la istoria omenirii) istoria si-a schimbat putin caracterul.
Altfel, daca ai citit Prefata, intelegi ca ND vrea doar sa povesteasca despre istoria romanilor, nu are pretentii academice, nu tinteste un public specializat. In mare parte cartea mi-a placut, desi cred ca putea sa insiste mai mult pe istoria comunismului. Acolo au fost expuse mai mult pareri, mai putin fapte istorice.
O carte frumoasa si la propriu, plina de ilustratii.

[Victor · Rating 5 out of 5]

O lectie de istorie necesara dar prea scurta.

[Bianca Manea · Rating 5 out of 5]

“Moştenirea cea mai tragică constă în faptul că acea jumătate de secol ne-a stricat sufletul.
Un regim în care minciuna a fost ridicată la rangul de metodă de guvernare, în care teroarea a dezvoltat laşitatea la cei mai mulţi şi eroismul imprudent la câţiva, în care delaţiunea a fost considerată o virtute, în care furtul, nu numai din bunul statului dar şi din cea a vecinului, a sfârşit prin a apărea legitim din cauza privaţiunilor permanente şi a exemplului de înşelăciune venit de sus, un asemenea regim nu putea să nu lase urme profunde în mentalităţi şi comporamente. Ele sunt astăzi piedica majoră în integrarea noastră într-o lume nouă. Răul mi se pare atât de adânc şi de generalizat încât nu ştiu dacă generaţia celor care acum sunt tineri îl va putea stârpi. Moralitatea batjocorită se repară mai greu decât uzinele învechite. Poate doar generaţiile următoare să reuşească a regăsi echilibrul, dacă ar şti, cu hotărâre, să impună cultul cinstei, al respectului pentru cuvântul dat şi pentru semeni.”
― Neagu Djuvara, O scurtă istorie ilustrată a românilor

[Greg · Rating 3 out of 5]

Djuvara, in this book of history, attempts to summarize the past and major historical issues in describing and understanding the peoples united by Romanian language. Writing primarily for Romanians and attempting to correct errors he sees in popular understanding, Djuvara fails in his mission to present this history without opinion - he can't help himself. That said, what follows is an easily read and honestly presented assessment. Where contentious issues arise, Djuvara does present his opinion but always documents it as such as well as an honest appraisal of multiple positions.

I found incredibly interesting the discussion of the Slavic peoples, and the Cuman’s in particular. The development of the boyar class and the election of voivodes is unique to this region, and it is interesting to contemplate the long term implications of this system of governance. I wish there had been more of a discussion of the Communist era.

See my other reviews here!

[Denis Siminiuc · Rating 5 out of 5]

alte 5 stele. faptul ca poti trece prin douasprezece clase de liceu fara sa stii bazele istoriei tarii tale e cam ciudat si trist. Nu zic ca scoala sa ne transforme in nationalisti, departe de mine acest gand, dar mi-a placea sa stiu si eu ce-au facut toti domnii si doamnele astea de au statui prin parcuri si centre de oras. Cartea aceasta si-a facut treaba. Obisnuiam sa urasc istoria; nu stiu daca a inceput sa imi placa acum in mod natural sau daca doar am inteles ca este unul dintre cele mai importante lucruri care se pot invata, insa momentam am o sete greu de potolit cand vine vorba de istorie si am foarte mult de recuperat. aceste recenzii au devenit locuri unde imi fac propria psihoanaliza in loc sa zic ce-a fost si ce n-a fost bun cu cartile citite, insa nu este atat de important. Bine scrisa, usor de parcurs si inteles si foarte utila!

[Catalina S · Rating 5 out of 5]

I was afraid it would be 'just another boring history lesson', but it was definitely not that.
This book is easy to read and keeps one interested with every page. I would highly recommend it to anyone who wants a history of Romanians.

Ca un comentariu personal, citind această Scurtă Istorie, scârba pe care o simt zilnic, văzând ce se întâmplă în țară, s-a mai diminuat. Mi-am amintit, sau mi-am dat seama, că avem multe lucruri de care putem fi mândri.

[Clarisa · Rating 5 out of 5]

O carte care ar trebui sa fie citita de fiecare roman.

[Maria Vasiu · Rating 5 out of 5]

Deşi o ţin în bibliotecă de ani de zile, nu i-a venit rândul decât zilele acestea, printr-o împrejurare specială. Fiica mea se pregătea intensiv pentru olimpiada de istorie. Din spirit de solidaritate şi pentru a putea avea discuţii pe teme istorice, am început să o citesc. Ştiam că priceptul povestitor N. Djuvara mă va încânta şi de data aceasta; chiar aşa a şi fost. Am citit cartea dintr-o suflare şi am făcut faţă onorabil discuţiilor cu H mai ales pe subiectul ei preferat, Evul Mediu.

[Jurjen Abbes · Rating 4 out of 5]

Nothing but respect for the honesty and humility with which Djuvara composed this elaborate but well-written history of his country. As befits a mature historian, he does not imply that this is the only correct way to write Romanian history, but instead states explicitly that this is the story 'as he sees it at the end of this century and millennium.' He delicately balances the many debates and (sometimes toxic) disputes that characterise Romanian historiography, navigating between tangible patriotism and nuanced realism.

As good as this history book is, I think I have had my share of national histories for a while (this is the third 'History Of [Country]' I've read this year). It seems appealing to read one book and then be able to grasp the big themes of a country's history, but I found the result disappointing in all three cases - in the worst case, one learns 'nothing about everything'. Again, Djuvara wrote a very compelling and educational history (by far the best among the three I mentioned), but I am looking forward to reading more about one specific topic or era, rather than a chronological overview throughout all time recorded.

[Adrian Dumitrescu · Rating 5 out of 5]

Sir Neagu Djuvara is the history teacher that I wish i had in school!

[squirtle · Rating 5 out of 5]

Amazing. Sper doar să mă ajute pe mâine.

[Gelu Timoficiuc · Rating 4 out of 5]

Il apreciez mult pe domnul Djuvara. Este un istoric din soiul rar, pe cale de disparitie chiar, al istoricilor onesti.

Cand nu stie ceva cu exactitate, sau cauta sa explice un eveniment controversat, domnul Djuvara nici nu se ascunde sub un limbaj uscat, academic nici nu declara cu precizia si increderea unui matematician ceea ce numai Dumnezeu stie. Nu. Domnul Djuvara isi declara partinirile: este patriot, nu un cetatean al lumii si este crestin, sau cel putin proclama importanta religiei crestine. Si totusi sunt sigur ca si un secui, si un ateu l-ar aprecia.
Spune lucruri precum “noi” sau “religia noastra” si, spre socul europenilor de azi, afirma ca e un lucru bun ca la noi nu s-au construit moschei. Isi asuma istoria poporului sau si o iubeste cu toate ca de multe ori nu a fost iubibila.

Cautand sa redea povestea tarii noastre, recunoaste ca nimeni nu poate sa priveasca istoria fara un set de lentile dar nici ca istoria e un ocean al relativitatii. Acest bun simt il apreciez, in contrast cu acel istoric ce se declara neom, ce minte ca a ajuns la detasare absoluta, ca sufletul deja i-a parasit trupul… iar apoi purcede sa iti povesteasca din prisma premiselor lipite de tiparele gandirii sale.

Istoricii spun “stim cu precizie astronomica cum ca X l-a determinat pe Y sa gandeasca ca Z e dușman” pe cand domnul Djuvara spune “cred ca Z era dușman”.

In ce priveste aspectele mai putin placute ale cartii: nu am apreciat ca, cu toate ca este o carte pentru omul de rand, e plina de referinte catre evenimente, oameni sau intamplari despre care cu greu stie ceva precis omul de rand. Asta daca si eu sunt om de rand.
Un alt lucru ce m-a surprins e cat de scurt a stat pe punctele sau persoanele cheie din istorie. Poate am avut asteptarile gresite de la o carte al carui titlu are cuvintele “scurta istorie”.

Recomand acest volum util, frumos si placut celor ce cauta o simpla si omeneasca introducere in istoria noastra.

[Daniel · Rating 4 out of 5]

Trei aspecte importante: (1) aceasta este întâi de toate o „poveste”, o istorie povestită; (2) mai important: adresată „celor tineri” - acesta este nucleul care a fost dezvoltat apoi prin transcriere și prin adăugarea unor ilustrații. Sunt unii comentatori care critică lipsa de note și trimiteri bibliografice - nu sunt atenți la ce carte citesc, cărui public i se adresează, iar apoi critică faptul că acea carte nu este ceea ce ar vrea ei să fie; (3) alții critică lipsa de „obiectivitate” și/sau a prea multor inserții în text a unor păreri personale, subiective... din nou - dacă ar fi citit mai atenți „Cuvântul înainte” ar fi văzut atenționarea autorului și explicațiile lui.

Povestea este plăcută, simplă, dar nu simplistă. Îmi place și nota personală pe care o oferă oralitatea textului: e ca și cum cineva ți-ar spune o poveste într-o seară, la un foc de tabără. Iar talentul de povestitor a lui Neagu Djuvara este... un deliciu.

[Stefania Vede · Rating 5 out of 5]

An exceptional volume on the history of Romania. The one thing I liked the most is the style of writing, very enjoyable to read and easy to follow alongside the pictures and maps of the book. I think it belongs in every Romanian household and that it is suitable for readers of all ages. Time will tell if the authors insights and interpretations of past and future events will be considered just by future generations.

[Marius Zaharia · Rating 4 out of 5]

A very honest overview of Romanian history, which adds three important ingredients to the history we've been taught by school text-books:

1. explaining regional context
2. cause-effect explanations
3. presenting the other side of the coin